7,320 matches
-
1876), nr. 12, 1 martie 1876, pp. 453-460). Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Analizând această poveste, unii istorici literari au presupus că întâmplările din această poveste își au originea în fapte reale petrecute în trecut și cunoscute de scriitor. Astfel, Dănilă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Troiei. Racine se inspiră din cânturile " Iliadei " de Homer, îndeosebi pentru figura Andromacăi. Istoria ei fusese deja tratată de Euripide în piesele "Andromaca" și "Troienele", aceasta din urmă fiind adaptată mai târziu de Seneca, însă Racine citează în prima sa prefață "Eneida" de Vergilius ca sursă principală de referință. După ce s-a făcut cunoscut prin "La Thébaïde" și "", piese care nu prea mai sunt jucate în zilele noastre, Racine cunoaște gloria cu "Andromaque", cea de a treia sa tragedie. Opera este
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
Bagreana (laureată a Premiului Nobel), și mulți alții, ceea ce a constituit o participare fructuasă la procesul de cunoaștere și de prețuire a valorilor literare din țara vecină cu România. La unele din traducerile sale Mihail Magiari a adăugat o iscusită prefață și uneori și un tablou cronologic. La plecarea din viață a lui Mihail Magiari Uniunea Scriitorilor din România a publicat un necrolog prin care marchează pierderea a unui bun specialist din domeniul literaturii de traduceri. Printre lucrările traduse din limba
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și de factură teologică, precum și prin operele de dragoste față de semenii săi. Exemplarul Bibliei de la Petersburg a fost completat de Pătruț cu 400 de pagini ce au cuprins toate prefețele Bibliilor anterioare, precum și tâlcuiri ale sfinților părinți (alături de 139 de ilustrații). În anul 1948 a fost propus pentru canonizare ca sfânt național. Unele dintre creațiile lui Picu Pătruț se mai păstrează încă în Săliște, sub forma unor obiceiuri locale având
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
des Judentums), care a promovat cercetarea științifică-academică a materiilor religiei iudaice. S.D.Luzzatto a fost un învățat erudit multilateral: el a tradus cele cinci Cărți ale lui Moise și alte câteva cărți din Biblia ebraică în limba italiană, adăugându-le prefețe și comentarii, a scris poezii, cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
este un compilator de la sfârșitul secolului al IX-lea cunoscut printr-o singură lucrare, "Souda", care ar fi practic chiar numele lui: "Suda, Suidas, Suida", cum s-ar zice la ora actuală „Bayle”, „Cange”, „Larousse” sau „Littré”. O notă de prefață eronată, conjectură erudită a lui Eustathius din Thessalonica, a făcut să se creadă timp îndelungat că Suda era opera unui autor unic numit Souidas. Agnolo Poliziano, erudit florentin de la sfârșitul secolului al XV-lea, considera că acest nume nu era
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
publicat peste 1000 de articole, cele mai multe în revistele "Contemporanul" și "Teatrul", textele sale constituindu-se într-o veritabilă cronică a fenomenului teatral românesc din respectivul sfert de secol. A publicat studiul "Tineretul și cinematograful" la Editura „Iskustvo” (Moscova). A scris prefețele volumelor lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la Editura Meridiane, împreună cu bunicul său, Vasile Țiroiu, ghidul de drumeție "Călătorind prin Vrancea". A scris și piese de teatru
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
El a fost reeditat în 1969 de Editura Molodaia Gvardia din Moscova. Prima ediție în limba română (cu caractere chirilice) a dilogiei a fost publicată în 1970 de Editura Cartea Moldovenească din Chișinău. Acest volum avea 436 de pagini. În prefața "Iarna amintirilor", scrisă în august 2005 la Moscova de către Ion Druță și publicată în ediția definitivă a vol. "Povara bunătății noastre" din 2012, autorul considera că „din tot ce mi-a fost dat să scriu, acest roman a fost cartea
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
o apreciere pe copertă de Acad. Alexandru Surdu); Introducere în filosofia comunicării și a relațiilor publice, cu focalizare pe aspectele de criză (Editura Universității „Petru Maior” Târgu-Mureș, 2011); Filosofie și comunicare. Studii și cercetări (Editura Academiei Române, București, 2012, cu o prefață de Acad. Gh. Vlăduțescu); Lucian Blaga - filosof al culturii. Eseuri (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2014); A îngrijit și a prefațat / postfațat ediții din operele unor importanți gânditori clasici, precum: Benedetto Croce - Elemente de estetică (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 1998), Immanuel Kant - Prolegomene
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1993); Îndepărtatele coline, antologie de poezie, selecția textelor de Ion Horea, cuvânt înainte de Al. Cistelecan (Editura Ardealul, colecția „Poesis”, Târgu-Mureș, 2000); Antologia poeților ardeleni contemporani, realizată cu I. Boldea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2003); Giuluș - file de monografie, prefață de Ion Horea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2008, reeditare 2013); Golfuri și melancolii, poezii, cu o prefață de Al. Cistelecan (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011); Prolegomenele inimii, antologie de poezie, cuvânt înainte, notă asupra ediției și repere biobibliografice de Iulian Boldea (Editura
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
Al. Cistelecan (Editura Ardealul, colecția „Poesis”, Târgu-Mureș, 2000); Antologia poeților ardeleni contemporani, realizată cu I. Boldea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2003); Giuluș - file de monografie, prefață de Ion Horea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2008, reeditare 2013); Golfuri și melancolii, poezii, cu o prefață de Al. Cistelecan (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011); Prolegomenele inimii, antologie de poezie, cuvânt înainte, notă asupra ediției și repere biobibliografice de Iulian Boldea (Editura Dacia XXI, colecția „Poeții iubirii”, Cluj-Napoca, 2011); Glose din râul fără sfârșit, antologie de autor (1974-2014
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
Prolegomenele inimii, antologie de poezie, cuvânt înainte, notă asupra ediției și repere biobibliografice de Iulian Boldea (Editura Dacia XXI, colecția „Poeții iubirii”, Cluj-Napoca, 2011); Glose din râul fără sfârșit, antologie de autor (1974-2014), cronici literare, recenzii, secvențe critice, repere biobibliografice; prefață de Cornel Moraru, (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2014);. A publicat, în ediții de mare tiraj, și patru plachete de versuri pentru copii: Cântă vara la fereastră (Editura Ion Creangă, București, 1989); Luneta de rouă, (Editura Alpha, Târgu-Mureș, 1990, ediția a II
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
se ratează din cauza slăbiciunii caracterului și a neputinței de a înțelege acțiunea revoluționară la care ia parte, la fel ca personajul Grigori Melehov din romanul "Pe Donul liniștit" al lui Mihail Șolohov. Contrar opiniei unor critici precum Serghei Baruzdin în prefața ediției din 1988, Starțov nu este un dușman al revoluției și războiului. Motivul acțiunilor sale îl reprezintă individualismul și neputința de a-și subordona propriile dorințe și acțiuni intereselor de grup ale luptătorilor pentru victoria Revoluției. Individualistul și șovăielnicul Starțov
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Andronico e il serpente”, Jaca Book, Milano, 1982; traducere de Maria Grazia Prestini), cehă („Had”, Editura Odeon, Praga, 1986; traducere de Jiří Našinec, reeditată în 1991), bulgară („Змията”, în vol. "Майтреи. Змията", Narodna kultura, Sofia, 1989; traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей”, Kriterion, Moscova, 2003; traducere de Marianna Iurievna Kojevnikova). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela a
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil pentru aceste povestiri ale lui Ivan Turgheniev atât prin subiectul său vânătoresc, cât și prin asemănarea între țăranii lui Turgheniev și țăranii
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
aceste îndeletniciri sunt mult mai plăcute și mai sănătoase deoarece se desfășoară în mijlocul naturii, spre deosebire de plimbările mondene de pe străzile poluate ale orașelor sau de jocurile de societate realizate în atmosfera îmbâcsită de fum de țigară din cluburile orășenești. Într-o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și care făcea parte din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), prozatorul scria astfel: „Fără îndoială că vânatul și pescuitul sunt cele mai vechi sporturi
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
ani întregi intonația unei fraze și gestul cu care un biet pescar bătrân și-a alungat un țânțar de pe frunte”. Unele ediții tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Țara de dincolo de negură" cu o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și cu alte zece povestiri adăugate la sfârșit („Vânători moldoveni la Brașov, acum un veac”, „Șorțul verde”, „Veverița”, „Intrarea în viață a lui Nelu”, „Singurătate”, „Cerbul meu
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), fiind preluate și acolo din "Depărtări" (1930). O parte dintre povestiri („Mirajul”, „Sitarii, când prietinii mei se ceartă”, „Ploaie
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
în Journal du peuple, în care se definește drept „un artist în toate genurile”, Picabia consideră publicitatea indispensabilă și afirmă că, dacă ar putea scrie Picabia pe cer, folosind un Citroen, ar face-o, neîndoielnic. Tot în 1923, într-o prefață nepublicată, care se intitula Manifeste de bon goût, Picabia își însoțește expoziția ce prezenta, la Galerie Danthon, 123 de lucrări ale sale cu această declarație-autoportret: ”Doresc să pictez bărbați și femei în felul în care mă împinge imaginația mea ascunsă
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
en plein air, ci folosind mai degrabă cărți poștale și fotografii, spre stupefacția impresioniștilor puri. În 1905 are prima lui expoziție personală la Galeria Haussmann, unde expune șaizeci și una de pânze, majoritatea peisaje. Criticul Leon Roger-Milles, care-i scrie prefața elegantului catalog dedicat expoziției, îl declară un maestru al peisajului, situându-l în compania lui Sisley și Pissaro. Guvernul francez îi achiziționează prima lucrare care intră în spațiul public Effet de soleil sur le Loing. În 1906, pictura Les Pins
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
strofe spenseriene, constînd din 8 versuri iambice, urmate de un vers alexandrin (vers iambic din 12 silabe) și tipul rimei este ABABBCBCC. Childe Harold a devenit un mijloc de exprimare a convingerilor și ideilor proprii lui Byron; într-adevăr, în prefața Cîntului IV, Byron recunoaște că există puține sau nici o diferență între autor și protagonist. Potrivit opiniei lui Jerome McGann, mascîndu-se în spatele unui artificiu literar, Byron a fost în stare să exprime idea că „cea mai mare tragedie a omului este
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
creată de Mariana Nicolesco la Brașov în 2003 și care a avut loc pentru prima oară la București, în superba Sală a Bolților de la Arcub-Gabroveni. Iată ce mărturisea marea soprană Mariana Nicolesco: „Liedul e toată muzica în miniatură” «Scriam în prefața la caietul-program al manifestărilor noastre din acest an că Liedul e toată muzica în miniatură, și adăugam apoi că miracolul pe care îl constituie e că reunește în el, ca un diamant, splendoarea universului. În geometria lui perfectă el e
S-a încheiat în triumf celebrarea Liedului Românesc by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104309_a_105601]
-
lunii august 2014, nu a mai deținut funcția de vicepreședinte al Academiei Române. Regele Mihai i-a conferit distincția ”Nihil sine Deo” Istoricul Dinu C. Giurescu are peste 30 de volume de autor și volume în colaborare și semnează zeci de prefețe sau postfețe, îngrijiri de ediții, articole, fiind, de asemenea, autorul (în colaborare) a două manuale didactice. Participă, de-a lungul timpului, la numeroase conferințe, expuneri, mese rotunde, reuniuni științifice din țară și străinătate, emisiuni la televiziune și la radio. În
Academicianul Dinu C. Giurescu împlinește 90 de ani by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102811_a_104103]
-
propuse în "Cucerirea pâinii" de Peter Kropotkin, pe care Berkman îl citează de-a lungul lucrării. Berkman evită felul de jargon și de limbaj tehnic care este adesea folosit de către scriitorii politici în favoarea unui limbaj simplu. După cum scrie el în prefața lui:În 1929, "Acum și După" a fost publicată de Vanguard Press în New York. În 1937, la un an după moartea lui Berkman, o a doua ediție a fost publicată cu o prefață de Emma Goldman. O ediție britanică a
Acum și după () [Corola-website/Science/337549_a_338878]