9,297 matches
-
Hohenzollern-Sigmaringen" și "principe al României". La 4 ianuarie 1926 a devenit "principe moștenitor", în urma renunțării tatălui său la succesiunea tronului. Între 1927 și 1930 a fost "regele României". După așa-zisa restaurație a lui Carol al II-lea, a devenit "principe moștenitor" din nou, iar la propunerea lui Mihail Manoilescu i-a fost atribuit titlul inventat ad-hoc de "Mare Voievod de Alba-Iulia" (ortografiat ), propunere care a atras în parlament protestele lui Nicolae Iorga. Din 6 septembrie 1940 până în 30 decembrie 1947
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
tronului austro-ungar a fost proclamat fiul împăratului Franz-Iosef, Franz-Ferdinand d'Este, după sinuciderea pricipelui moștenitor Rudolf. Ferdinand s-a căsătorit cu Sofia von Chotek dintr-o familie aristocrată cehă. Ei au locuit la Castelul Konopiste, nu departe de Praga. Noul principe moștenitor era în favoarea transformării Monarhiei Dualiste în Monarhie Tripla Austro-Ungară-Cehă, dar, la 28 iunie 1914, el și soția sa au fost asasinați la Sarajevo. Asasinatul a fost pretextul pentru declanșarea Primului Război Mondial. Înfrângerea Austro-Ungariei în prima conflagrație mondială a dus la
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
subsidii pentru întreținerea armatei și i-a recunoscut caracterul ereditar al domniei în schimbul recunoașterii suzeranității împăratului. Prin dubla suzeranitate (otomană și habsburgică) Mihai a căutat să compenseze prevederile tratatului de la Alba Iulia, din 20 mai 1595, prin care recunoscuse suzeranitatea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory. Conturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca oricare alt model istoric mutațiile petrecute în conștiința românească. Domnitorul care a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
mai târziu, în 1847, Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris. „Cându vezurămu pe cellu de allu siésselé strigarămu de o dată: Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu. [...] Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre pungi...” pentru a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata înfățișare a voievodului. După moartea
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
comandate, se remarcă pictura Fecioara pe stânci, pentru Confreria Imaculatei Concepții și fresca intitulată Cina cea de Taină pentru mânăstirea Santa Maria delle Grazie. În primăvara lui 1485, Leonardo da Vinci a călătorit în Regatul Ungariei, trimis de Sforza la principele Matei Corvin. Se presupune că ar fi pictat pentru acesta un tablou intitulat Sfânta Familie, căruia i s-a pierdut urma. Între 1493 și 1495, în notele de socoteli zilnice ale artistului apare o femeie cu numele de Caterina. Atunci când
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
3 biserici la Scurtești, Stâncești și Focșănei. În 1925, comuna Scurtești era inclusă, în aceeași componență, în plasa Câlnău a aceluiași județ și avea 4095 de locuitori. În 1931, s-a format comuna Vadu Pașii, din satele Vadu Pașii și "Principele Carol", comună ce funcționa și în 1943. Comuna Scurtești a rămas cu satele Ciocârlia, Dâmbroca, Scurtești și Stăncești, în vreme ce alte câteva sate din extremitatea vestică, Băjani, Focșănei și Gura Câlnăului, au format comuna Focșănei. După război, comuna Focșănei a fost
Comuna Vadu Pașii, Buzău () [Corola-website/Science/301051_a_302380]
-
la zece ani după ce proprietarul, Ferenc Mikó, a devenit căpitan suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Casin. Personalitate marcantă a vieții politice ardelene de la începutul secolului al XVII-lea, Ferenc Mikó, pe lângă această funcție, a fost și consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat și cronicar. Construirea castelului cu plan patrulater și o suprafață de 75x70 m a fost terminată, probabil, în anii treizeci ai secolului al XVII-lea. Primul document scris care atestă existența edificiului construit datează din 1631. Mikó
Castelul Mikó din Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/301058_a_302387]
-
învățământ, menționăm Liceul "Regele Ferdinand I", 5 școli primare și 1 grădiniță de copii. În oraș se tipărea "Buletinul oficial al județului Storojineț". În perioada interbelică, ființau în oraș mai multe instituții culturale (un cămin cultural al Fundației Culturale Regale "Principele Carol", Societatea "Unirea", Societatea "Iancu Flondor", Societatea Arcășească "Dragoș-Vodă", Societatea Culturală germană, Societatea culturală evreiască "Sion", Biblioteca "Soare Răsare", Cabinetul de lectură polon "Czetalnia Polska", Corul doamnelor române "Eusebie Mandicevschi"), 4 asociații sportive și de vânătoare, un cinematograf, precum și 7
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
bănățene," București,1940, p. 35 Apoi se aminteste de localitate în anul 1690, în Istoria județului Caraș a lui Pesty Frigies ,pe atunci localitatea se chema Răcăștia. În data de 3 Iunie 1933,Regele Carol al II-lea,însoțit de Principele Mihai I,a vizitat Răcășdia.Cu acest prilej,s-a început construirea casei culturale,prima cărămidă punând-o chiar regele,care a donat și o sumă mare de bani. Răcășdenii au fost creștini ortodocși,dar de prin anul 1912 s-
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
Preasna Veche și Paicu, având în total 2095 de locuitori ce trăiau în 324 de case și 91 de bordeie. În comună existau trei biserici (la Coțofanca, Gurbănești și Paicu) și o școală mixtă, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Bibescu, moștenitorii lui Sp. Gasoti și Eforia Spitalelor Civile din București. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Preasna Nouă, având 1133 de locuitori, 233 de case și 18 bordeie în satele
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
având 4258 de locuitori în satele Codreni, Coțofanca, Fântâna Doamnei, Gurbănești, Paicu, Preasna Nouă, Ciofliceni și Valea Presnei. În 1931, comuna a luat numele de "Gurbănești", iar satele Paicu și Fântâna Doamnei au fost separate și arondate noii comune denumite "Principele Mihai". În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Oltenița din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Satele Preasna Veche și Codreni
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
județului Ilfov și era formată din satele Buzoeni, Orășani și Obileștii Noi, cu 1688 de locuitori, ce trăiau în 314 case. În comună existau o moară cu apă, o biserică și două școli, iar principalii proprietari de pământ erau moștenitorii principelui N. Bibescu. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Obileștii Vechi (Siliștea), având doar satul de reședință cu 941 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 25 de elevi. Anuarul Socec din 1925
Comuna Valea Argovei, Călărași () [Corola-website/Science/301131_a_302460]
-
județului Iași și era formată din satele Tomești, Goruni, Chicerea și Osoi, având în total 2767 de locuitori. Existau în comună trei biserici și două școli. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având aceeași alcătuire, plus satul Principele Carol, populația totală fiind de 3830 de locuitori. În 1950, a fost arondată orașului regional Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, a devenit comună suburbană a Iașiului, având alcătuirea actuală. În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
publică lucrarea sa „Cronologia”, în care desemnează ca stemă a Transilvaniei un scut tăiat ce cuprinde în partea superioară o acvilă ieșindă, iar în cea inferioară șapte munți cu șapte turnuri suprapuse. Această reprezentare va fi preluată mai departe de către principele Sigismund Bathory în stema sa de stăpânitor al celor trei țări românești — potrivit tratatelor din 1595. În secolul al XVII-lea, stema Transilvaniei a fost reprezentată tot mai clar. Aceasta are acum trei câmpuri heraldice, prin apariția brâului roșu din
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
de stăpânitor al celor trei țări românești — potrivit tratatelor din 1595. În secolul al XVII-lea, stema Transilvaniei a fost reprezentată tot mai clar. Aceasta are acum trei câmpuri heraldice, prin apariția brâului roșu din mijloc (folosit prima oară de principele Mihai Apafi I, pe talerii din 1666). În urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
din 10.000 de oșteni pe două linii, cu zece tunuri, pe malul nordic al râului. Rezerva de 6.000 de oameni aflați sub comanda lui Albert Király, în rândurile căreia se aflau și oștenii secui trimiși în ajutor de principele Ardealului, a fost amplasată la distanță destul de mare, la nord-vest de Călugăreni. Această amplasare a rezervelor urmărea să facă față unui eventual atac otoman care s-ar fi produs dinspre Singureni. Pericolul s-a dovedit real, într-acolo aveau să
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
altor factori, (condițiile foarte grele de teren, pierderile mari suferite până în acel moment, lipsa ajutorului din partea tătarilor, cât și datorită faptului că numeroși otomani s-au împrăștiat după pradă), Sinan Pașa nu a atacat. La sfârșitul lui septembrie, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, a pornit în ajutorul aliatului său cu 13.200 de mercenari, 8.000 de secui, 1.500 de germani trimiși de și 300 de călăreți din Toscana. Aceste forțe reunite au început în octombrie marșul împotriva otomanilor, care au
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
austriacă a cercului Luncani (1778). Pe la 1840 turnătoria de fier exista aproape de vărsarea pârâului Topla în râul Bega. În timpul revoluției de la 1848 întreprinderea a avut ca proprietar familia Hoffman și Madarspach, apoi în 1857 este vândută baronului Ludovic Haber și principelui de Fürstenberg, care în 1860 au vândut-o unei societăți miniere din Brașov. Pe la 1734 existau în Luncani instalații balneo-climaterice (folosind probabil apa caldă a pârâului Topla).În anul 1910 parohia a fost vizitată de episcopul dr. Miron Cristea. În
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
unor noi publicații sistematice în Germania, Franța etc. Numismații pot alege să-și organizeze colecția urmărind criterii arbitrare și foarte variate. De exemplu: Deseori, numismatul se interesează și de bancnote, care reprezintă obiect de studiu al notafiliei. În 1867 sub Principele Carol s-a adoptat noul sistem monetar zecimal care denumea moneda naționala ca fiind „leul”. Denumirea a plecat de la talerul olandez care a circulat intens pe teritoriul Țării Românești și la Sud de Dunăre și care avea pe una din
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
Cupșa s-a întemeiat actuala comună Cupșeni din județul Maramureș. În timpul împăratului Leopold I, obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea austriacă în Transilvania au determinat o amplă mișcare de rezistență, cunoscută sub numele de răscoală curuților. Pe acest fundal, principele Francisc Rákóczi al II-lea a declanșat o „lupta de eliberare națională”, bazându-se atat pe sprijinul țărănimii iobage, cat si pe ajutorul promis de regele Franței (Ludovic al XIV-lea) și tarul Rusiei (Petru cel Mare). Grigore Pîntea a
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
pe banul Constantin Știrbei și pe comnatul său, Radu Dudescu. Ștefan Cantacuzino a desființat văcăritul, un impozit proporțional pe cap de animal, care fusese impus de predecesorul lui. În timpul domniei lui începe războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugen de Savoia. Ștefan a luat partea nemților habsburgici, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții. Ștefan a fost mazilit și ridicat din București de un capugiu, trimis de Poartă pe 9/20 sau 10
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
Demirtok. În unele transliterații se preferă grafierea Toq și cratima (de ex. Toq-temir). Temir, demir, timer, timir, temür etc. "fier"; tok probabil "plin; plin de". Ipoteza este întărită și de faptul ca intreaga corespondență a cancelariei Vaticanului îi identifică drept principi catolici atât pe Basarab I, cât și pe fiul său Nicolae Alexandru în prima parte a domniei. Creștinarea unei părți a cumanilor de la începutul sec. XIII fusese după ritul romano-catolic. Alți cercetători au reluat o idee mai veche (cf. Ovid
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
României". La îndemnul soțului, pentru a nu se expune intrigilor, Elena Cuza pleacă în 1860 la Paris. În această perioadă, în viața domnului intrase Maria Obrenovici, o doamnă de la curte, fiica cea mare a lui Costin Catargiu și mama viitorului principe al Serbiei, Milan. A revenit în țară, la îndemnul soțului, la mijlocul anului 1862 pentru a face onorurile Curții, uimindu-l atât pe soț, cât și pe rivala sa. A contribuit, cu modestia și demnitatea ce o caracterizau, la opera reformatoare
Elena Cuza () [Corola-website/Science/300138_a_301467]
-
avut loc prima invadare a localității de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat. În 1690 se ține în biserica fortificată o adunare a Dietei Transilvaniei, ocazie cu care nobilul Emerich Tököly a fost ales principe al Transilvaniei. În 1719, în biserică se construiește un nou altar, în stil baroc. În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populația satului scade drastic. Din 176 gospodării recenzate în 1508, mai rămân 63 de gospodării populate. Alte 32 sunt
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
ianuarie 1467 în Kozienice - d. 1 aprilie 1548 în Cracovia) a fost rege al Poloniei (Uniunea statală polono-lituaniană) în 1506-1548. A făcut parte din dinastia Iagielonilor. În momentul în care a fost ales rege al Poloniei, în anul 1506, era principe al Sileziei, în cadrul Sfântului Imperiu Roman. A urmat pe tronul Poloniei fraților săi mai mari, Ioan Albert și Alexandru. Cel mai mare dintre frați, Vladislav al II-lea, era concomitent rege al Boemiei, Ungaria și Croației. Tatăl celor patru a
Sigismund I al Poloniei () [Corola-website/Science/300219_a_301548]