7,607 matches
-
accelerată revoluția industrială occidentală din secolul al XIX-lea. Văzută În această lumină, istoria economică a Estului după al doilea război mondial aduce Întrucâtva cu refacerea vest-europeană din aceiași ani. și În Occident s-a acordat prioritate creșterii economice și productivității În defavoarea serviciilor și bunurilor de consum; Planul Marshall a temperat Însă neplăcerile acestei strategii. și În Vest anumite sectoare industriale și regiuni s-au dezvoltat de la zero, iar În anii ’50 a avut loc un exod dramatic de la sat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moravia (care reprezentau până În 1914 inima industrială a Imperiului Austro-Ungar) aveau o producție pe cap de locuitor mai mare decât Franța, specializându-se În pielărie, vehicule motorizate, arme sofisticate și o gamă largă de bunuri de lux. După criteriile calificării, productivității, standardului de viață și pătrunderii pe piețe străine, Cehoslovacia dinainte de 1938 era comparabilă cu Belgia și mult Înaintea Austriei și Italiei. În 1956, Cehoslovacia comunistă nu numai că rămăsese În urma Austriei, Belgiei și restului Europei Occidentale, dar era mai săracă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin aerul de epocă. În The Man in a White Suit (1951), Manchesterul contemporan pare desprins din secolul al XIX-lea, de la cărucioare și locuințe la relațiile sociale: patronii și liderii sindicali deopotrivă exaltă amatorismul antreprenorial, indiferent de efectul asupra productivității. Trei milioane de britanici, bărbați și femei, frecventau săptămânal săli de dans autorizate, iar la Începutul anilor ’50, numai În orașul Yorkshire din Huddersfield ființau 70 de cluburi muncitorești (deși generația tânără manifesta deja mai puțin interes pentru aceste tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timpuriu. Până În 1968, tarifele intracomunitare fuseseră deja Înlăturate (Înainte de termenul planificat). Volumul schimburilor comerciale Între cele șase state membre a crescut de patru ori În aceeași perioadă. În agricultură, forța de muncă a scăzut continuu cu 4% pe an, iar productivitatea a crescut În anii ’60 cu 8,1% pe an. La sfârșitul primului său deceniu, deși aflată În umbra lui de Gaulle, Comunitatea Economică Europeană dobândise o aură de inevitabilitate, atrăgând și alte state europene. Dar nu totul mergea strună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a furat viitorul tinerilor de azi În 1956”. Xtc "X" Era bunăstăriitc "Era bunăstării" Hai să fim cinstiți: ai noștri n-au dus-o niciodată atât de bine. Harold Macmillan (20 iulie 1957) Admasa e, pe scurt, Întregul sistem de productivitate crescândă, plus inflație, plus creșterea nivelului de trai, plus presiunea reclamelor și vânzărilor, plus comunicațiile de masă, plus democrația culturală și apariția gândirii de masă, a omului de masă. J.B. Priestley - Uită-te la ăștia! Primitivi! - De unde vin? - Din Lucania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernele le-au mărit. Peste tot a existat un angajament susținut față de investițiile pe termen lung, publice și private, În infrastructură și utilaje; fabricile și echipamentele mai vechi au fost modernizate sau Înlocuite, cu un efect semnificativ pentru randament și productivitate; a mai existat o creștere pronunțată a comerțului internațional; iar populația tânără și salariată cerea și Își permitea o gamă din ce În ce mai vastă de bunuri. Avântul economic postbelic s-a produs la intervale ușor diferite, mai Întâi În Germania și Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comunitatea (mai târziu Uniunea) Europeană nu punea bazele unei Europe integrate din punct de vedere economic; ea era mai curând expresia instituțională a unui proces aflat deja În desfășurare 3. Un alt element crucial al revoluției economice postbelice a fost productivitatea crescută a muncitorului european. Între 1950 și 1980, productivitatea muncii În Europa Occidentală a crescut de trei ori față de rata din cei 80 de ani anteriori: PIB-ul pe ora lucrată a crescut chiar mai rapid decât PIB-ul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europe integrate din punct de vedere economic; ea era mai curând expresia instituțională a unui proces aflat deja În desfășurare 3. Un alt element crucial al revoluției economice postbelice a fost productivitatea crescută a muncitorului european. Între 1950 și 1980, productivitatea muncii În Europa Occidentală a crescut de trei ori față de rata din cei 80 de ani anteriori: PIB-ul pe ora lucrată a crescut chiar mai rapid decât PIB-ul pe cap de locuitor. Având În vedere că tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fizică din cei 30 de ani anteriori aduseseră Europa, În 1945, Într-un punct de plecare extrem de modest. Chiar și fără interesul contemporan pentru modernizare și tehnologii Îmbunătățite, performanța economică nu putea decât să se amelioreze. În spatele creșterii constante a productivității se află totuși o mutație permanentă, mai adâncă, În natura muncii. În 1945, cea mai mare parte a Europei era Încă preindustrială. țările mediteraneene, Scandinavia, Irlanda și Europa de Est erau Încă predominant rurale - și, după orice etalon, Înapoiate. În 1950, trei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respectabil de parteneri naționali de negociere, reprezentanții sindicatelor au preferat adesea, de-a lungul anilor ’50 și la Începutul anilor ’60, să colaboreze cu patronii În loc să exploateze conflictele de muncă În avantajul lor imediat. În 1955, când primul acord de productivitate din Franța a fost Încheiat Între reprezentanții muncitorilor și uzina naționalizată Renault, simptomul acestei schimbări de mentalitate e faptul că principalul câștig al muncitorilor nu a constat În salarii, ci În concesia inedită a unei a treia săptămâni de concediu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
complete era chiar obiectivul social principal al fiecărui guvern britanic În acei ani. Decizia de a evita o revenire la ororile anilor ’30, când oamenii și mașinile rugineau de inactivitate, a primat asupra oricărei alte considerații privitoare la creștere economică, productivitate sau eficiență. Sindicatele - și În special reprezentanții lor locali, administratorii halelor - erau mai puternice ca oricând. Grevele - deopotrivă simptom al laburismului militant și al incompetenței managementului - erau frecvente În viața industrială britanică postbelică. Chiar dacă liderii sindicatelor britanice ar fi urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economică. Retrospectiv, efectul e mai puțin surprinzător decât a părut pe moment. Marea migrație europeană a surplusului de forță de muncă din agricultură spre producția industrială urbană se terminase În anii ’70; nu mai exista „decalaj” de recuperat, iar ratele productivității au intrat Într-un declin inexorabil. În economiile majore din Europa, bazate pe industrie și servicii, ocuparea completă a forței de muncă era În continuare regula - inclusiv În 1971, șomajul În Marea Britanie era de 3,6%, În Franța de doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de profit Începeau să intre la apă. Invocând rata mărită a inflației din 1971, reprezentanții muncitorilor solicitau creșteri salariale și alte compensații Într-o economie care dădea semne de extenuare Încă dinainte de criza din 1973. Salariile reale umbreau sporul de productivitate; profiturile erau În declin; noile investiții au Început să scadă. Excesul de capacitate născut din strategiile de investiție entuziaste de după război nu putea fi absorbit decât prin inflație sau șomaj. Iar din cauza crizei din Orientul Mijlociu, europenii au avut parte de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
admită adepții lor. Iar dacă stânga contempla admirativ de zeci de ani „producția” comunistă la Întrecere cu cea occidentală, la Începutul anilor ’70, atât la dreapta, cât și la stânga s-au făcut auzite voci care demascau costurile ascunse al progresului, productivității și „modernității”2. Revoluția ecologistă modernă avea așadar două avantaje: era o ruptură cu soluțiile brutale din trecutul apropiat și avea rădăcini Într-o istorie mai Îndepărtată, imposibil de rememorat, dar liniștitoare ca atavism. Ecologismul (ca și pacifismul) a stârnit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
domnie a intereselor mascate și a paraziților subvenționați care profitau de generozitatea plătitorului de impozite. Economia britanică s-a ameliorat incontestabil În timpul lui Thatcher, după un declin inițial În perioada 1979-1981. Prin eliminarea firmelor ineficiente, creșterea competiției și demoralizarea sindicatelor, productivitatea și profitul afacerilor au crescut spectaculos. Vistieria a fost umplută din nou (soluție irepetabilă, din păcate) cu banii obținuți din vânzarea bunurilor naționale. Măsura nu figura În programul inițial din 1979, iar privatizarea nu era, În sine, o idee cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Muncii cu sediul la Geneva). Dar, În comunism, până și aceste tactici prudent „apolitice” s-au lovit de refuzul partidului de a ceda vreun dram de autoritate sau autonomie reală. Între timp, economia continua să se surpe din interior. Productivitatea industrială s-a prăbușit În decursul anului 1981, deoarece muncitorii polonezi recent sindicalizați organizau Întâlniri, greve și proteste pentru a-și susține revendicările. Văzută din Varșovia, și mai ales de la Moscova, țara plutea În derivă, iar regimul se clătina. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
internă disponibil. Românii erau nevoiți să folosească becuri de 40 W (atunci când aveau curent electric) pentru ca energia electrică să poată fi exportată În Italia și Germania. Carnea, zahărul, făina, untul, ouăle și multe altele erau strict raționalizate. Pentru a spori productivitatea, s-au introdus norme fixe de muncă obligatorie duminicile și de sărbători (o corvoadă, cum i se spunea În Evul Mediu). Consumul de benzină a fost redus la minimum: În 1986 a fost lansat un program de creștere a cailor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Monnet și urmașii lui au refuzat orice efort de a imagina (și cu atât mai puțin de a implementa) un sistem federal sau democratic. Ei au promovat un proiect de modernizare a Europei de sus În jos: o strategie vizând productivitatea, creșterea economică și eficiența concepută În stil saint-simonian, opera unor experți și oficiali pe care nu Îi interesau dorințele beneficiarilor. Creatorii și exponenții proiectului și-au consacrat toată energia complexității tehnice a construcției europene. În măsura În care alte preocupări au apărut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani Între Înfrângerea lui Adolf Hitler și rezolvarea finală a sechelelor războiului. Când lumea anilor 1945-1989 a dispărut, iluziile ei au devenit mult mai vizibile. Mult trâmbițatul „miracol economic” din Europa Occidentală postbelică a readus regiunea la performanțele de productivitate și comerț internațional din perioada 1914-1945, după care ratele creșterii economice s-au stabilizat la un nivel comparabil, În mare, cu cel de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nu era o realizare neglijabilă, dar nici nu Însemna, cum crezuseră plini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depășim catastrofa care a fost prima jumătate a secolului XX?” - s-a răspuns prin obnubilarea completă a istoriei recente și recapitularea unor succese din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (stabilitatea politică pe plan intern, o mai mare productivitate economică și o dezvoltare constantă a comerțului exterior), care au primit numele „Europa”. Însă după 1989 Europa de Vest postpolitică stătea din nou față În față cu geamăna ei de la răsărit, iar „Europa” trebuia regândită. Perspectiva abandonării coconului nu a fost, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disparitățile economice. Austria și Bavaria au În comun, mai mult decât catolicismul sud-german, și un decor alpin; În ultimii ani, amândouă s-au transformat În economii terțiare bazate pe tehnologie, nu pe muncă brută, care asigură salarii ridicate, Întrecând În productivitate și prosperitate regiunile cu industrii mai vechi dinspre nord. Ca și Catalonia, Lombardia, Emilia-Romagna, regiunile franceze Ron-Alpi și Île-de-France, sudul Germaniei și Austria (cărora li se adaugă Elveția, Luxemburgul și părți din Flandra belgiană) constituie o zonă comună de privilegiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șomajului În rândul tinerilor. De asemenea, faptul că economiile europene erau puternic reglementate și inflexibile În comparație cu cea americană nu Înseamnă că ele erau ineficiente sau neproductive. În 2003, economiile Elveției, Danemarcei, Austriei și Italiei erau comparabile cu economia Statelor Unite ca productivitate pe ora de muncă. Iar după același criteriu, Irlanda, Belgia, Norvegia, Olanda și Franța (sic) Întreceau Statele Unite. Dacă America era totuși per total mai productivă (dacă americanii produceau mai multe bunuri, servicii și bani) este fiindcă mai mulți oameni aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statele Unite 717; islamul 705; musulmani 22, 676; naționalizarea industriei 336; nevoia de a uita Holocaustul 736-737; nostalgia 683-699; nuclearizarea 231-232; opoziția față de comunism 577; pericolul unui război nuclear 237; planuri urbanistice 357-360; prețul intrării În Î 731-732; probleme lingvistice 691-694; productivitatea forței de muncă 720; producția agricolă postbelică 283; rata natalității În perioada postbelică 222; reacția față de imigranți 677-680; reacția la invadarea americană a Irakului 715; religia În perioada postbelică 214-216; revolta adolescenților 220-221; sentimentele după al doilea război mondial 27
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
395-396; relațiile cu Uniunea Sovietică 296-297; religii 610-611; ruperea de Uniunea Sovietică 142 Izetbegoviæ, Alija 619 Î Împlinirea sexuală 373 Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați 44 Însănătoșire economică 88; comerț internațional - vezi comerț internațional; În anii ’50 301; productivitatea muncii 302-303; rolul planurilor guvernamentale 304-305; standard de viață - vezi standard de viață Învățământ superior 363-364 J Jäckel, Eberhard 744 Jakeš, Miloš 565-566 Jaruzelski, Wojciech 538-540, 542, 555-557, 637 Jaspers, Karl 195, 210, 368 Jdanov, Andrei 141-142, 180; dogma celor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asistențiale Planul Balcerowicz 557 Planul Marshall 145; aspectul autorestrictiv 98; beneficiari 95, 100-101, 464; beneficii 101; ca barieră În fața expansiunii sovietice 97; campaniile comuniste Împotriva 142; costul total 96; criticile francezilor 100; efectul 99-100; Germania de Vest 126; misiunile de productivitate 98; solicitarea ajutorului 100; Uniunea Europeană a Plăților (UEP) 98 Planul Monnet 77-79, 100, 117 Planul pentru Nivelul Economiei Postbelice (Germania, 1946) 109 Planul Pleven 228-229 Planul Schuman 153-154, 227, 249, 255 planuri cincinale - vezi comunism planuri urbane 357-360 Pleven, René
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]