7,964 matches
-
Înfrînarea” se luptă mereu cu „incitarea”. * „Cel care n-a știut niciodată să se limiteze, n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca expresie a unei impresionări determinate de calitățile estetice sau morale deosebite ale unor oameni sau situații de viață. * „Muritorii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o serie de transformări politice, religioase și culturale. Se trecea de la epoca fervoarei religioase la cea a rațiunii. Secolul al XVI-lea a fost marcat de apatie intelectuală și indiferență față de exercițiul mental privind punerea la îndoială a acurateței și profunzimii dogmelor și a cutumelor religioase și politice. Secolul al XVII-lea va transforma imperiul britanic și va aduce schimbarea atât de necesară în mentalitatea societății. în anul 1603 se stingea Elisabeta I. Monarhia se afla în impas, pentru că regina nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aleagă o temă de cercetare, foarte bine și clar delimitată, Înainte de a Începe propriu-zis activitatea de cercetare. Acest fapt Îi conferă, succesiv (la oarecare distanță În timp), două stări de spirit contradictorii: la Început, una de satisfacție „nevinovată” - neacoperită de profunzimea cunoașterii, iar mai apoi, odată cu pătrunderea mai adâncă În tainele ascunse ale domeniului de cercetare, una de oarecare regret, generat de ideea că s-ar fi putut face o și mai bună alegere. Mai buna alegere nu se referă la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mișcarea corpului <ref id = "34" > Clair 1980, p. 57 </ref>. Semnele nonvocale par să aibă un anumit grad de independență, În sensul că, unele dintre ele, ar putea lipsi dintr-un act de comunicare fațăÎn-față. Dacă analizăm, Însă, mai În profunzime, observăm că și acestea sunt obligatorii, În sensul că, indiferent de caracteristicile lor Într-un anumit act de comunicare față-În-față (amplitudine, vizibilitate, grad de conformitate cu convențiile ș.a.), ele Însoțesc enunțul și sunt generatoare de semnificație: direcția privirii locutorului este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Dumnezeu, respect, dragoste și ascultare de Dumnezeu și comunicare cu Dumnezeu. Mântuitorul ne învață că rugăciunea trebuie să fie însoțită de priveghere: „privegheați și vă rugați”. Așadar, rugăciunea nu trebuie să fie ceva de suprafață, ci un act tainic, de profunzime. Când ne pregătim pentru rugăciune, să căutăm mai întâi să ne liniștim sufletește și să ne retragem în cămara noastră, nu ca fățarnicii, cărora le place să-i vadă oamenii. Numai atunci vom fi siguri că rugăciunea noastră va fi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
inima și privirea spre cerul de unde vine un imn (o rugăciune) de dragoste și de preamărire pentru Dumnezeu. Citind psalmi, simți în sufletul tău măreția lui Dumnezeu, care se răsfrânge în univers ca o binecuvântare dumnezeiască. Psalmul, prin frumusețea și profunzimea ideilor pe care le cuprinde, este una dintre cele mai frumoase rugăciuni, atât pentru lumea Vechiului Testament, cât și pentru cea a Noului Testament. Frumusețea și profunzimea psalmului se datoresc faptului că David era un bun cunoscător al Legii Vechi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care se răsfrânge în univers ca o binecuvântare dumnezeiască. Psalmul, prin frumusețea și profunzimea ideilor pe care le cuprinde, este una dintre cele mai frumoase rugăciuni, atât pentru lumea Vechiului Testament, cât și pentru cea a Noului Testament. Frumusețea și profunzimea psalmului se datoresc faptului că David era un bun cunoscător al Legii Vechi, dar și un profet al Domnului, vas ales peste care se odihnea „harisma profetică”. Și dacă a primit întotdeauna iertare de la Dumnezeu, aceasta se datorează faptului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mila și bunătatea lui Dumnezeu. Prin convorbirea omului credincios cu Dumnezeu prin rugăciune se realizează o punte de legătură, iar sufletul devine altar de jertfă. Rugăciunea schimbă în bine inima omului și o dăruiește cu totul lui Dumnezeu. Puterea rugăciunii, profunzimea și trăirea ei ne descoperă pe noi înșine. Să ne oprim la Evanghelia cu fiul lunatic. Tatăl copilului vine la Mântuitorul și îi spune întreaga lui durere de tată: „Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și rău pătimește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dă seama mai bine că rugăciunea este inseparabilă de sufletul creștin și este izvor de viață pentru el. întrucât, o viață fără rugăciune este o viață care ignoră una dintre dimensiunile esențiale ale existenței, fără rugăciune viața este plată, fără profunzime, este o viață în care percepem doar spațiul și timpul fără Dumnezeu. Este o viață care e satisfăcută de vizibil, de aproapele nostru fizic, însă nu și de aproapele nostru în care descoperim imensitatea și veșnicia destinului său. Valoarea rugăciunii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în camera ta și, închinzând ușa, roagă-te în ascuns Tatălui tău, care este în ceruri. Aceste cuvinte ne îndeamnă să intrăm în noi înșine și să facem aici un altar. „Locul tainic” este inima omenească. „Viața de rugăciune, densitatea, profunzimea, ritmul său măsoară sfințenia noastră sufletească și ne descoperă pe noi înșine.” Transformarea lăuntrică trebuie să ne facă să trăim din plin dragostea creștină. în ssufletului copilului să nu încapă sentimentul urii, ci să biruie dragostea. Când copilul se roagă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în mediul său social. Prin aceasta el poate ajuta societatea să iasă din viața superficială, saturată de plictiseală, care este cauza slăbirii credinței; cu alte cuvinte, el o poate ajuta să-și regăsească rădăcinile adânci, înfingându-se într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. Primul mijloc de întărire a credinței și rugăciunii este citirea și meditația asupra cuvintelor Sfintei Scripturi. Sf. Isaac Sirul zice: „Citirea dumnezeieștilor Scripturi întărește mintea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
comuniune cu ele. De aceea, pentru a avea o privire adevărată asupra lucrurilor, Sf. Marcu Ascetul recomandă să oferim iubirea ca pe o jertfă lui Hristos. Această ofrandă a reprezentărilor lucrurilor adusă lui Hristos se identifică cu intrarea lor în profunzimea cea mai lăuntrică și cea mai sensibilă a ființei noastre. Aici locuiește în noi Hristos încă de la botez. Demersul nostru cuprinde, așadar, trei aspecte: gândirea într-un mod adevărat și deci dezinteresat la fiecare lucru; oferirea acestuia lui Hristos și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sunt necesare atente îngrijiri, și în cazul frumuseții relațiilor interpersonale sunt necesare: • înțelegerea partenerului; înțelegerea reciprocă; • înțelepciunea potrivit căreia egoismul, orgoliul, mândria (aduse în prim-plan) erodează mai devreme sau mai târziu relația interpersonală; • sentimente pașnice, limpezi, clare; lărgime și profunzime sufletească; • acceptare de sine; • blândețe, răbdare, iertare, dăruire, jertfire, responsabilitate, grija pentru celălalt; • experiențe comune; o continuă, neîntreruptă comunicare și intercunoaștere; • consens, soluții negociate; • încredere reciprocă, onestitate reciprocă, sinceritate reciprocă, compasiune; • ascultarea atentă a celuilalt; ascultarea empatică reciprocă; • reacția amânată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acesta implică gradul de satisfacție pe care îl resimt membrii organizației în procesul de comunicare (formal și/sau nonformal), gradul de angajare/asumare și participare reală a indivizilor la procesul decizional, implică stările conflictuale existente sau potențiale (numărul și amploarea/profunzimea/efectele acestora), componente cognitive, motivaționale, afective, comportamentale, relaționale. În particular, potrivit lui Miles (apud Păun, 1999, p. 117), climatul școlii este dat de: • caracteristicile relațiilor psihosociale din școală; • tipul de autoritate; • gradul de motivație și de mobilizare a resurselor umane; • stările
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celuilalt). Relația este înclinată mai mult într-o parte; • persoanele rămân ancorate în trecut și renunță să se schimbe sau să crească. Relații ocazionale, permanente; slabe, moderate și puternice Nu toate relațiile noastre interpersonale, precum știm, au aceeași durată și profunzime. Din acest punct de vedere distingem: Relații ocazionale. Sunt acele relații pe care le angajăm cu vecinii, cu orice altă persoană pe care o întâlnim întâmpător. Sunt relațiile care apar când avem nevoie de anumite servicii. Relații permanente. Sunt relațiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de relații conflictuale Potrivit specialiștilor, există mai multe criterii de clasificare a conflictelor. 1. După numărul participanților: • conflicte intrapersonale; • conflicte extrapersonale. La rândul lor acestea pot fi: - conflicte interpersonale; - conflicte intragrupale; - conflicte intergrupale; - conflicte intranaționale; - conflicte internaționale. 2. După criteriul profunzimii, distingem (Cornelius, Faire, 1996, pp. 23-25): • disconfortul. Este cea mai ușoară formă a relației conflictuale. Indivizii au un sentiment difuz că ceva nu este în ordine și sunt preocupați sporadic de sentimente și gânduri legate de această situație. Disconfortul poate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dau înapoi în fața conflictului sau îl amână, cu credința că, o dată cu trecerea timpului, el va dispărea. Putem folosi un asemenea comportament dacă: • avem nevoie de mai mult timp pentru a culege mai multe date sau pentru a analiza (mai în profunzime, mai în detaliu) situația; • situația este prea complexă și rezolvarea conflictului cere multe eforturi din partea participanților; • ne dăm seama că nu avem nicio șansă să ne satisfacem interesele/cerințele; • daunele posibile care ar rezulta din confruntarea situației conflictuale depășesc beneficiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atunci este recomandabil să nu ne lăsăm în voia etalării necenzurate a sentimentelor (și a stărilor emoționale) negative. Orice relație umană funcționează pe un fond emoțional (creat de parteneri). Acest fond este generat și întreținut de dinamica relației. Natura și profunzimea relației permite sau nu persoanelor să-și manifeste stările emoționale într-un mod agresiv sau mai puțin agresiv. Afectivitatea, memoria, gândirea și acțiunile/comportamentele se influențează reciproc. Ele sunt răspunsuri la ceea ce s-a petrecut în trecut (memoria afectivă...), la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dacă nu pentru toată lumea, aspirația către victoria în cadrul unei relații concurențiale nu este numai o aspirație către recunoașterea și confirmarea externe, dar și singura modalitate de a ne convinge singuri de propria valoare. E. Popova (2006) observă cu eleganță și profunzime faptul că: "respectul față de sine, buna părere despre propria persoană în temeiul unor rezultate care se bucură de recunoaștere din partea societății, iar nu al lingușelii celor din preajmă, constituie o importantă sursă de forțe vitale, o garanție a sănătății psihice
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu mediul (relațional). Tranzacțiile dintre noi și mediu depind de un univers ipotetic dar pentru noi indubitabil, sigur, cert pe care ni l-am constituit pentru a servi la propria noastră adaptare. Experiențele emoționale (mai ales cele de durată, de profunzime) evidențiază astfel "o contradicție între elemente ale experienței prezente și prezumții considerate ca fiind adevărate până în acel moment" (Rimé, 2008, p. 418). Pusă în acest context, emoția semnalează faptul că acțiunea/interacțiunea are la bază un sistem de prezumții, între
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
regretul pentru comportamentul ei; ea supărarea benefică conduce la o afirmare de sine fermă, dar respectuoasă (idem, p. 103) și, în general, nu alterează (adânc) relațiile interpersonale. Ca și supărarea, tristețea este o stare sufletească firească. Ea dă o anumită profunzime și tonalitate afectivă raporturilor interumane. În principiu, aceasta este o emoție provocată de o pierdere, de o decepție sau de o despărțire. Tristețea subliniază golul sau lipsa. Ne spune cât de mult am iubit, cât de mult ne-am atașat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vărsate în prezența altora (idem). Oricum, traversată (pe cât ne stă-n putință) cu răbdare, aceasta tristețea "poate fi o prietenă care ne reamintește blând limitele, fragilitățile noastre, care ne șlefuiește iluziile și orgoliile" (André, 2009, p. 253). Ea ne conferă profunzime, pătrunde "până în adâncul ființei noastre" (Osho, 2003, p. 46). Potrivit gânditorului indian, niciun alt sentiment "nu este mai profund decât tristețea"; ea ne conduce în niște locuri în ființa noastră de care nu am știut niciodată nimic. Cercetată sistematic, tristețea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
două momente temporale (trecut și viitor) ne simțim dezamăgiți (tristețea pricinuită de speranțele și de încrederea înșelate) și pesimiști (tristețea legată de inutilitatea eforturilor ce vor veni) (André, 2009, p. 214). Privită ca sentiment specific uman, în toată complexitatea și profunzimea ei, tristețea are mai multe funcții fundamentale (Lelord, André, 2003, pp. 131-139): a. ne învață cum să evităm situații care îi provoacă apariția. Ca și durerea, tristețea ne învață că anumite situații ne fac rău și este bine să învățăm
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
discuție. În cazul în care avem ceva în comun, atunci este formidabil" (p. 106). Ca orice organism viu, sentimentul de dragoste se hrănește permanent din emoția dragostei celor îndrăgostiți, dar acesta nu se reduce (doar) la ea. Când iubim cu profunzime și total "ne simțim mulțumiți, fericiți cu celălalt într-o relație în care nu mai avem nevoie de prezența sa permanentă. Legătura s-a format, suntem pregătiți să depășim împreună problemele vieții. Fericirea devine durabilă"; "complicitatea și solidaritatea devin mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
idem, p. 255). Alți specialiști, la rândul lor, susțin faptul că în atare condiții relațiile dintre oameni se confruntă și se vor confrunta cu dificultăți (foarte) mari. Bunăoară, viteza excesivă a proceselor și a mecanismelor economico-sociale și bancar-financiare dăunează stabilității, profunzimii și durabilității relațiilor interpersonale. Ele sunt supuse artificializării, iar oamenii înșiși expuși alienării, însingurării, depresiei. Pe scurt, raporturile interumane sunt supuse riscului urâțirii, dereglării, îmbolnăvirii lor rapide 74. "Relațiile noastre menționează J. Hollis (2009) nu sunt niciodată mai evoluate decât
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]