8,125 matches
-
limpede că poetul a bătut în retragere, s-a ascuns, lasă experiența sanatoriului pe mâna altei sensibilități. Dar adesea firea poetului se trădează. Cel ce scrie lasă impresia că este înstrăinat, exilat într-un teritoriu al morții: iarna aspră, pădurea pustie, sus - corbii neliniștiți, jos - haitele înfometate de câini. O sensibilitate ulcerată evocă un univers închis, care are toate semnele stranii ale nevrozei poetice bacoviene. Privirea neliniștită a autorului se răsfrânge mai mult pe date exterioare dar, acestea, printr-un transfer
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar degeaba... Mă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un alt caiet și puse sub pernă. * * * Mă gândesc la ce s-a întâmplat cu câteva zile în urmă.... La șapte dimineața intra în tură Cora. M-am trezit de dimineață și am ieșit la o scurtă plimbare pe holul pustiu. M-a întrebat pe un ton răstit și vădit arogant: ,,Și tu ce mai vrei?’’ Îi răspund: ,,Mă uit pe fereastră și îmi doresc să răsară soarele și pe strada mea!’’ Cora mi-a răspuns ironic: ,, Poți să aștepți mult
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
o situație dificilă din același motiv. Dacă ați fi într-adevăr singuri, ca atunci cînd vă aflați acasă și nu aveți vecini pe care să-i sunați, cînd conduceți pe un drum necirculat sau cînd vă aflați într-un loc pustiu precum o plajă ori un cîmp, s-ar produce același efect: cine ar veni să vă ajute dacă ați intra în panică? Dacă șofați de unul singur și sînteți prins într-un ambuteiaj, vă confruntați cu toate aceste probleme: fiind
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
panică este foarte înspăimîntătoare și, ca orice persoană sensibilă, suferinzii vor învăța curînd să anticipeze situațiile care pot declanșa atacurile de panică. Pentru cei mai mulți oameni care suferă de tulburări de panică și agorafobie, aceste situații implică transportul public, locurile aglomerate, pustii sau spațiile închise toate fiind situații din care este imposibil să scapi ușor sau în care ajutorul nu ar putea fi rapid obținut. Persoana respectivă simte de obicei că are nevoie de ajutor în cazul unui atac sever de panică
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
rapid să anticipeze situațiile sau evenimentele care ar putea-o declanșa. Desigur, un anumit tip de comportament pentru minimalizarea potențialelor pericole se dovedește util de exemplu, solicitarea ca medicul să examineze o aluniță neobișnuită de pe braț sau evitarea unor zone pustii ale orașului la ore tîrzii din noapte. În aceste ocazii, anxietatea care ne determină să ne comportăm în acest fel are un scop benefic. Problema este că persoanele cu anxietate generalizată evită adesea situații inofensive, cum ar fi o emisiune
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mă ierte Dumnezeu - sfânta icoană mai-mai să le pupe. Fârtatele Silica o ajută pe o doamnă de societate care-și are conacul la țară să reușească cu bine la multele procese pe care le are. Îi desenează - ducă-se pe pustii - niște ciolane de pe la toate orătăniile. Am auzit că prin târg se zvonește că mata ai acolo la conac o licoare, blăstămată numai de acei care îi duc lipsa, și cât îi ziua de mare tăt guști din ea - că Doamne
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
apropie. În cap erau doi cazaci călări, apoi o trăsură având pe capră doi militari, iar înăuntru un alt militar-ofițer și un civil. Trăsura fu oprită nu departe de locul unde stam ascuns. După ce s-au asigurat că locul e pustiu și că nici o privire indiscretă nu-i vede, cazacii s-au dat jos de pe cai, dimpreună cu unul dintre militarii de pe capră, au scos niște sape din lădița trăsurii și au început să sape în grabă o groapă. Când groapa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la Constantin“, astăzi Epurescu; grădina Alcazar sau Guenter, în dosul Pasagiului român. Pentru cei din înalta societate, care mai rămâneau în București, nu erau decât Capșa și Șoseaua Kiseleff.Pe vremea aceea - acum 40-45 de ani - vara, Bucureștiul era aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei câțiva muscali cu birjile luxoase încrucișau mereu prin fața lui Capșa. rugându-se de cei câțiva cunoscuți cari se plictiseau pe trotuarul cofetarului ca să facă un „tur“ la Șosea pentru 5 lei. Ce vremuri!?... Pentru chefliii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aceeași oră și, bineînțeles, pe la un alt punct de trecere. Cum Direcția dispunea de foarte puține forțe de pază, acestea fiind aproape toate concentrate în punctul pe unde aveau să treacă contrabandiștii denunțați, punctul de trecere al lui Sevillio rămânea pustiu. De altfel Direcția știa bine că Sevillio face contrabandă; îl pusese chiar în urmărire, însă închidea de multe ori ochii fiindcă aducea servicii destul de bune. Era unul din spionii dibaci ai administrației comunale. E cunoscut numele acelor fabricanți de spirt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
numai sfidîndu-i. Dar să trec la lucruri mai puțin spintecate de inutilitate. Sînt nevoit să spun în continuare că toamna aceasta e bleagă și seacă, cred că nu voi mai aștepta nici un anotimp cu încredere, iată că mă înșel. Sînt pustiu de gînduri pe mai departe. Lecturile nu reușesc să ambiționeze prea multe din mine. De fapt, eu mă plictisesc foarte repede de toate. Am multe zile în care nu-mi place poezia nimănui, în care mi se pare că sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
literare". Daniel Dimitriu m-a băgat acolo! [...] Daniel D. (Dimitriu n. red.) e un băiat bun, totuși! Chiar și cînd îmi face deservicii. E bun ca și Lucian (Vasiliu n. red.) fratele meu de spirit. Adrian Alui Gheorghe [...] îmi scrie pustiu și pauper. Vineri mă duc la el, marți iau banii. Cei 2000 de la "N. Labiș" (Festivalul, concurs literar național, de la Suceava n. red.) nu au mai venit nici acum. S-or fi gîndit că nu merită să-mi mai fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fiu moral. Dar i-am citit cartea, între timp mi-a trimis-o chiar el, nu, nu se poate pune problema așa! Moralitatea-i literară nu poate fi pusă la îndoială. Cred că numai comoditatea ne poate face să gîndim pustiu. Mircea e fără discuție un poet incomod. Dacă l-ai cunoaște personal, nu l-ai putea gîndi decît cu stimă. Poate că a noastră cultură română nu e prea pregătită pentru a recepta orice poezie. Vorbesc atîția despre Olson, Eliot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fiecare dată cînd sînt acolo! Aud că am apărut prin CRONICA; și că afișul SĂPTĂMÎNA m-a reluat cu niște versuri în paginile-i! Nu am văzut CRONICA (nu ai tu acel număr?!), nu-s abonat, e o revistă cam pustie de frumusețe! Nici "Săptămîna". Mai scrie-mi tu, dragule! Poate că data viitoare voi semăna mai mult cu oamenii! Pop Flore îmi amintește să-mi reînnoiesc abonamentul la ECHINOX! Fă-o și tu! 20 de lei pe adresa (numele) lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lucrurile care mă distrag de la scris și citit. Mă distrag cam multe! De s-ar duce dracului iarna asta! Răul, deocamdată, numai de la iarnă vine! Tu cum te descurci cu frigul ăsta?! Constat că-ți scriu "acultural", inhibat și cam pustiu de gînduri. Ascult muzică tot timpul, ca să uit! Scrisorile de la Paler, Grigurcu și cei tineri mă scot din cînd în cînd din moartea acestui loc în care sînt tare singur. Dan David mi-a trimis cu o lună în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
deh!), să vin și eu. Aș veni. Dar exact pe 11 am o ultimă teză. Și nu pot pleca, deja o dau prea tîrziu, n-am cum s-o amîn. I-am scris să vină pînă la mine. Trăiesc așa pustiu încît venirea ei m-ar înfrumuseța mult. Mi-e și dor de ea. E posibil să nu aibă bani pînă aici. Dă-i tu! Și ți-i voi înapoia cînd vin eu la Iași, în vacanță! Te rog mult! Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sînt sigur, cărțile noastre vor uimi plăcut. Mă bucur pentru noul tău post! (transferat de la Biblioteca Institutului Politehnic "Gh. Asachi", la 1 decembrie 1980, la Muzeul Literaturii Române Iași, ca muzeograf). Cred că și tu. Îți scriu de la școală. Cancelaria, pustie ca o călimară. Și Tudor Gheorghe spunîndu-mi poezii alese. Mîine plec la P. Neamț, la Adrian (Alui Gheorghe n. red.). Voi sta trei zile, sper să-mi revin. M-am simțit ca un bleg în ultimul timp. Am reluat Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru bogății. Când se ajungea cu ziditul până la căpriori, se punea un ștergar alb frumos țesut și două cruci de lemn, cu cununițe de busuioc. Noaptea nu este indicat să se fluiere în casă, căci apare riscul de-a rămâne pustie. La biserică întotdeauna să te duci cu flori și să le depui la icoana Maicii Domnului, ca semn al respectului pentru credința creștină. Când mergi la Sf. Înviere a Mântuitorului să porți numaidecât haine noi, pentru că întreaga natură se reînnoiește
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noi cei patru copii am rămas în grija mamei. În vara anului 1940, când trupele rusești erau la câțiva km. de sat, în rândurile localnicilor s-a iscat o adevărată panică, mulți s-au baricadat în case, satul devenise parcă pustiu. Nu pot uita nici acum imaginea disperată a mamei, rămasă atunci singură cu copii. Mama atunci a înțeles bine la ce riscuri se expune ea și copii, dacă rămâne pe loc și nu se refugia din calea armatei sovietice. Faptul
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
este înscrisă în „Taiheiki”, „Cronica Japoniei medievale”. Legenda spune că împăratul „Wen Wei” din China a trimis câțiva supuși în munți pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare și în cărțile de tarot)le-a împărtășit secretul longevității și anume că... toată viața a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din străduțe, cu emoție și respect...Cu respect pentru istoria Japoniei, a tradițiilor ei și cu gândul la samuraii care frecventaseră aceste case renumite. Ochiul meu încerca să pătrundă nevăzutul, dincolo de ferestrele și paravanele din bambus. Ziua, cartierul este aproape pustiu, nu zărești decât ici-colo câte un trecător răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse Într-o chilie din fundul curții. Nimeni nu știu că zace acolo. Din când În când pietrarul se strecura la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cum cutezi să-mi spui că pe Bodo l-ar putea trânti un cal? Nu știi că este cel mai bun călăreț pe care l-a purtat vreodată un cal În spinare? șarpe, ai? Bidiviul lui nobil a crescut În pustiile Arabiei, unde se găsesc destui șerpi! Dar n-ai de unde s-o știi fiindcă nu l-ai Întâlnit niciodată, pitic mincinos și mârșav! Ai noroc că nu sunt un bărbat, să te iau În vârful sabiei, ca să te Învăț să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuse ea și-și mână calul pe drumeagul care ducea la poarta cetății. Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn, sub care se ghicea un șanț adânc, și bătu cu pumnul În poartă. După câteva bătăi repezite, se auzi Într-un târziu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
născuse un bărbat aspru, cu privi rea Întunecată, cu buzele strânse Într-o expresie de amărăciune, care, așa cum au mărturisit mai târziu cei care l-au cunoscut, nu avea să-l mai părăsească vreodată. Căutară peste tot. Încăperile erau Însă pustii. La conac nu se mai afla nimeni În noaptea aceea. — Părinte stareț, ce-ați făcut cu el? se Îndreptă principele spre călugărul cel gras. Otto Îl privi fără să priceapă. Din fala lui nu mai rămăsese nimic. Veșmântul Îi era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]