8,070 matches
-
am privit confuză, refuzând să Înțeleg. ― Ce Înseamnă o vreme? am murmurat. ― Câteva săptămâni, dacă ai noroc. Dar dacă te apuci să dansezi acum, situația s-ar pute agrava și s-ar putea ajunge la luni Întregi. ― Dar de ce? ― Ești rănită. ― Sunt bine, am mințit. ― Dacă nu te odihnești acasă, vei rămâne internată, spuse el grav, pe un ton care nu admitea contrazicere. M-am uitat la mama disperată, dar ea nu se uita la mine. ― Ce zi e azi? am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
conform legii dominoului, dictatura comunistă se va prăbuși, precum și, ciudat, ca o notă de subsol, mirarea că a primit o scrisoare de mulțumire. Decembrie 1989 ne-a găsit pe toți împreună în noua noastră locuință. Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere printre victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în sinceritate, cât de multă josnicie în noblețe și câtă bunătate în desfrâu. Dar călătoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să simt beția rară a vanității măgulite, când ele, prinse, se agățau de gâtul meu, im-plorîndu-mă, tînguindu-se să nu le părăsesc. Atunci se declanșa urgia: le umileam, călcîndu-le orice mândrie în picioare și decretam că hotărârea mea e nestrămutată. Plecau rănite, mutilate și nu știu cum se făcea, dar mă iubeau parcă mai mult după aceea. La școală, nu învățam din datorie sau convingere, ci tot din vanitate. Voiam să ajung întîiul din clasă, să fiu remarcat, să dețin locul prim. Și izbuteam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă împotriva tuturor. ― Trebuie s-o îngenunchez cu orice preț pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta, firea mă împingea să pun totul pe o singură carte, să-mi joc chiar viața pentru o izbândă care nu avea poate nici un preț, chiar în proprii mei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-am întîlnit alta), care-mi opunea munții de împotrivire. Voiam totodată să dau o satisfacție amorului propriu rănit. În sfârșit, tot ceea ce voiam era, după cum se vede, în afara dragostei. Raționamentul mă împăca. Simțeam binefacerea certitudinii și mă bucuram de ea. A doua zi, i-am trimis scrisoarea; apoi am așteptat să văd ce are să se întîmple. Mi-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de automobil petrecut la Șosea. Să vă arăt cazul? Adu condica, băiete. Un agent alergă în alt birou și o aduse. Comisarul o răsfoi: ― Vedeți aici... Am citit sărind peste cuvinte: "Mașina de piață... viteză o sută km... derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta?... Parcă am auzit de el? În nici un caz nu mi-i străin... De asta sânt sigur... M-am adresat comisarului: ― Altceva nimic? ― Nimic, până la ora asta. Am pufnit de nemulțumire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin minte o asemenea eventualitate. Zamfira a coborât să-mi aducă repede gazetele de dimineață. Le-am frunzărit în pripă. Nici unul nu dădea în vileag adevărul întreg. Toate anunțau la fel: "Accidentul de la Șosea... D-l Ne-nișor și soția, grav răniți" (grav ― era o exagerare și bineînțeles altă poveste). Surâdeam acru, malițios: ― Auzi, domnul Nenișor și soția. Adică doamna Nenișor! Mihaela Nenișor! Strașnic sună! Nimic de spus. I-am trecut Alexei gazetele: ― Citește, e interesant, foarte interesant! Păcat că nu le-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tu ― la fel. ― Bine... (Cuvîntul avu o rezonanță gravă). ― Și acum ceva foarte important. După pronunțarea sentinței te vei mărita cu el. Ea nu mai putu să rabde. Sări de pe scaun și-mi ripostă: ― Nu-ți dau voie! (Țipase mândria rănită.) Am continuat imperturbabil: ― Mihaela, am fost adânc jignit și am dreptul la o stisfacție. Repet: după pronunțarea sentinței ai să te căsătorești cu omul acela. (îmi stătea pe buze să-i spun amantul tău.) Aș înțelege să te revolți dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală de peste drum. Între timp, Benjamin cosea. Apoi a sosit preotul, împreună cu paracliserul, pe care eu nu-l cunoscusem până atunci, și un bărbat cu sufletul rănit și o mitralieră, pe care nu-l cunoștea nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă modică, domnul acela înarmat ne poate trece granița oriunde, dar acceptă și obiecte de valoare. Benjamin s-a oprit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
naștere o busculadă de toată frumusețea. Apoi au avut și o surpriză, fiind întâmpinați de luptătorii lui Bursu. Unii au căzut în canal, astfel că de pe margine urii i-au putut măcelări și mulți dintre barbari au rămas morți, alții răniți au căzut în canalul plin cu seu lichid fierbinte și urlau disperați. Cei mai curajoși dintre barbari au reușit să scape și au continuat drumul, dar nu s-au așteptat că, după ce au scăpat de primul canal vor întâlni o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ropot de cal și o voce care striga: -Eu, barbar scârbos, conducătorul și stăpânul acestui ținut pe care binevoiești cu nerușinare să-l calci și să-l batjocorești. Între timp toți barbarii care au încercat să fugă, cât și cei răniți, au fost dezarmați. Amar, Bursu și Pădur umblau printre luptători să vadă care-i situația și, când au auzit vocea stăpânului lor, au venit toți într-acolo strigând: Eu! A strigat Amar. Nu, eu! a intervenit Bursu. Ba eu! a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că totul este desăvârșit și gata de pus în practică! Iar eu am în mine și curaj, și hotărâre. La treabă, deci, viteazule rănit!” După aceste gânduri nebunești, la foarte scurtă vreme, dânsul plecă spre locuința fetei în grabă mare. Orice clipă în plus era doar o pierdere zadarnică de timp prețios, lucru ce lui nu-i stătea deloc în fire. N-avea nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dur. Nu putea să sufere o astfel de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei, nu fac altceva, decât s-o ațâțe și s-o hrănească, dar ea existase cu certitudine dinainte în ei, natural. Ei bine, iată! Fix aici este locul în care sunt eu imperfectă (dar, sper și cred, perfectibilă) și neîmplinită, rănită și nemângâiată. Și, deși mi-am dat seama de propria mea imperfecțiune și i-am găsit (sau, cel puțin, i-am intuit) cauza, cu niciun chip nu pot găsi calea potrivită, care să ducă la a-i opri de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doua oară, însă ea se hotărâse, totuși, să-l mintă puțin, doar fiindcă observase că Șerban parcă începuse a-și lua un avânt prea puternic, prea extatic dintrodată. Așa sunt părinții, și îndeosebi mamele: de multe ori, ele se lasă rănite, iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit puțin, luna
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău inima luminii tale portocalii. șase în al cincilea loc: strălucirea prințului ji este rănită, prințișorul ji este prins și dus în temnița-fărălacăt-a-chinului-de-spini, prințișorul ji, aliatul tău, a fost capturat, trebuie să înțelegi că viața înseamnă schimbare, tu îți transformi dragostea permanent în puritate, așteptându-l pe alesul inimii tale, pregătindu ți grădina suspendată pentru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
târziu. De fapt, situația e foarte clară. E moartă - și atunci n-am ce căuta acolo; e măritată sau se mărită - și atunci sau e prea târziu, sau sunt ridicol de desfac ceva, și, în încercarea de a desface, mândria rănită m-ar nenoroci și mai mult; sau totul a fost o glumă - și trebuie să am răbdare. Și totuși, când văd în fiecare dimineață cutia de scrisori goală, după ce o noapte întreagă m-am zbuciumat așteptând; după ce, coborând scara, mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în discurs este necontestabilă. Nimeni, în afară de Camil Petrescu, n-a surprins, până la apariția primului roman analitic al lui Anton Holban, procese sufletești în însăși derularea lor concretă. Niciunde în teritoriul prozei românești, incertitudinea, așteptarea, anxietatea, sentimentul de umilință, amorul propriu rănit nu apăruseră ca simțăminte trăite direct, ca adevărate realități materiale. Chiar și Hortensia Papadat-Bengescu relatase și rezumase doar până atunci evenimente din sfera psihicului, și tot astfel avea să procedeze și în viitoarea creație. Cât privește conținutul, întreaga literatură holbaniană
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și Kuriyama Zensuke, coborâră pe urmele lui. — Stăpâne! strigă Mori. Vă rugăm, așteptați! Kanbei se opri, odihnind, o clipă, toiagul, și privi înapoi spre ei: — Voi sunteți? — Mă mir să văd ce repede mergeți, spuse Mori, gâfâind. Cu piciorul ăsta rănit, mă tem să nu vă loviți. — M-am obișnuit cu șchiopătatul, râse Kanbei. Nu cad decât dacă mă gândesc la el în timp ce merg. În ultima vreme, am început să umblu destul de normal. Dar nu vreau să mă laud cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucrau în perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri, unul dintre generalii trupelor ofensive, care se dusese să discute cu Nobutada. Avem prea mulți morți și răniți, răspunse Nobutada; reflectase personal asupra situației. Nu ai altă idee mai bună? — Pare-mi-se că forța soldaților din castel depinde de convingerea lor că Seniorul Katsuyori încă se mai află în noua capitală. Cu acest gând în minte, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorului Ukita au suferit peste cinci sute de victime, câtă vreme inamicul nu a pierdut mai mult de o sută de oameni. Au fost uciși optzeci de dușmani, iar alți douăzeci au fost luați prizonieri, dar numai fiindcă erau grav răniți. — Era de așteptat, spuse Hideyoshi. Acest castel nu va cădea fără vărsare de sânge. Dar se pare că cei din Ukita au luptat bine. Loialitatea avangardei din Ukita fusese, într-adevăr, pusă la încercare. * * * Odată cu Luna a Cincea, vremea deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de militari și civili atârna de un fir de păr. Generalii lui Hideyoshi aduseseră peste munți trei corăbii mari, echipate cu tunuri, și începuseră, deja, să bombardeze castelul. Unul dintre turnuri era aproape dărâmat, iar bombardamentul făcuse mulți morți și răniți. Pe lângă toate acestea, încă mai era anotimpul ploios și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]