7,950 matches
-
din cele mai fertile pentru cultura bumbacului. De la Sioux City, prin localitatea Sioux Falls suntem În plină Dakotă. O câmpie nemărginită, rece, ne Înconjoară. La data de 1 mai s-a terminat semănatul grâului de primăvară, care acum Începe să răsară. A Început semănatul ovăzului. În măsura În care Înaintăm Întâlnim suprafețe tot mai mari rezervate pășunatului. După amiază dăm de o șosea neasfaltată. Lucru neobișnuit, și voi nota porțiuni din SUA care nu au fost Încă asfaltate. Șoselele, În schimb, sunt joase fără
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bucurat, dar eu și mai mult pentru că am desfăcut târla. La Bismarck (Dakota de nord). Tragedia generalului Custer Statul Dakota de nord ne primește cu o zi radioasă. Regiunea prin care trecem acum e presărată cu ferme frumoase. Grâul a răsărit iar fermierii se ocupă acum cu pregătirea terenului pentru semănatul ovăzului. Terenul e lucrat cu polidiscul. Văd pentru prima oară un fermier care și-a construit pe tractor o cabină de scânduri. Fabricile nu fabricau pe acel timp tractoare cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pestei și rujetului. Grație concursului prof. Riegler, și după el prof. Vechiu, am putut să fac față. Uneori importam seruri de la Budapesta. Sunt mulțumit că deocamdată veștile sunt bune. Însămânțarea, scrie ing. D. Ticulescu, decurge În condiții bune. Mazărea a răsărit frumos, dar a trebuit să fie Întoarsă din cauza unei brume târzii care a găsit-o În floare. Caișii din grădina din dosul gării au suferit și ei din cauza brumei. Puffi, cățelușa mea, aleargă În fiecare zi la gară, așteaptă trenul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În Kansas prășindu-se șase rânduri deodată. În ce privește sistemul Lister, mi-am pus Întrebarea: de unde și cum au dreprins țăranii noștrii să-l aplice la semănatul porumbului? Cine e atent când trece cu trenul pe la Brănești (Ilfov), va observa porumbul răsărit pe fundul rigolelor deschise cu rarița. După ce s-au ridicat firele, rigolele sunt turtite cu tăvălugul. În ce privește sorgul, plantă admirabilă pentru regiunile secetoase, e de mirare cum țăranii noștri nu l-au Îmbrățisat. În SUA sunt patru grupe de sorg
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
n-a avut băiatul Ăla niciun fel de necaz. Asta era starea de spirit generală, că regimul se duce dracului. II. Revoluție sau lovitură de stat ? PĂrinții, gardienii copiilor • Iașul la Revoluție • Unde au dis‑ părut disidenții • Iliescu apare/ soarele răsare • A fost sau n-a fost... sau ce-a fost ? • Unde fugim de-acasă • Masa rotundă care n-a avut loc • Opinia studențească, cotidianul Revoluției • Televiziunea încearcă schimbarea la față • Alina vs Iliescu • Cine face curățenia generală în justiție V.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mirare inerția electoratului românesc, care l-a vrut pe domnul Iliescu, prezent în mai toate fotografiile, în toate afișele campaniei electorale - etern surâzător, omul menit să fie „un președinte pentru liniștea dumneavoastră“, un Rege Soare dâmbovițean : „Când Iliescu apare/ Soarele răsare“ ș.a.m.d. Astea erau lozincile cu care avea să câștige. De unde această inerție al majorității electoratului ? Venea din comunism ? A.M.P. : Trebuie să explicăm cum s-a întâmplat că, după ce, la începutul lui ianuarie 1990, lucrurile păreau a fi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
seamănă ca niște picături de noroi. Asemănarea așa de pronunțată între Petre P. Carp și dl. Iancu Flondor a concentrat dintr-o dată toate simpatiile din vechiul regat în preajma lui. Moldova, în special, se simte măgulită că a doua intransigență morală răsare tot în ținuturi moldovenești.” Iar în Bucovina nr. 82 se spune: „Nedespărțit de pământul său iubit, a stat strajă neclintită în tot timpul de dominație a altor nații, a austriecilor și rușilor, apărând de-a pururi interesele neamului nostru . Neclintit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
numai prin confiscare, ci și prin procese de presă și un bombardament întreg de rectificări „ scrie editorialul din 10 august 1903, după „sistemul dacă voi scrieți că soarele apare la răsărit, eu pot rectifica și scrie: nu este adevărat, soarele răsare de la apus și voi trebuie să publicați rectificarea”... Proprietar editor la Deșteptarea în această perioadă era Eusebi Ștefanelli iar redactor responsabil George Bor. La 1 februarie 1921, purtând numărul 1, anul III de la reapariție Deșteptarea - gazetă pentru popor, avându-l
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Luția nr.2. Anul I, nr. 1, apare în luna mai 1936. În Cuvânt introductiv, comitetul arată că Societatea, cu sediul în prezent în colonia „I.G. Duca”, ce sprijină revista, urmărește în primul rând un plan național din care va răsări, desigur, și unul cultural: pedagogic, literar științific, artistic etc. Doina Nistrului este un răsunet al Doinei Oltului. Doina Oltului a bătut recordul în doină și aceasta se datorește faptului că suferința trăită intens de români a putut fi cristalizată în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Basarabia și de o parte a Moldovei noastre dragi, geme din nou sub călcâiul moscovit, de am ajuns să ne socotim istoria după cotropirile dușmane”, revista se tipărea la Timișoara, apărând precum „balaurul din poveste”: - îi tai un cap și răsar alte două și mai multe în loc.” Sau cum spunea Dragoș Vicol în a sa poezie „L-am întâlnit pe tata, pribeag....: Ce faci, tată bun, tată drag ca lumina? Îmi mut lângă Dumnezeu bătrânețea și Bucovina...” Revigorată, redacția spunea: „Revista
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Oamenii Măriei Sale” de Mihail Sadoveanu, Lumea cosmică de Robert Heuseling. „Femeia română scriitoare” se intitulează tema semnată de Strungariu Dorina, care își începe relatarea cu Carmen Sylva, venită de departe, aducând cu ea poezia vechilor balade și a lăsat să răsară pe pământul României duioase poezii de dor și de bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
6 Noiembrie 1949, aflăm, din poemul Căminul cultural, semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce năvălea din munți/ A înflorit în cîntec și zîmbet an cu an.// De la oraș mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să bîjbîim, să ne împiedicăm, să ne lovim de pereții unui tunel care nu pare să aibă un capăt, întunericul ne lovește în valuri, ne împresoară cîte o geană de lumină pîlpîie, însă foarte departe și puțină vreme. Altă luminiță răsare parcă spre a menține încă vie speranța, pentru a coborî din nou în întunericul tot mai păstos. E moral să ne cerem dreptul la memorie, la cunoașterea trecutului, la purificarea lui prin focul curat al justiției. "Sînt multe semne că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trecutul" care "nu trebuie răscolit"! Trebuie să condamnăm în mod public însăși ideea de reprimare a unor oameni de către alții! Trecînd viciul sub tăcere, confundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de fapt, îl semănăm, și el va răsări înmiit în viitor! Fără a-i pedepsi ori măcar a-i blama pe criminali, nu numai că pur și simplu le ocrotim bătrînețile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generații orice fundament al ideii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
soldatul. Căzut în genunchi, Sașa Ivasiuc nu înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau mulțumitor, iar unele plante răsăreau drept, mai înalte și mai viguroase. Ezita: cum să smulgi un fir gata prășit? Pentru a-l lămuri, soldatul îl izbi cu patul pistolului automat între umeri; nu cunoștea metodă mai bună de a împărtăși și altora din tainele lucrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dumnezeu. Hai, mă, că poți, râde Cristi. — La nea Știrbu pe străduță... — Te bengav ! râde țiganul. Ia, liniște, liniște ! Ja ! și toți sunt numai ochi și urechi. — La Cățelul fără puță, când se-așază noaptea mare, și luna pe cer răsare... Iac-apar niște trăsuri ! De-nchiriat, nuuu să le furi, că departe n-ai ajunge, vine Știrbu și te-mpunge. — Iaaa, râd cu mare veselie țiganii. Îți alegi una de vrei, plătești ca să și o iei, și face semn cu degetul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o bragă, de la armeni sau turci, și să guști puțină halviță. Orașul-grădină, așa era numit Bucureștiul, un oraș curat și plin de verdeață, de curți cu grădini cu flori, nu doar în fața caselor, dar și lângă fiecare blochaus modern care răsărea în centru, cu bulevarde pline de trandafiri și copaci pe margini, cu artere luminate care duceau spre marile parcuri, unde toți oamenii se plimbau serile și mai ales în weekenduri, de parcă în fiecare zi ar fi fost o mare sărbătoare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Gheorghe Dinu (Stephan Roll) sau Alexandru Binder (Sașa Pană). Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Marcel Iancu, Iosif Iser, Arthur Segal, Mattis-Teutsch sau Victor Brauner devin numele grele ale pensulelor, ducându-și tablourile în toată Europa, pe când Corneliu Baba abia începe să răsară. Centrul lumii s-a mutat la București. Este vremea noilor romane, cu eroi mai bine conturați, ale căror drame stârnesc curiozitatea cititorilor, încât auzi despre ele aproape la orice masă. Camil Petrescu publică în ’30 Ultima noapte de dragoste, întâia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu greu să-și stăpânească emoțiile. Atunci Cristi s-a aplecat spre ea și a sărutat-o. Cei doi și-au închis ochii și s-au pierdut în acel sărut, când soarele cald ce anunța începutul verii abia începea să răsară și bulevardul mare al Victoriei începea să se lumineze. Ea și-a lasat mâinile moi pe pieptul său, iar el i-a strâns șoldurile. Puternic, cât pentru șapte ani de așteptare. Șapte ani în care n-o mai zărise niciodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de-ale lui Fernic chiar de la începu- turile carierei sale, cum ar fi memorabila Cruce albă de mesteacăn, pe versurile poetului Artur Enășescu, pe care a așternut-o pe portativ în ultimul său an de liceu : Cruce albă de mesteacăn Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de acum ? Cruce albă rătăcită Lângă margine de drum Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu puțini drept un „profitor al lor”, el și „grupul său”, Între care se număra nu un fost activist, ci un inginer, fiul unui fost comunist din ilegalitate devenit sub Dej general de securitate, Valter Roman, o figură absolut nouă răsărită din „faldurile revoluției” sau din te miri ce calcule ale celor care În zilele fierbinți de după fuga dictatorului au perfectat „noile coaliții” - premierul Petre Roman. Fapt ciudat, pentru mine cel puțin, În lunile anului ’90, luni fierbinți traversate de nenumărate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În fiecare oră... poate doar În „soție”, căreia Îi dai „cheile Împărăției” și care va desăvârși iute și iremediabil căderea ta. Dar să nu ne păcălim, tiranii comuniști nu erau tiranii „obișnuiți” cunoscuți nouă din manualele de istorie și cum răsar ei pe ici-pe colo prin țările lumii a treia, avizi doar de putere! Nu, tiranii care i-au succedat lui Lenin au vrut nu numai puterea, dar și „credința”, pe care se pare o puneau mai presus de puterea militară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
întors privirea spre casă, am știut că nu putea să mă protejeze de ce mă păștea. Orice ar fi fost, putea să vină după mine. Iar atunci am observat piatra de mormânt. Ușor lateral spre gardul grădinii, puțin într-o rână, răsărind dintre buruienile care împânzeau grădina, iar scurtul meu moment de iritare față de decoratorii care uitaseră parte din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea să fi explodat - ca și cum cineva ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meciul privirilor fixe Fiecare nouă tastă mă ducea tot mai departe de unde aș fi vrut să ajung. Mă rătăceam de informațiile cu pricina. Între puseurile aleatorii de culoare și accesele de paraziții puteam uneori să disting dealurile din Sherman Oaks răsărind afară din San Fernando Valley sau să surprind silueta de pe litoral al unui hotel din Mexic, tata stând pe debarcader cu mâna ridicată, sunetul oceanului scurgându-se prin difuzoarele computerului. Pentru o clipă a apărut umbra clădirii Bank of America
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Diner. - Cât mai curând posibil, a venit răspunsul. Afară, stand în parcarea cu pietriș (care se transforma încet într-un covor de nisip de plajă), Miller a dat o serie de telefoane în timp ce eu priveam un nou șir de palmieri răsărind în depărtare. A venit după mine până la Four Seasons, unde un valet a parcat microbuzul lui Miller, iar când urcam în apartamentul de hotel ca să luăm cheile de la casă am discutat despre onorariul său. Dacă se dovedea că aveam o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]