7,913 matches
-
a-și contrazice profesorul. De data aceasta cu mult mai mult succes, căci îl determină (Abélard având doar vreo 25 de ani) să-și revizuie doctrina despre universalii în asemenea măsură încât acesta renunță cu totul la a mai susține realismul clasic, trecând la o poziție diferită care afirma diferența de manifestare a esenței în lucruri. Practic, dificultatea în care este pus de către incisivitatea elevului său constă tocmai în transformarea cursului său de dialectică într-un fel de monolog axat exclusiv
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
este aceea că Logica constituie instrumentul indispensabil al Teologiei. Acest lucru trebuie însă înțeles numai ținând cont de cultura și textele la care avusese acces Abélard; el nu alege nominalismul și logica sau dialectica în detrimentul unui platonism sau al unui realism per se. Prin educație, Abélard este un dialectician care se opune realiștilor contemporani cu el și de aceea, în măsura în care respinge realismul, o face cu scopul de a respinge pozițiile unor oponenți ca Guillelmus din Champeaux sau Gilbert de Poitiers. Abélard
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
la care avusese acces Abélard; el nu alege nominalismul și logica sau dialectica în detrimentul unui platonism sau al unui realism per se. Prin educație, Abélard este un dialectician care se opune realiștilor contemporani cu el și de aceea, în măsura în care respinge realismul, o face cu scopul de a respinge pozițiile unor oponenți ca Guillelmus din Champeaux sau Gilbert de Poitiers. Abélard nu face parte din acea categorie de filosofi a căror problemă este dacă are dreptate Platon sau Aristotel; pentru el este
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
un segment burghez minor. Explozia tehnico-științifică era speranța majorității segmentelor și palierelor sociale, iar războiul era privit de o diplomație europeană aristocratică și conservatoare, văzându-l ca pe un instrument util, ca pe o ultima soluție atunci când negocierile eșuau conform realismului politic. Primul Război Mondial, ce a durat patru ani, dar s-a desfășurat în Europa, Africa, Orientul Mijlociu și Oceanul Atlantic, a constat în uriașe eforturi umane și materiale depuse de statele combatante și în numărul imens de victime, marcând începutul unui
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Realismul conține o mare varietate de teorii ale relațiilor internaționale. Aceste diverse teorii pornesc toate de la premisa că statele sunt motivate în acțiunile lor de interese de putere/securitate și mai puțin de idealuri. Astfel, conform teoriei realiste, statele nu pot
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
sunt motivate în acțiunile lor de interese de putere/securitate și mai puțin de idealuri. Astfel, conform teoriei realiste, statele nu pot să acționeze decât rațional, judecând la rece situația și acționând pentru a-și păstra/mări puterea, respectiv, securitatea. Realismul este un mod de gândire rațional, opus idealismului, pornind de la premisa că principalul interes al statelor este supraviețuirea în cadrul unui sistem internațional anarhic. Statul caută în permanentă menținerea și sporirea puterii, și securitatea în raport cu alte state. Realismul politic și-a
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
puterea, respectiv, securitatea. Realismul este un mod de gândire rațional, opus idealismului, pornind de la premisa că principalul interes al statelor este supraviețuirea în cadrul unui sistem internațional anarhic. Statul caută în permanentă menținerea și sporirea puterii, și securitatea în raport cu alte state. Realismul politic și-a făcut apariția în timpul istoricului grec, Tucidide, care a scris lucrarea "Istoria războiului peloponesiac", un conflict pe care îl prezintă obiectiv, imparțial, dar cu ceva inacuratete, un război în care Atena și Sparta luptă pentru dominația asupra Greciei
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
realitate susținea financiar Sparta. Atenieni au atacat-o, iar după un teribil masacru, au cucerit insula. Reacția Atenei asupra teritoriului neutru reprezintă una dintre cele mai vechi relatări a unei încălcări a normelor juridice internaționale. O altă temă fundamentală pentru realism este "Principele" scris de Niccolo Machiavelli, lucarea fiind un manual pentru liderii politici, cuprinzând sfaturi, întărite de exemple, referitoare la cucerirea unui teritoriu, precum și la menținerea și întărirea autorității în interiorul acestuia și gestionarea relațiilor cu alte state. "Principele" susține o
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
puterile mici și refuzarea colaborării cu marile puteri, auto-sprijinul fiind preferabil în locul alianțelor. Machiavelli a fost criticat pentru controversatele principii expuse în spiritul ideii de moralitate ce poate fi abandonată pentru interesele statului și menținerea puterii sale. Influențele clasice ale realismului în cadrul relațiilor internaționale apar și în opere ca "Arta războiului" de Sun Tzu, "Leviatanul" de Thomas Hobbes sau "Despre Război" de Carl von Clausewitz. Realiștii consideră că omenirea nu este deloc binevoitoare, ci mai degrabă auto-centrată și competitivă, perspectiva care
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
a lupta și a câștigă respectivele lupte. Utilizarea puterii pune accentul pe tactici coercitive ce sunt acceptabile pentru atingerea unui scop în interesul național sau de a evita obstacolele ce împiedică interesul național. Statul este cel mai important actor în realism, fiind unitar și autonom, căci vorbește și acționează cu o singură voce. Puterea de stat este înțeleasă în ceea ce privește capacitățile sale militare. Un concept cheie în realism este distribuția internațională a puterii într-un sistem de polaritate. Polaritatea face referință la
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
a evita obstacolele ce împiedică interesul național. Statul este cel mai important actor în realism, fiind unitar și autonom, căci vorbește și acționează cu o singură voce. Puterea de stat este înțeleasă în ceea ce privește capacitățile sale militare. Un concept cheie în realism este distribuția internațională a puterii într-un sistem de polaritate. Polaritatea face referință la numărul de blocuri de state care exercită puterea într-un sistem internațional. Un sistem multipolar este compus din trei sau mai multe blocuri, un sistem bipolar
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
de state care exercită puterea într-un sistem internațional. Un sistem multipolar este compus din trei sau mai multe blocuri, un sistem bipolar este compus din două blocuri, iar un sistem unipolar este dominat de o singură putere hegemonică. În realismul unipolar se prezice că statele se vor uni pentru a se opune hegemoniei și a restabili un echilibru de putere, deși toate statele caută hegemonia în realism ca o singură modalitate pentru a-și asigura propria securitate, alte state din
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
blocuri, iar un sistem unipolar este dominat de o singură putere hegemonică. În realismul unipolar se prezice că statele se vor uni pentru a se opune hegemoniei și a restabili un echilibru de putere, deși toate statele caută hegemonia în realism ca o singură modalitate pentru a-și asigura propria securitate, alte state din sistem fiind doar stimulente pentru a preveni apariția unei alte puteri hegemonice. Statele folosesc modelul rațional de luare a deciziilor prin obținerea și aplicarea informațiilor complete și
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
internațional, o atenție specială fiind acordată competențelor căci acestea au cea mai mare influență pe scenă internațională. Instituțiile internaționale, organizațiile non-guvernamentale, corporațiile multinaționale, persoanele fizice și alte sub-state sunt văzute ca având o influență independentă redusă. Statele sunt inerent agresive (realism ofensator) și obsedate de propria siguranță (realism defensiv), iar expansiunea teritorială este limitată doar de puterile opuse. Cu toate acestea, se ajunge la o dilema privind securitatea căci creșterea securității poate duce către instabilitate atunci când o putere opusă își fabrică
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
căci acestea au cea mai mare influență pe scenă internațională. Instituțiile internaționale, organizațiile non-guvernamentale, corporațiile multinaționale, persoanele fizice și alte sub-state sunt văzute ca având o influență independentă redusă. Statele sunt inerent agresive (realism ofensator) și obsedate de propria siguranță (realism defensiv), iar expansiunea teritorială este limitată doar de puterile opuse. Cu toate acestea, se ajunge la o dilema privind securitatea căci creșterea securității poate duce către instabilitate atunci când o putere opusă își fabrică propriile arme ca un răspuns (cursa înarmărilor
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
că nu există principii universale cu care toate statele se pot ghida în acțiunile lor. În schimb, un stat trebuie să fie întotdeauna conștient de acțiunile statelor din jurul lui și trebuie să se utilizeze o abordare pragmatică pentru rezolvarea problemelor. Realismul politic este o teorie care se actualizează constant. Discursul realist poate fi valabil în sensul aplicării lui. După încheierea Războiului Rece, gânditorii realismului politic interpretează altfel dinamică internațională, făcându-și apariția "neorealismul" sau "realismul structural". Realismul clasic are în vedere
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
conștient de acțiunile statelor din jurul lui și trebuie să se utilizeze o abordare pragmatică pentru rezolvarea problemelor. Realismul politic este o teorie care se actualizează constant. Discursul realist poate fi valabil în sensul aplicării lui. După încheierea Războiului Rece, gânditorii realismului politic interpretează altfel dinamică internațională, făcându-și apariția "neorealismul" sau "realismul structural". Realismul clasic are în vedere natura anarhică a sistemului, elementul central fiind statul-națiune. Neorealiștii susțin că nu de la natură rea a omului pornesc problemele sistemului, ci de la structura
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
o abordare pragmatică pentru rezolvarea problemelor. Realismul politic este o teorie care se actualizează constant. Discursul realist poate fi valabil în sensul aplicării lui. După încheierea Războiului Rece, gânditorii realismului politic interpretează altfel dinamică internațională, făcându-și apariția "neorealismul" sau "realismul structural". Realismul clasic are în vedere natura anarhică a sistemului, elementul central fiind statul-națiune. Neorealiștii susțin că nu de la natură rea a omului pornesc problemele sistemului, ci de la structura sa. Această viziune structurală a realismului a fost alimentată de modificările
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
pragmatică pentru rezolvarea problemelor. Realismul politic este o teorie care se actualizează constant. Discursul realist poate fi valabil în sensul aplicării lui. După încheierea Războiului Rece, gânditorii realismului politic interpretează altfel dinamică internațională, făcându-și apariția "neorealismul" sau "realismul structural". Realismul clasic are în vedere natura anarhică a sistemului, elementul central fiind statul-națiune. Neorealiștii susțin că nu de la natură rea a omului pornesc problemele sistemului, ci de la structura sa. Această viziune structurală a realismului a fost alimentată de modificările de după încheierea
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
făcându-și apariția "neorealismul" sau "realismul structural". Realismul clasic are în vedere natura anarhică a sistemului, elementul central fiind statul-națiune. Neorealiștii susțin că nu de la natură rea a omului pornesc problemele sistemului, ci de la structura sa. Această viziune structurală a realismului a fost alimentată de modificările de după încheierea Războiului Rece, un îndemn de a părăsi zona ideatică și e a se concentra pe structura sistemului. Neorealiștii sunt mai aplicați pe aspecte de politică externă și pe proiecție, încerca să construiască o
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
diferite și se încearcă astfel stabilirea autonomiei fiecărei unități, urmând să analizeze modul de funcționare pentru a se ajunge la o concluzie, apărând astfel un nou concept: structura de sistem. "Kenneth Waltz - Theory of internațional politics" este lucrarea definitorie pentru realismul structural. Elementele esențiale ale modului de raportare la realitatea internațională au rămas viabile, doar că în realismul de tip structural se accentuează elemente cuprinse în realismul clasic: actorii internaționali nu diferă în obiective, poziționare internațională, nu se subordonează etic, fiind
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
se ajunge la o concluzie, apărând astfel un nou concept: structura de sistem. "Kenneth Waltz - Theory of internațional politics" este lucrarea definitorie pentru realismul structural. Elementele esențiale ale modului de raportare la realitatea internațională au rămas viabile, doar că în realismul de tip structural se accentuează elemente cuprinse în realismul clasic: actorii internaționali nu diferă în obiective, poziționare internațională, nu se subordonează etic, fiind diferit în privința capacităților. Repartizarea acestor capacități la nivelul statelor oferă structura sistemului. Există două categorii de eforturi
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
concept: structura de sistem. "Kenneth Waltz - Theory of internațional politics" este lucrarea definitorie pentru realismul structural. Elementele esențiale ale modului de raportare la realitatea internațională au rămas viabile, doar că în realismul de tip structural se accentuează elemente cuprinse în realismul clasic: actorii internaționali nu diferă în obiective, poziționare internațională, nu se subordonează etic, fiind diferit în privința capacităților. Repartizarea acestor capacități la nivelul statelor oferă structura sistemului. Există două categorii de eforturi menite să întărească capacitățile: eforturile interne economice și financiare
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
un coagulant al capabilităților și poziționării statelor în sistemul internațional, ca statele care dețin arme de distrugere în masă. Unele elemente ale relațiilor dintre state nu sunt la vedere, iar statele care înșală sunt denumite state brigante sau "rock state". Realismul este o teorie pesimistă care susține că omenirea se află într-o competiție aspră. Realiștii se resemnează, asemeni lui Hans Morgenthau, care susține că "nu există o scăpare de răul puterii, orice am face". Americani însă consideră că efortul individual
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
Hans Morgenthau, care susține că "nu există o scăpare de răul puterii, orice am face". Americani însă consideră că efortul individual poate rezolva problemele și nu agreează ideea că războiul va persistă indiferent ce am face pentru a-l elimina Realismul consideră că războiul este inevitabil și chiar parte necesară a activității de stat, însă mulți americani consideră că războiul pentru a prezerva sau a schimba balanță puterii este imoral. Realismul nu distinge între state bune și state rele. Viziunea realistă
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]