7,852 matches
-
fost un jurist și om politic comunist din România, membru al Partidul Comunist Român din 1945. A fost absolvent al facultății de drept, profesor la Universitatea „Bolyai” din Cluj (unde a fost rector între 1947-1952) și la cea din București (rector între 1956-1959), specialist în dreptul internațional. Din 1945 a îndeplinit funcția de secretar general al Uniunii Populare Maghiare, ministru subsecretar la Subsecretariatul de Stat al Naționalităților (1947), ministru adjunct la Președinția Consiliului de Miniștri pentru problemele naționalităților conlocuitoare (1948-1952). În anul
Lajos Takács () [Corola-website/Science/308325_a_309654]
-
devine membru al Comitetului Central al P.C.R. și rămâne aici până la căderea regimului politic (1989). Din 1968, este secretar al Comitetului Central, iar un an mai târziu devine membru al CPEx (Comitetul Politic Executiv) al Comitetului Central. În 1981 devine rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, universitate exclusiv specializată în recrutarea cadrelor Partidului Comunist Român. Dumitru Popescu a jucat un rol semnificativ în construirea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, președintele României socialiste. La capătul vizitei sale în China
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
la Universitatea din Atena mai întâi și apoi la Sorbona (unde a obținut și doctoratul, în 1958). În paralel și-a completat studiile în muzică și muzicologie. A predat la Marsilia (1958), Salonic (1965) și Atena (din 1969, ajungând aici rector al Universității în perioada 1977-1978). A mai predat ca „visiting professor” la Geneva, Montreal, Paris, Toulouse și Washington, D.C.. În plan organizatoric, în 1975 a fondat și apoi a condus "Fundația de Cercetare și Editare a „Filosofiei Neoelene”". Conduce din
Evanghelos Moutsopoulos () [Corola-website/Science/307409_a_308738]
-
C.L. Alimentara 23 August în halele Obor, apoi ca funcționar comercial. În toamna anului 1960 a fost admis la Institutul de Teatru, prin garanția politică a maestrului Radu Beligan - care fusese profesorul său în prima tentativă de admitere - și a rectorului facultății, maestrul Costache Antoniu a cărui clasă a absolvit-o în 1964. În anul 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică și matematici. Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
fost eliberat de regele Ferdinand I. S-a întors la București, unde a fost numit preot vicar la parohiile din Târgoviște și Giurgiu, precum și profesor de religie la Liceele „Sf. Iosif” și „Sf. Andrei” din București. Apoi a fost și rector al capelelor școlilor catolice, predicator la biserica „Sf. Maria a Darurilor”, președinte al Asociației Mariane de bărbați și tineri din București. În anul 1919 preotul Anton Durcovici a fost nominalizat drept candidat pentru funcția de episcop de Iași. În funcția
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
În anul 1919 preotul Anton Durcovici a fost nominalizat drept candidat pentru funcția de episcop de Iași. În funcția de episcop a fost numit Alexandru Cisar. După Primul Război Mondial a ocupat diferite funcții în cadrul Arhidiecezei de București: profesor și rector al Seminarului Teologic Arhidiecezan „Sf. Duh” (1924-1947), vicar general al Mitropoliei Romano-Catolice de București (1935-1947) și canonic al aceleiași arhidieceze. De asemenea a fost jude-prosinodal în tribunalul arhidiecezan din București, examinator prosinodal, prelat papal, numit de papa Pius al XI
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
de papa Pius al XI-lea. A fost decorat de regele României cu Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer. A înființat revista „Farul nou”, la care au colaborat între alții Gala Galaction și Nichifor Crainic. Anton Durcovici a fost rector și al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași în perioada 1944-1945 când, din cauza războiului, Institutul a fost mutat la București în cadrul Seminarului în fruntea căruia Anton Durcovici se afla deja din 1924. Vorbea la perfecție româna, germana, latina, franceza
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
în drumul spre socialism”" . În după-amiaza zilei de 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre localitatea Popești-Leordeni pentru a administra taina miruirii la 200 copii, a fost lovit și băgat forțat într-o mașină a Securității, împreună cu preotul prof. Rafael Friedrich, rectorul Seminarului Arhidiecezan din București. A fost depus în arestul central al Securității din București, unde a fost anchetat timp de aproape un an, fiind bătut și maltratat. În iunie 1950, este transferat la Penitenciarul Jilava. În această perioadă, este condamnat
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
bogăția lumească și la puterea politică, reîntorcându-se la viața modestă și morală. Jan Hus a studiat teologia în 1400 și a devenit preot în 1401, ajungând decanul Facultății de Filozofie. În 1402 a devenit profesor, deținând și funcția de rector la Universitatea din Praga, unde a predat teologie și filozofie (1409 - 1410). Jan Hus a reușit să-l convingă pe regele Wenzel să aprobe Decretul Kuttenberg care admitea majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest decret, se întărea
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
din acea perioadă. Deoarece Hus își ținea predicile reformatoare bisericești în strânsă legătură cu revendicări naționale cehe, asta i-a făcut mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane, cât și la Scaunul Papal. Astfel că, în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus este excomunicat de (Contra-)Papa Johannes al XXIII-lea și nevoit să fugă din Praga. Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Ziegenburg în Boemia de sud și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
Cluj, începând din 1959 și până în prezent. Profesor la vârsta de 36 de ani, își completează formarea ca cercetător în SUA între 1966-1972, pe durata a 3 stagii post-doctorale, alături de profesorii Henry Gilman și Bruce King. Între 1990-1993 a fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și vicepreședintele Consiliului Național al Rectorilor. Pasiunea pentru știință în general și pentru chimie în particular, precum și bucuria de a împărtășii cunoștințele a fost apreciată de generații de studenți care regretau momentul în care prelegerile
Ionel Haiduc () [Corola-website/Science/302303_a_303632]
-
36 de ani, își completează formarea ca cercetător în SUA între 1966-1972, pe durata a 3 stagii post-doctorale, alături de profesorii Henry Gilman și Bruce King. Între 1990-1993 a fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și vicepreședintele Consiliului Național al Rectorilor. Pasiunea pentru știință în general și pentru chimie în particular, precum și bucuria de a împărtășii cunoștințele a fost apreciată de generații de studenți care regretau momentul în care prelegerile profesorului Ionel Haiduc luau sfârșit. În anul 2013, în calitatea sa
Ionel Haiduc () [Corola-website/Science/302303_a_303632]
-
pentru simularea pe calculator a proceselor nestaționare, centru propriu de calcul. În cadrul Centrului Național de Cercetări Geotermale funcționează un complex geotermal de tip SCADĂ. în decembrie 2010, magistrații Tribunalului București l-au condamnat la 8 ani de închisoare pe fostul rector al Universității din Oradea, Teodor Maghiar. Acesta a fost judecat pentru înșelăciune, din anul 2008, fiind acuzat că a prejudiciat statul cu 25 de milioane de euro. Potrivit anchetatorilor, în perioada ianuarie 2000 - ianuarie 2004, în calitate de rector al Universității Oradea
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
închisoare pe fostul rector al Universității din Oradea, Teodor Maghiar. Acesta a fost judecat pentru înșelăciune, din anul 2008, fiind acuzat că a prejudiciat statul cu 25 de milioane de euro. Potrivit anchetatorilor, în perioada ianuarie 2000 - ianuarie 2004, în calitate de rector al Universității Oradea, Maghiar Teodor a "umflat" numărul de studenți din statisticile trimise Ministerului Educației și Cercetării "cunoscând că de numărul studenților depinde dimensionarea alocației bugetare".
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
cursurile colegiilor iezuite din Cluj, Iaurinum și Viena. Între 1703-1705 a fost alumn la Colegiul Pazmanian din Viena, unde a reușit performanța de a fi evidențiat ca cel mai bun din 300 de studenți. Acest fapt l-a determinat pe rectorul iezuit al colegiului să-l recomande pentru Collegium Germanicum et Hungaricum, ceea ce a dus la înscrierea lui Ioan Giurgiu la Roma, studiile sale în Cetatea Eternă, (1705-1710), fiind încununate cu un doctorat în teologie, cinci ani mai târziu. A fost
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
Șincai, "Opere", III, "Hronicul românilor și al mai multor neamuri", ed. F. Fugariu, București, 1969). Actul de unire din 1697 a fost remarcat de la început de mediile politice și religioase din Transilvania, indiferent de poziția acestora față de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Brașov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
acestora față de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Brașov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed. Adolf Armbruster, București, 1974, p. 165). De asemenea pastorul lutheran din Sebeș, Andreas Gunesch, a notat că în luna mai 1697 „Valachici
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
rândurile micii nobilimi. Cassandra a fost un membru al remarcabilei familii Leigh; s-au căsătorit pe 26 aprilie 1764, la Biserica Walcot din Bath. Din 1765 până în 1801, pe parcursul unei lungi perioade a vieții lui Jane, George Austen a fost rector al parohiei anglicane la Steventon, Hampshire, într-un un sat din apropiere. Din 1773 până în 1796, el si-a suplimentat venitul prin agricultură și prin educarea a trei sau patru băieți care stateau la el în gazdă. La început familia
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936 - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946 Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc. Începând cu ianuarie 1934
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
cu o bursă de documentare în Germania (Berlin, München, Frankfurt, Düsseldorf), oferită de Institutul Goethe, cu tema „Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est”. În perioada 2005-2006 a beneficiat de o bursă de cercetare („guest of the rector” Andrei Pleșu) la "New Europe College - Institute for Advanced Studies", cu tema „Istoria religiilor în România”. A fost coorganizator al Congresului Internațional de Istorie a Religiilor, care s-a ținut la București în septembrie 2006. În 2006, președintele României i-
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298972_a_300301]
-
la 5 martie 1950, în Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, de către patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei și episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos. În anii 1950-1954 episcopul vicar patriarhal Teoctist a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București și a condus diferite sectoare din cadrul administrației patriarhale. În perioada 1954-1962 a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. În această calitate i-a vizitat periodic pe episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan, ținuți cu
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
decembrie 1783, Turda, Comitatul Turda - d. 12 decembrie 1870, Blaj, comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac), în ungurește Vazul Rácz sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. S-a născut la 25 decembrie 1783 în Turda, pe atunci capitala comitatului Turda, azi în județul Cluj și a decedat la
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
Personalitate respectată a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost preot în Ocna-Mureș, 1813; protopop în orașul său natal, Turda, 1819; al XII-lea canonic din seria capitularilor, 1824 și primul prepozit mitropolitan, Blaj, 1855. A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria Beserecesca, primul manual de istorie a Bisericii, tipărit la Blaj în 1854
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
A fost hirotonit întru preot la Roma în data de 30 octombrie 1932. Reîntors în România, începând din anul 1934, a activat la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara în calitate de profesor de filozofie și dogmatică, apoi în anul 1946 a devenit rector al Institutului Teologic din Timișoara. În luna noiembrie 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie 1948 în Capela Nunțiaturii Apostolice din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, locțiitor al nunțiului
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
au păstrat aproape intacte și într-o stare relativ bună. Senzaționala descoperire a generat un interes febril printre istoricii de artă profilați pe cercetarea Jugendstilului. Astfel s-a aflat că salvarea celor opt vitralii se datorează inventivității și curajului ultimului rector al Seminarului romano-catolic, dr. Adalbert Boroș, care înainte ca edificiul în care a funcționat institutul să fie naționalizat, le-a demontat și le-a transportat în grabă în Domul romano-catolic din Piața Unirii, unde le-a ascuns în cor, în
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]