15,122 matches
-
de bunăvoință și perplexitate să-i acorde dreptul nu la un răsfăț tardiv, ci la asistența de care el are nevoie pentru a vindeca în țara sa spiritele și sufletele deteriorate ale celor care nu au avut prilejul de a rezista prin cultură. Acest privilegiu de a rezista prin cultură dă seama, într-un fel, de toată drama țărilor din est. El explică, pe de altă parte, ceea ce se întîmplă acum în aceste țări sau, în orice caz, ceea ce se întîmplă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dreptul nu la un răsfăț tardiv, ci la asistența de care el are nevoie pentru a vindeca în țara sa spiritele și sufletele deteriorate ale celor care nu au avut prilejul de a rezista prin cultură. Acest privilegiu de a rezista prin cultură dă seama, într-un fel, de toată drama țărilor din est. El explică, pe de altă parte, ceea ce se întîmplă acum în aceste țări sau, în orice caz, ceea ce se întîmplă în România. În mod paradoxal, societățile totalitare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l oblig pe un Carnap să spună: "Nu am ce face; metafizica are sens". Or, nu cred că am reușit acest lucru. Acum aștept de la Scrisorile despre logică consolidarea poziției mele metafizice. Iată deci două motive care mă fac să rezist și care îmi dau dreptul de a nu mă lăsa târât în entropie. Și mi-am obținut, cred, o anume ciclicitate: la două luni o dată îmi iese un capitol din Logică, unul din Cartea arheilor și un fragment din Jurnalul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se făcuse gheață. În prima zi de izolator nu primeai nimic de mâncare și erai ținut dezbrăcat. A fost deci dezbrăcat și dus la izolator. Înăuntru mai erau patru-cinci deținuți. Dădeau cu toții din mâini și săreau, cu gândul de a rezista până seara. La un moment dat un tânăr de vreo 20 de ani a leșinat. Vulcănescu avea 50 de ani și s-a gândit că e mai important să trăiască tânărul. S-a întins atunci pe podea, cu coatele sub
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în final, în locul logicii, logos-ul lui Heraclit. Însă m-am întrebat, văzând unde te poate duce profesoratul, dacă vreunul din marii filozofi a rezistat deopotrivă ca profesor de filozofie. Și a trebuit să recunosc că, în afara lui Hegel, nimeni nu poate fi invocat în acest sens. Fie că lucrurile se petrec ca în cazul lui Kant, care nu-și amesteca sistemul de gândire în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îți ocupau viața și îi dădeau un sens se golesc de conținut? Lucrul cel mai grav este ca sistemul de iluzii de care o viață are nevoie pentru a înainta să se surpe. Iar în lumina sfârșitului nici o iluzie nu rezistă. Problema e să poți încă face ceva după ce ai ajuns în punctul acesta. Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viața care ți-a fost dată. Este un fel de reverență făcută nu-se-știe-cui, un fel de a arăta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de înfruntări subtile, de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-un târziu, și mai mult ca să-mi facă plăcere, Carrera. Apoi câteva cutii de Lego. Apoi trenulețul. Mă dădusem oricum de gol, vorbeam prea mult și dorința mea vădită de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le-a fabricat singur. Codul trebuie să aibă în el ceva de litanie și autorul lui este primul care îl folosește astfel, neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la închisoarea lingvistică pe care singur și-a creat-o. O filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învățată ca un catehism, ca un limbaj care nu poate fi evitat. Comentatorii unui gânditor sânt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl explică fără să poată ieși nicicum din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
această "neonestitate intelectuală" fronda ― din care și-a făcut un program de viață ― la adresa filozofilor. Ar fi "avut ce face" cu Kant și Heidegger. S-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile și "liniștea ezoterică". Ne-am rezistat unul altuia dintr-un "orgoliu al domeniului" prost înțeles. În Amintirile lui Jung sau în Memoriile lui Eliade sânt destule exemple de intruziune, prin vis, a unei alte ordini a lucrurilor în viața noastră. Eu însumi m-am simțit vizitat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se aciuiește într-o mânăstire de maici și care, epuizat de asiduitatea maicilor insațiabile, termină prin a ieși din convenția rolului asumat și vorbește ― Nu mai pot!" ―, nu este altceva decât un Don Juan neantrenat, un Don Juan care nu rezistă și care nu poate încă întruchipa libertinajul ca victorie a cărnii și ca eliberare de spaima păcatului. În ciuda rebound-urilor puritane periodice (care culminează cu epoca victoriană), terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparțin deopotrivă Casanova, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toată inima. Nu are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui. E limpede că ne-a așezat într-un story învestit cu prestigiu sentimental: o iubire ce pare că s-a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda unui destin potrivnic, învinge și iese victorioasă la lumină, făcîndu-i pe cei doi să se regăsească și să abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
condițiuni. Astfel, legea rezultă din trebuința poporului, din voința lui și din legiuirea liberă, neintimidată, a acelei voințe. Este sancțiunea, acuma, o condițiune de esistență a unei legi ori nu? După noi, nu - cel puțin putem constata că legal poate rezista poporul voinței domnitorului, domnitorul voinței poporului, ba. Va să zică, sancțiunea nu e condițiunea de esistență a unei legi, ci numai formalitatea cu care acea lege se inaugură. Sancțiunea e un simbol, precum domnitoriul însuși e asemenea un simbol, e personificarea fiecăreia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu stărostiile lor. Răzeșii, țărani liberi. Iobagii, țărani supuși, c-un drept asupra unei părți de pământ. Să ne închipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Mușateștilor, necontestat de nimeni. La influențele secolului al XIX el n-ar fi rezistat. Un drept civil venit mai târziu ar fi dat o viață în stat clasei de mijloc, acelaș drept asigura proprietatea răzeșilor. Mitropolitul ar fi asigurat o dezvoltare clerului laic, având și cele trebuincioase pentru aceasta. Dreptul civil și-ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
își petreceau vremea cu sclavi de anii lor și abia trecuse de vârsta copilăriei când au și fost introduși în viața de harem, care submină în curând sănătatea slăbănogului Murad, pe când Abdul-Hamid, mai puternic de constituție, a putut să-i reziste. Pe când erau de douăzeci de ani știința lor consista în cunoașterea buchilor turcești și arăbești. Abia călătoria ce au făcut-o împreună cu unchiul lor Abdul-Aziz la espoziția universală din Paris în a. 1867 a trezit în ei dorința de-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
doua zi cu o însemnată precovârșire de puteri (80. 000 oameni) și că Horvatovici a fost silit a se retrage și a ocupa la Gaglova, lângă Crusevaț, alte poziții. Mijloacele sârbești în trupe și material, zice telegrama, n-au putut rezista mai mult covârșitoarei puteri a inamicului. În aceste lupte sârbii au avut 6000 morți și răniți. Prin urmare rumperea în două a armatei sârbești este fapt îndeplinit. Horvatovici s-au retras spre Crușevaț. Cernaief spre Deligrad, iar cel dentîi e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rivalul Bizanț, și cei doi apostoli slavi Metodiu și Ciril au avut să lupte tocită viața lor cu dorința de predominare și intoleranța germanilor. Socotind preponderanța culturei și civilizației germanice, desigur slavismul și biserica grecească n-ar fi putut să reziste agresorilor lor dacă providența însăși n-ar fi pus o stavilă puternică și neînlăturabilă agresiunei germanismului spre Orient. Islamul (a cărui chemare istorică filozofii și istoricii europeni o caută 'n zădar), Islamul a fost chemat să puie un veto curentului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fino-tartaric din mijlocul Europei - dar meniți de a fi vexați singuri de solgabiraiele fraților maghiari, de a sta izolați {EminescuOpIX 252} sub presiunea administrativă și financiară a închinătorilor sfântului Gul-Baba; pe când, împreunați sub greutatea acelorași suferințe, ei li vor putea rezista. Întrebarea este dacă și când va veni vremea în care softalele din Buda-Pesta să fie silite de a recunoaște că sistemul lor de guvernământ - în finanțe foarte asemănători cu cel turcesc - și-a trăit veacul și nu mai este cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și pe toți împreună. Sau cred maghiarii că unor populații proletarizate nu le-ar conveni umbra "protecționistă" a sfintei Rusii, care să-i mântuie de robia Occidentului? Sau cred că regimentele de scribi, vânători de funcții și advocați șmecheri vor rezista unor puteri de o cumplită realitate? Dar oare trebuie o caracterizare mai bună a simulacrului de stat maghiar decât că, în caz de nerodire a pământului, populațiele mor de-a dreptul de foame? {EminescuOpIX 261} Dar la ce să mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-a dizbătut întrebarea dacă n-ar fi bine să se lucreze duminicele, și se găsise economiști care să calculeze ce pierderi însemnate are industrialul englez prin ținerea sărbătorilor. O fericire că biserica e acolo îndestul de puternică pentru a rezista unor asemenea tentative împrotiva săracului, asigurîndu-i și acestuia partea sa de odihnă și bucurie într-o lume pe care scriptura o numește cu drept cuvânt "Valea plângerilor ". La noi, în țara absolutei libertăți, este însă cu putință ca lucrătoriul să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a trebuit să se opuie cu armele regelui Numidiei și apoi s-a început un șir de tratări diplomatice în care romanii au făcut diferite presiuni asupra cartaginezilor, care n-aveau de scop decât a-i face incapabili de a rezista. Cartaginezii au îndeplinit toate condițiile Romei - până și dezarmarea generală și estradarea tuturor armelor în mâini romane, când iată că se ivește ultima, neînlăturabila condiție a Romei: "că orașul Cartago trebuie risipit din fundament și că orășenii să se strămute
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
anul 1700 orașul avea o sută de mii de locuitori, la 1829 numai 40 000, acuma va fi numărând abia 12 000 de locuitori. La 1829 a fost luat de cătră Pașkevici numai în patru zile. Mult mai mult a rezistat în anul 1855 contra lui Muravief. Apărătorii cetății, comandați de generalul Williams, au respins cu multă vitejie asalturile rușilor, dar, împresurată și pierzîndu-și oastea prin foame, frig și boale contagioase, cetatea se supuse lui Muravief la 27 noiemvrie 1855. Garnizoana
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
muniție și proviant. În fine înainte de două zile să fi luat încă 2 forturi, Klacin și Mostin, asemenea lângă Niksici. Se vede că în curând vor lua cetatea chiar. Altfel aceste forturi nu sânt întărituri moderne, cari ar putea să reziste tunului. Ele au fost luate cu asalt deci cu pușca și hangerul. [17 iulie 1877] {EminescuOpIX 405} TÎRNOVA Moltke, ai cărui ochi s-au bucurat de farmecul Bizanțului și al Asiei Mici, susține totuși că n-au văzut niciodată un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
starostiile lor Răzășii, țărani liberi Iobagii, țărani supuși, c-un drept asupra unei părți de pământ. Să ne 'nchipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Mușăteștilor, necontestat de nimeni. La influențele secolului al XIX-lea el n-ar fi rezistat. Un drept civil venit mai târziu ar fi dat o viață în stat clasei de mijloc, același drept asigura proprietatea răzășilor. Mitropolitul ar fi asigurat o dezvoltare clerului laic, având și cele trebuincioase pentru aceasta. Dreptul civil ș-ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
discompuitor al stîrpiturei din Fanar? Pe de altă parte fost-au clerul vrodată atât de cult în țara noastră încît să nu se lase îmbrîncit afară din viața publică prin un singur edict? Fost-au breslele îndestul de puternice ca să reziste desființării lor? Nu, nici una din clasele pozitive moștenite în forma {EminescuOpIX 481} în care le păstrase evul mediu n-au fost înstare să reziste erei "înnoiturelor" și a importului de legi și instituții din Paris. S-ar putea zice că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
îmbrîncit afară din viața publică prin un singur edict? Fost-au breslele îndestul de puternice ca să reziste desființării lor? Nu, nici una din clasele pozitive moștenite în forma {EminescuOpIX 481} în care le păstrase evul mediu n-au fost înstare să reziste erei "înnoiturelor" și a importului de legi și instituții din Paris. S-ar putea zice că România și-au preschimbat pătura cea mai bogată a pământului pe cuvinte deșarte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism umanitar și cosmopolit, cari acestea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]