7,503 matches
-
în sec. XVI apare tiparul în țara Românească, Transilvania, Moldova. Coresi desfășoară o intensă activitate de tipărire. în 1502 este semnalat un medic venețian chemat de ștefan cel Mare alături de alți medici străini. Ctitoriile voievozilor români cu școlile lor de arhitectură, sculptură, gravură, pictură, țesături etc. au avut ca scop și păstrarea tradiției populare, între care și a medicinei. a etnoiatriei singura care a asigurat sănătatea poporului român care în timp, în evoluția istoriei, a fost greu încercat de războaie și epidemii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
trădări. Dat fiind importanța sexualității în geneza și perpetuarea lumii vii, această componentă esențială a vieții a fost modelată social și cultural, a intrat în tipare comportamentale individuale și comunitare prin mituri, tradiții etnologice, prin expresii artistice în literatură, pictură, sculptură, arhitectură, muzică. O cuprinzătoare imagine a sexualității, cu variate semnificații, cu mari influențe asupra modelării comportamentelor umane, este oferită de mituri, acestea fiind realități culturale complexe, după cum precizează Mircea Eliade, ce relatează ce s-a petrecut în illo tempore, ceea ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în Franța, cetățean francez naturalizat, cardinal și prim-ministru al Franței, numit de regina mamă Ana de Austria, s-a ocupat și de educația viitorului suveran, Ludovic al XIV-lea, el însuși fiind fondatorul unei academii de pictură și de sculptură și al unei biblioteci. Tactul său diplomatic a contribuit la supremația Franței în Europa prin Pacea de la Westfalia (1648) și prin Tratatul Pirineilor (1659). Bucurându-se de respectul și încrederea Curții franceze, cardinalul și-a adus cei zece nepoți (trei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Poeticii. Termenul "mimos" denumește într-adevăr texte dramatice care nu ne-au parvenit, "mimele lui Sofron și Xenarc", scenete cu subiecte scoase din viața cotidiană. Pe urmă, conceptul a fost aplicat în scurt timp atât artelor spațiului, ca dansul, pictura, sculptura (astăzi cinematografia), cât și artelor timpului, precum literatura narativă și uneori muzica. 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare În sânul literaturii, teatrul este genul literar mimetic prin excelență pentru că el pune în scenă ficțiunea ca și cum ar fi realitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să îndepărtăm cu totul ființa vie de pe scenă. Asta nu vrea să spună că vom reveni astfel către o artă a unor secole străvechi, ale cărei măști de tragici greci poate poartă ultimele urme. Va fi într-o zi lucrătura sculpturii, cu privire la care se pun deja întrebări destul de ciudate? Fi-va ființa umană înlocuită de o umbră, o reflectare, o proiecție de forme simbolice sau de o ființă ce ar avea aspectele vieții fără a avea viață? Nu știu; dar absența
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Craig dă ca exemplu arta egipteană, pe care o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin cât de mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oricărei renașteri a teatrului." Spectacolele pe care le creează Schlemmer cu interpreți care au o formație de actori în același timp cu cea de dansatori, sunt fiecare la jumătatea drumului între teatru și dans. Pictor abstracționist, Oskar Schlemmer, care predă sculptura la Bauhaus 25 între 1920 și 1933, visează, ca și Wagner, la o fuziune a artelor. Unul din primele sale balete, dat la Stuttgart, în 1916, se intitulează Baletul Triadic, nu numai pentru că este executat de trei actori-dansatori, ci și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deveni comuniune. Acesta este cazul lui Artaud în Franța, al lui Grotowski în Polonia, sau, cu un grad mai scăzut, al lui Stanislavski în Rusia, care, pe căi diferite, vizează scopuri destul de apropiate. Teatrul, la fel ca pictura sau ca sculptura, este pentru ei unul din rarele locuri din lume în care invizibilul se poate lăsa văzut. Opunându-l cinematografului, Artaud, în Teatrul cruzimii (Le Théâtre de la cruauté), declară: "Vizualizării grosolane a ceea ce este, teatrul prin poezie îi opune imagini a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectator, fără comuniunea de percepție directă, "vie"". Este un vechi adevăr teoretic, bineînțeles, dar când este aplicat în mod riguros, subminează majoritatea ideilor noastre obișnuite despre teatru. El recuză noțiunea de teatru ca sinteză a unor discipline creatoare disparate literatură, sculptură, pictură, arhitectură, jocuri de lumină, interpretare (sub conducerea unui regizor)." Orice efect care nu ar fi produs chiar de interpreți este eliminat. Actorul, investit cu cea mai înaltă misiune, trebuie să creeze, în sărăcie, cu singurele mijloace de care dispune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și arta sa despre mișcări, nu rămâne mai puțin teatru: mișcările, gesturile și jocurile de fizionomie ale actorului informează spectatorul asupra gândurilor și impulsurilor sale." Ca și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-un singur plan. "Trupul omului și accesoriile mese, scaune, paturi, dulapuri -, au trei dimensiuni. Deci, la teatru, unde actorul este obiectul principal, trebuie să se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Théâtre et abstraction, L'Age d'Homme, 1978. 25 Bauhaus sau "Casa Arhitecturii" este totodată loc de cercetare și de creație și o școală fondată de Walter Gropius, arhitect berlinez, în 1919, la Weimar. Școala, unde sunt predate arhitectura, pictura, sculptura, teatrul, dansul, în scopul creării unei sinteze a artelor, se închide în 1933, când Hitler îi alungă de acolo pe aproape toți artiștii. 26 Apartenența lui Artaud la mișcarea suprarealistă, chiar dacă nu este decât de scurtă durată, a lăsat urme
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu s-a mulțumit cu o simplă înșiruire de evenimente succedate pe vastul teritoriu cucerit de elini, ci a pus în valoare strălucitele lor realizări materiale și spirituale, contribuția lor imensă la cultura omenirii prin dezvoltarea unor discipline ca arhitectura, sculptura, ceramica, medicina, geografia, istoriografia, filosofia, literatura, oratoria, retorica ș.a. Solida formație pe care o are P. s-a manifestat și în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
În Portugalia, Italia meridională, România și Rusia (Munții Urali). Au mai fost descoperite, datând din aceeași perioadă, admirabile lucrări grafice pe obiecte mici, În toate țările din aceeași arie geografică, În timp ce În unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și chiar resturi ale unor ceremonii sofisticate În interiorul unor peșteri adânci. Timp de decenii a prevalat obiceiul de a examina aceste reprezentări În mod izolat, adesea scoase din orice context, sau pe mici grupuri Înrudite. A existat preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr. locuitorii acestei zone au dezvoltat o organizare socială mult mai complexă decât vecinii lor din vest și nord, organizare ce implică o sedentarizare profundă, apariția diviziunii muncii și a instituțiilor politice și religioase. Cele mai elocvente vestigii sunt sculpturile, care dau mărturie despre aspecte ale vieții, altfel inaccesibile arheologului, precum moda Îmbrăcămintei, ceremoniile religioase și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se iau măsuri pentru protejarea și perpetuarea, cu simboluri și rituri potrivite, a forțelor capricioase ale vieții. Din mileniul al VII-lea Î.Hr., În Europa arhaică, caracteristicile psihologiei și religiei țăranilor Încep să se manifeste Într-un tip de sculptură care, la Început, nu imita formele naturale, ci urmărea mai ales să exprime concepții abstracte. Europa arhaică este pentru Gimbutas o civilizație preindo-europeană, matrifocală și, probabil, matriliniară, agricolă și sedentară, egalitară și pacifică. Aceasta ar putea fi pusă Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICETC "11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICE" Europa arhaică Își are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pasiunea pentru reprezentare, teme mitologice, consacrarea casei, statuete feminine. În ceea ce privește insulele autentice, arhipelagul maltez este bine cunoscut pentru Înflorirea autonomă a unei religii exprimate nu numai În divinitate, credințe și sisteme cultuale, ci și În temple imense, osuare subterane și sculpturi uimitoare. Idolul dominant (divinitatea centrală?) este o creatură obeză asexuată, un fel de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propriul curs. Și În Asia Occidentală apare noțiunea de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin lumii umane și terestre. De asemenea, apar și aici temple și sisteme cultuale, sacrificii animale și umane, Înhumări În spațiul locuit, picturi și sculpturi sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt adunate Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
voia păsărilor de pradă. Defunctul are, de obicei, lucruri personale și hrană. Două orașe anatoliene, aflate Într-un stadiu incipient, prezintă un cadru cultual impresionant. În mileniul al VII-lea, Nevali Cori deține un complex de temple cu pilaștri și sculpturi În piatră, printre care se remarcă creaturi hibride Înaripate: oameni-pasăre, adevărate prototipuri de spirite Înaripate și „Îngeri”. Abundă capete de piatră izolate și reprezentări ale unor grupuri mitologice (mamă și copil, bărbat, femeie gravidă, țestoasă). Un mileniu mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc oameni acefali. Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte recente au scos la iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge omenesc. Mai la est, Asia Centrală este puțin cunoscută, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și emblemă colectivă de supremă importanță pentru micile comunități. Un exemplu este Newgrange (Irlanda). Trecând de blocul de piatră de la intrare, cu sculpturi În formă de spirale și romburi, se ajunge la o galerie care duce În camera mortuară sprijinită pe trei arcade și Împodobită cu spirale. Pe jos se află un vas de piatră. Aici au fost incinerate cel puțin cinci persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teofore: pe lângă Milkom și Baalxe "Baal", Îi mai găsim pe Gadxe "Gad" „Soarta”, Mlkxe "Mlk", zeul solar Shamashxe "Shamash" și, probabil, Besxe "Bes" și Motxe "Mot", pe lângă zeii mesopotamieni Ninurtaxe "Ninurta" și Nanayaxe "Nanaya". Mai trebuie amintite, În sfârșit, și sculpturile din secolele IX-VIII, dintre care unele ar putea fi reprezentări ale divinităților. De asemenea, din epoca romană, cunoaștem un templu al lui Zeusxe "Zeus"-Ammonxe "Ammon", care nu este Însă legat de tradițiile religioase locale. Dacă, așa cum, de altfel, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe unele vase și sculpturi prezente În ariile funerare din Italia meridională. Termenul mnemosșne (amintire), care pe unele plăcuțe este opus morții, desemnată ca uitare (lèthe), introduce o anumită legătură cu doctrinele lui Pitagora și ale „școlii” sale. Totuși, acest lucru nu se verifică decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare. Înaintea Genezei, „duhul lui Dumnezeu se purta peste ape“. Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate delimita trasând hotare vaste; limita nu mai conferă acum identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei zile și ultimele trei ale genezei este distanța între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptându-l pur și simplu), deci apolinizând. Căci apolinia, așa cum a definit-o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]