11,011 matches
-
de pământ, zid de cetate). Forma veche a cuvântului avea în deschidere un spirit aspru care s-a păstrat în denumirea greacă a cetății romane: Hroma/Hrome, pentru care în lexicul comun exista forma hryme (presiune, putere, tărie, forță armată). Slava are în rusă, de exemplu, reflexele krom (fortăreață), kroma, kromka (despărțitură), kremlĭ (cetate în mijlocul orașului); cf. rom. ramă - cramă; hrubă, hulubă; a râma, a curma, a scurma, a se screme. Sensul elementului prefixal îl întâlnim în lat. queo „a putea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu prefixul ex(în exterior, afară) s-a format Exquiliae sau Esquiliae, numele cartierului și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului vechii cetăți. Cf. chir „domn, stăpân”, chirie, chilie, iar pentru sensul prefixului: a chema, a contra față de a intra; slava are prepoziția k, ku, kăm „la, spre”. A se vedea și prepozițiile românești compuse: către, contra, față de între. Numai ieșind din gândirea tradițională putem reduce la aceeași origine formele lat(in) și vlah, flac, pentru înțelegerea cărora este lămuritoare trimiterea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În fostul spațiu tracic a apărut cu timpul opoziția vlah „latin”, adică „atârnat, dependent” de Roma - slav „liber, independent”. Această dihotomie a avut ca rezultat constituirea pe de o parte a romanității orientale, iar pe de altă parte a lumii slave. Ambele forme provin din fonetizarea spiritului aspru dinaintea lichidei l/r. Să se compare în acest sens lamură și ram cu vlăstar, rod cu plod, a lua și labă (organ care servește la apucat) cu slab și a slăbi „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
GE unde citim următoarele despre Sf. Andronic: „Personaj despre care este vorba în epistola Sf. Pavel către romani (XVI, 7) și care ar fi fost dintre primii discipoli ai lui Hristos. El ar fi fost, după unele texte grecești și slave, primul episcop al Sirmiei, ceea ce a făcut ca unii scriitori slavi să-l considere primul învățător al acestui neam. Când Sf. Metodie, apostolul slavilor, a fost numit episcop al Panoniei, el a primit titlul de succesor al lui Andronic. Dar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în primul secol al erei noastre, nu erau încă stabiliți în regiunile dunărene. De fapt nu se cunoaște nimic pozitiv despre episcopatul său. Este curios de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat impresia incompatibilității dintre latini și traci, dintre latini + traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
astfel că, atunci când au venit slavii în invazia lor cea mai de pe urmă și cea mare (în al doilea ori în al cincilea secol d. Hr., după cum e părerea unora ori a altora), au găsit prin acele teritorii o populație slavă mult mai veche, peste care s-au așezat. Populație mai veche slavă prin acele regiuni, pe unde se găsesc astăzi slavii de sud (sârbocroații, slovenii, bulgarii), nu exista, spune Philippide, înainte de invazia slavă din secolul VI. Argumente contra părerii că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urmă și cea mare (în al doilea ori în al cincilea secol d. Hr., după cum e părerea unora ori a altora), au găsit prin acele teritorii o populație slavă mult mai veche, peste care s-au așezat. Populație mai veche slavă prin acele regiuni, pe unde se găsesc astăzi slavii de sud (sârbocroații, slovenii, bulgarii), nu exista, spune Philippide, înainte de invazia slavă din secolul VI. Argumente contra părerii că ar fi fost slavii autohtoni, ori mai de demult stabiliți în Panonia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au găsit prin acele teritorii o populație slavă mult mai veche, peste care s-au așezat. Populație mai veche slavă prin acele regiuni, pe unde se găsesc astăzi slavii de sud (sârbocroații, slovenii, bulgarii), nu exista, spune Philippide, înainte de invazia slavă din secolul VI. Argumente contra părerii că ar fi fost slavii autohtoni, ori mai de demult stabiliți în Panonia, Tracia, peninsula balcanică, se scot puternice din firea actualelor dialecte slave din acele teritorii: firea acestora este acea a unei treceri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sud (sârbocroații, slovenii, bulgarii), nu exista, spune Philippide, înainte de invazia slavă din secolul VI. Argumente contra părerii că ar fi fost slavii autohtoni, ori mai de demult stabiliți în Panonia, Tracia, peninsula balcanică, se scot puternice din firea actualelor dialecte slave din acele teritorii: firea acestora este acea a unei treceri treptate de la un dialect la altul și de la o limbă la alta, lucru care nu s-ar putea explica în caz când înainte de invazia slavă din secolul VI ar fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puternice din firea actualelor dialecte slave din acele teritorii: firea acestora este acea a unei treceri treptate de la un dialect la altul și de la o limbă la alta, lucru care nu s-ar putea explica în caz când înainte de invazia slavă din secolul VI ar fi existat o populație mai veche slavă autohtonă” (OR, I, p. 322 urm.). La Herodot apare pentru scythes forma paralelă scolotes. Cu ambele cuvinte (de fapt unul singur în pronunții diferite) grecii denumeau pe vecinii lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este acea a unei treceri treptate de la un dialect la altul și de la o limbă la alta, lucru care nu s-ar putea explica în caz când înainte de invazia slavă din secolul VI ar fi existat o populație mai veche slavă autohtonă” (OR, I, p. 322 urm.). La Herodot apare pentru scythes forma paralelă scolotes. Cu ambele cuvinte (de fapt unul singur în pronunții diferite) grecii denumeau pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală, datată ca traducere septembrie 1620, Mihail Moxa, care a compilat surse bizantine și slave, folosește forma șchei, recunoscută ca variantă pentru slavi și sclavi(ni), care la rândul lor sunt sinonime cu bălgare (cf. vgr. polys „numeros”, lat. vulgus, germ. Volk). Cronica slavilor de răsărit atestă forma Skufia pentru Sciția, două orașe slave din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și slave, folosește forma șchei, recunoscută ca variantă pentru slavi și sclavi(ni), care la rândul lor sunt sinonime cu bălgare (cf. vgr. polys „numeros”, lat. vulgus, germ. Volk). Cronica slavilor de răsărit atestă forma Skufia pentru Sciția, două orașe slave din sudul Dunării se numesc Skopie și Sofia, iar populația rurală din vestul Bulgariei se numește șopi. De observat apoi că scoloții sau sciții se numeau și sarmați, adică sarmi, sârbi; cf. Sarmisegetusa, cetatea sarmilor și geților. Comparând aceste forme
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sensuri noi datorate adâncirii cunoașterii și evoluției sociale. Astfel sdin slav a marcat ideea de neîngrădit, nelimitat, separat, pentru care vezi șleau (slobod, larg, liber) ca în expresia a spune ceva pe șleau „a vorbi deschis”. Cf. și laudă cu slavă, vgr. laos „populație” și sarmi, leah și șleahtă. Forma sca prefixului, din formele sclavi, scoloți, șchei este compusă, cum rezultă din compararea formelor vgr. laos cu klvat, croat, ceh, iar a acestora cu sclav, scoloți, în care s întărește ideea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea etniilor română, albaneză și slavă și cu luarea în considerație a suprapunerii pe parcursul istoriei a câtorva grupări de populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face pentru istoria populației maghiare, în constrângerile gândirii tradiționale, au fost
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bulgari (strămoșii ungurilor) în Panonia, „que primo Athile regis terra fuisset” (care ar fi fost mai înainte țara regelui Atila), în timp ce „pastorii bisericii romane” reflecta situația confesională a Panoniei la finele secolului al IX-lea, după ce slujitorii ortodocși de limbă slavă ai bisericii din Constantinopol fuseseră izgoniți de acolo și înlocuiți cu pastorii bisericii de la Roma, care propovăduiau creștinismul în limba latină. În Evul Mediu, cuvintele latin (și roman), pe de o parte, și valah, pe de altă parte, își confundau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În Evul Mediu, cuvintele latin (și roman), pe de o parte, și valah, pe de altă parte, își confundau sfera semantică. În „Viața lui Metodie”, solia care a cerut împăratului Mihail de la Constantinopol cărturari pentru introducerea cultului creștin în limba slavă la moravi venea cu următoarea motivare: „Sânt veniți la noi mulți învățați creștini de la valahi, de la greci și de la nemți și ne învață fiecare într-alt fel” (Olteanu și colect., p. 305). Expresia „de la valahi”, în opoziție cu „de la greci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Panonia un stat cu populație preponderent valahă peste care domnea între anii 861-873 cneazul Koțel (Slovnic II, p. 57) sau Cățel (PVL, p. 41). Împrejurări politice (după ce Rostislav, cneazul Marii Moravii, ceruse împăratului Mihail al Constantinopolului învățați pentru limba slavă, la 862) îl determină pe Cățel să introducă și el limba slavă în biserică, între anii 867-885, limbă pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo. Dar prin politica germanilor și a bisericii de la Roma, Panonia, ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
anii 861-873 cneazul Koțel (Slovnic II, p. 57) sau Cățel (PVL, p. 41). Împrejurări politice (după ce Rostislav, cneazul Marii Moravii, ceruse împăratului Mihail al Constantinopolului învățați pentru limba slavă, la 862) îl determină pe Cățel să introducă și el limba slavă în biserică, între anii 867-885, limbă pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo. Dar prin politica germanilor și a bisericii de la Roma, Panonia, ca și Marea Moravie, este integrată în sfera latinității, slujitorii în limba slavă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slavă în biserică, între anii 867-885, limbă pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo. Dar prin politica germanilor și a bisericii de la Roma, Panonia, ca și Marea Moravie, este integrată în sfera latinității, slujitorii în limba slavă ai bisericii „fiind schingiuiți, vânduți ca robi și alungați”, sau chiar uciși (Olteanu și colect., p. 20). Timpul de nouă secole care s-a scurs de la cuceririle romanilor în spațiul tracic a avut ca rezultat, pe de o parte constituirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
uciși (Olteanu și colect., p. 20). Timpul de nouă secole care s-a scurs de la cuceririle romanilor în spațiul tracic a avut ca rezultat, pe de o parte constituirea a trei structuri lingvistice indoeuropene, care sunt romanitatea orientală, albaneza și slava, iar pe de altă parte constituirea, pe baza limbii coiné a statului dacic, a limbii maghiare, limbă al cărei fundament inițial aglutinant a fost susținut periodic de grupările de populație turco-tătară pătrunse în Panonia. Folosită ca avanpost al catolicismului, populația
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oinos, oenos), vgr. en, gen. enos și monos, celt. unig „unic”, oen, oin „unu”, an-, în germanice ein, an, one, un-, în baltice ains, vienas „unu”, în indo-iraniene oen, aina, ekah „singur, unu”, ena„el, acela, acesta”, in-, an-; în slave ino „mono”, arm. anetc. În această serie se înscriu și ban, pan, han, hun, bina, partea a doua a unor cuvinte ca ju-pân, stă-pân, cio ban ș.a. Cuvintele din urmă confirmă faptul că la traci șeful unei unități teritoriale era
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că au întemeiat în secolul al VI-lea statul care stă la baza monarhiei austro-ungare (Brückner). Din acest secol ei sunt atestați în scrierile latine ca Avares și Abares „popor scitic”. A se compara cu germ. Ober „șef, superior”. Documentele slave îi atestă ca obre, sg. rs. obrin, sloven obăr „uriaș”, însă ei au dezvoltat pentru sensul de „mare” în titulatura țării și a domniei formele vel(ik) și bol(earin) > boeare > bare „boieri”; comp. rom. mare, măre (ca adresare), de unde
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai târziu, să însemne altceva decât un conglomerat de etnii în formare, cu dialectele lor în devenire. Imperiul tracic fusese edificat ca replică la civilizația greco-romană, în contact direct cu aceasta. Pe ruinele lui s-au edificat romanitatea orientală, lumea slavă, lumea albaneză, limba maghiară. Dar imaginea vechii Unii sau Hunii, restrânse treptat la Un-garia și Pan-onia, rămâne reper istoric și geografic penru toate etniile actuale care își au rădăcinile comune în spațiul traco-dacic. Este important de observat că romanitatea orientală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
influențe din exterior, acestea intervenind abia în timpul descălecatului, când se schimbă și „graiul cel chiar românescŭ”(p. 273): „O parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212), „limba valahilor ieste limba vechilor romani, amestecată sau mai mult stricată cu sârbească, rusască, dățască, horvățască, slovenească proci” (p. 271); „Și aceasta ieste pricina de s-au străcat lăcuitorii acestor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]