8,304 matches
-
circulata, la ora acceea aleile parcului erau cam puștii. Dintr-un boschet a apărut un individ de talie medie care s-a repezit brusc la ea, prinzând-o de încheietura mâinii că într-o cătușa. Lăură a încercat ca să se smulgă, dar zadarnic. Individul începuse să o târască cu greu către boscheți. - Asculta, fă, curvo, zise el, nu-mi fă mie talente că te umflu...Nu-ți fac nimic, o iei puțin sus și gata... Lăură s-a înmuiat toată,sângele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
distanță. În mijlocul acelui peisaj olimpian, pentru Lăură dragostea această ocazionala însemna contactul cu adevărată Grecie. Știa foarte bine că legătura aceea nu va dura, pentru că ea urma să se întoarcă cât de curând în țară, dar hotărâse subit să smulgă vieții clipă cu clipă, să dea sens acestei relații pasagere, si chiar se implică cu toata ființă ei în această relație. -Vreau tare mult să nu ne despărțim aceste câterva zile, insistă ea. El o privi atent în ochi cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vor fi doar oameni generoși că el, cănd invidia și răutatea vor dispărea...Băiatul cu nume de floare albă și delicată de primăvară a avut și un suflet de floare. Malin a fost Într-adevăr un trandafir albastru de câmp, smuls dintre noi de soarta nemiloasa. Petalele de floare albă, cu miros și gust amărui de migdala, se vor scutură În fiecare primăvară și-mi vor aminti de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
18 ani! Sunt veselă, zâmbesc și trăiesc doar pentru tine. Mă gândesc și mă Întreb Într-una: ce-aș putea să-ți spun acum de ziua ta? Să-ți urez ,,La mulți ani”? ar fi, poate, fără rost. Absurd. Să smulg din suflet toată fericirea adunată În cei 18 ani ai mei și să ți-o dărui pentru eternitate? Cu ce te-ar mai putea ajuta toate acestea, Maline? Și apoi, cum ar putea niște cuvinte să umple golul imens pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
puteam Indura. Am aruncat la un moment dat lopată și am strigat că refuz să mai muncesc. În dreapta mea era o plăcuță de avertisment pe care scria: «Atenție! Pericol de Împușcarea. Gardienii se Îndreptau spre mine. Unul dintre deținuți a smuls plăcută și a pus-o la doi pasi În fața mea. Puteam să fiu Împușcat”, Își amintește Tăcu. Câteva luni mai tarziu, Tăcu este mutat la Închisoarea din Onești. Apoi o „vizitează” pe cea din Gherla, ca În cele din urmă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
țese la suveică și leul rage. Aplic învățămintele mai ales în piața Timișoara 700 și când ies din supermarketul Bega. De fapt, doar îmi închipui că fac tot baletul cu suveica și țesutul, că scot limba mai să mi-o smulg și că strig din toți rărunchii hua. Dar și așa, discret, pe muțește, într-o secundă prind puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cu desăvârșire prezența sa de spirit. Tot întorcând împrejurul unui deget o hârtiuță pe care avea scrise câteva note și tot zicând <<Societatea modernă, societatea modernă>> nici o idee nu-i mai veni în minte ca și cum toate i-ar fi fost smulse din cap deodată”. Despre aceeași întâmplare vorbește și G. Panu,care ne spune că: „n-a putut articula decât vorba <<imposibil>> și s-a retras spre marea mirare amestecată de compătimirea publicului, iar d-l Carp, care tocmai atunci tradusese
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
accepte starea anormală când anunță că va ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare în război : ca să pot susține asta, deși eu sunt cu totul în puterea zeului, am să mă smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zeii să mor (V 5). Ieșirea grecilor din calul troian stârnește consternarea lui Priam, dezamăgit de Casandra și de zeii care n-au răspuns așteptărilor lui : Așa se-ndură zeii pe cari i-ai rugat ?/ Aceasta e iertarea ce-ai smuls-o tu cu lacrămi ?/ De aceea părăsirăm zeii noi și buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta : „Troienii nu vor fi/ Prin voia noastră sacră cuprinși cu sabia./ Puterea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a sfârși în fericire și bucurie, ceea ce ține mai degrabă de comedie (traducerea noastră). Intriga axată pe sacrificiul eroinei mitice dispuse să moară în locul soțului ei cunoaște o rezolvare fericită prin intervenția salutară a lui Heracles care reușește s-o smulgă de sub puterea lui Hades și s-o întoarcă în lumea celor vii. Aflat în drum spre înfăptuirea uneia din muncile sale eroice - capturarea cailor lui Diomede -, oaspetele lui Admetos se manifestă inițial ca un personaj tipic de comedie sau de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât își dă seama că ea îi împărtășește iubirea (De ce-mi tulburi bucuria vorbind în neștire despre o lume care nu e a noastră ?... Nerostite fericiri ne așteaptă aici) și imploră zeii să-i dăruiască puterea de a o smulge din visarea ei primejdioasă (Cărui zeu să mă rog, Iphigenia, să ți lumineze altfel mintea ? - II 2). În preajma locului jertfirii, Ahile încearcă să-i amintească cât de prețioasă este viața (Ia bine seama ce faci !... nu te vei întâlni a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Le-ai folosit, n-ai mai trăit de capul tău. Ideea sălbăticiei Colchidei fusese deja sugerată, de fapt, chiar de protagonista care deplângea pierderea familiei și a patriei : eu fără țară, singură, mereu/ Batjocorită de-un bărbat care m-a smuls/ Din țărmul meu barbar. După moartea copiilor lui, grecul Iason regretă că și-a luat alături o făptură barbară : Atunci eram nebun/ Când te-am adus din casă, din tărâm barbar/ Într un sălaș hellen, urgie de temut,/ Ce ți-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adevăr este o realitate paradoxală, iar cel lipsit de lumina ochilor reprezintă trans mițătorul ideal al mesajelor divine : Darul care/ suporți să-l iei de sus, coboară-n ghebul/ uscat al unui orb ! (scena 6). La insistențele regelui de a smulge de la Tiresias numele asasinului lui Laios, prorocul îl pune în gardă asupra riscurilor de a dobândi accesul la adevăr : Eu știu și-s orb. Dacă vei ști - orbești. Omul nu-ndură/ cunoașterea (scena 8). Deviza lui Oedip pare să fie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic decât tatăl său. Bizuindu-se pe forța cugetului, eroul opune absolutei voinței a lui Zeus absoluta unitate a personalității sale întemeiată pe cunoaștere (p. 158). În răzvrătirea sa, titanul refuză
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ucidă mama. În această îndoială se manifestă conștiința umană, care prin fapta tragică se descătușează de legea oarbei determinări : ea duce la formularea limpede, rațională, a problemei morale propriu-zise (p. 280). Persona litatea eroului se încheagă prin întrebarea care îl smulge din uniformitatea conștiinței rasiale : în clipa când își înalță capul peste nivelul vieții determinate, proiectând actul conștiinței sale libere, apare omul tragic care își cucerește Eul în suferință (p. 281). Uciderea Clitemnestrei este fapta destinului, dar Oreste este un instrument
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Werner Jäger considera trilogia drept formă dramatică lărgită pe măsura unei concepții mitice bazate pe neam, iar nu pe indivizi, loviturile destinului căzând asupra generațiilor succesive. Alice Voinescu crede că structura amplă reflectă procesul anevoios prin care conștiința primitivă se smulge din omogenitatea rasială spre a se închega într-o individualitate, trilogia fiind cadrul lărgit anume pentru a cuprinde imboldul conștiinței umane spre lumină și libertate (p. 349). Forma este adecvată fondului. Demn urmaș al lui Solon, Eschil își pune mereu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de propria conștiință a păcătosului în clipa tragică (p. 350). Pentru Alice Voinescu, tragedia eschiliană reprezintă data nașterii spiritului european, căci aici, prima dată, o conștiință individuală, identificându-se cu nevoile mulțimii și purificându-le în lumina cugetului, le-a smuls din finalitatea pragmatică a vieții biologice și le-a îndreptat spre finalitatea gratuită a Idealului (p. 353). Studiul lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga începe prin a-l plasa pe Sofocle în spațiul și timpul său, Atena epocii lui Pericle. Potrivit exegetei, dramaturgul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-ai câte tabere s-au strâns, Ca să stee înainte-mi ca și zidul neînvins....... Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus? Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul!..." Există și o speculație, conform căreia Mihail, fiul lui Mircea, conte al secuilor, reușise să introducă două persoane de încredere ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ascunse, gata să izbucnească asemenea izvorului, care așteaptă în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru.” Al. Vlahuță 32. „Ori de câte ori o carte nu va ști să amuze cât o jucărie, ea va trebui smulsă din mâinile cititorului mic.” Mihail Sebastian 33. „E bine dar să ai atâtea cărți câte îți sunt de trebuință și de folos și nici cum pentru fală.” Seneca 34. „O carte bună se poate număra printre cei mai buni prieteni
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Vorbind undeva despre criticii timpului, el zice: <<E un neam de oameni căruia îi place să se ocupe cu lucrurile de nimic sau de prisos din cărți; scriitorii, observând și ei, în fine, că au dreptate, s-au hotărât să smulgă din cărțile lor toate ramurile putrede și uscate sau chiar și pe acelea care cresc neregulat>>. Vrea să zică, acesta e rolul criticului, să smulgă ramurile rele din copacii viguroși. Dar Pausanias, spre a face lucrul și mai înțeles, continuă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
din cărți; scriitorii, observând și ei, în fine, că au dreptate, s-au hotărât să smulgă din cărțile lor toate ramurile putrede și uscate sau chiar și pe acelea care cresc neregulat>>. Vrea să zică, acesta e rolul criticului, să smulgă ramurile rele din copacii viguroși. Dar Pausanias, spre a face lucrul și mai înțeles, continuă cu următoarea comparație potrivită, deși cam picantă: <<Tot așa nauplienii (locuitorii orașului Nauplia din Grecia), observând că atunci când măgarii au păscut câteva ramuri de viță
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
să-i răspundă. Liftul a rămas deschis la etajul lor. Se ridică hotărâtă să iasă, așa, în cămașă, să caute o cabină telefonică și să-și sune soțul. Nu poate să rateze o întâlnire atât de importantă. "Atenție, o să vă smulgeți perfuzia!" Se clatină și cade pe pat. Un bărbat tânăr vine să-i pulverizeze în nas un spray care îi taie respirația. Îi explică: "E un medicament miracol pe bază de extracte de plante importate din Tibet, preparat după o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără să protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie, masa era pusă (cinci tacâmuri) și o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acestei vecinătăți incomode. Și, pentru că e ocupat în nord, crezi că nu aude ce se spune la sud?" Învățătorul reluă firul discuției pe un ton ceva mai înalt. "Marile puteri, spuse el, s-au înțeles mereu între ele să mai smulgă ici-colo o parte din teritoriul nostru. O nedreptate săvârșită între un țar și un sultan, sub privirea interesată a lui Napoleon, a pricopsit Basarabia mai întâi cu un fals protectorat rus care, încet-încet, s-a transformat într-o veritabilă ocupație
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fată plecă din refectoriul unde elevele de serviciu strângeau vasele și se opri în fața peretelui de sticlă care dădea direct spre frunzișul auriu al arborilor, perforat de mari goluri. Toamna era târzie. Timpul trecea, iar vremurile se schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și urcă scara cu pas ferm. Etajul al doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]