7,897 matches
-
pluralul se formează prin adăugarea de sufixe ("-i", "-e", "-uri", "-le") însoțită și de alte modificări fonetice precum: mutații consonantice, mutații vocalice sau interpunere de alte foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
vorbitor nativ de engleză. O altă confuzie frecventă a vorbitorilor nativi de limba engleză care învață limba română este aceea între vocalele românești "a" și "ă" din silabele neaccentuate. Una din consecințe este nerecunoașterea corectă a articolului hotărît din unele substantive feminine, de exemplu "apa" se confundă cu "apă". Această confuzie se explică prin aceea că în limba engleză cele mai multe vocale se transformă într-o vocală mijlocie centrală ("schwa" în engleză) atunci cînd nu sînt accentuate. Numărul de sunete folosite în
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
scrisoare este foarte asemănătoare celei folosite în prezent. Aurel Nicolescu arată în observațiile sale lexicale asupra textului, că nu mai puțin de 175 din totalul de 190 de cuvinte românești folosite în text au origine latină, excluzând cuvintele repetate și substantivele proprii. Unele din formele incorecte se datorează scrierii cu litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete românești ca î și ă. Textul are unele particularități fonetice (în "ceale" , diftongul "ea" nu s-a redus încă la "e;" apare
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
totale a materiei, a avut nevoie de un timp îndelungat și de mulți gânditori, filozofi și oameni de știință pentru a ajunge în forma sintetică cunoscută azi ca "Legea conservării materiei". În sensul comun de folosire, cuvântul „energie” este un substantiv feminin, având singular și plural (o energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi: În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de plural, la singular fără articolul nehotărât "o". Pentru plural, se recomandă
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
azi ca "Legea conservării materiei". În sensul comun de folosire, cuvântul „energie” este un substantiv feminin, având singular și plural (o energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi: În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de plural, la singular fără articolul nehotărât "o". Pentru plural, se recomandă expresia "forme de transfer energetic" și nu "forme de energie", folosită des, dar incorect. În funcție de diferite criterii, se vorbește despre diverse forme de transfer energetic. Din
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
închina. Dicționarul "The Imperial Bible Dictionary" ilustrează foarte potrivit diferența dintre "Elohim" și "Iehova". Despre numele "Iehova" se scrie: Este întotdeauna un nume "propriu", indicând pe Dumnezeu în persoană și numai pe el, în timp ce Elohim are mai mult caracterul unui substantiv "comun" care într-adevăr indică de obicei, dar nu în mod necesar și nici consistent, pe Dumnezeul Suprem. Evreul poate zice Elohim-ul, Dumnezeul adevărat (ca fiind opus tuturor dumnezeilor falși), dar niciodată nu spune Iehova-ul, pentru că Iehova este numele
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului. Cuvântul "Isis" provine din numele grecesc "Ίσις", care de asemenea a derivat de la denumirea originară egipteană a zeiței prin adăugarea la final a consoanei "-s" pentru a respecta terminația gramaticală specifică a substantivelor grecești. Numele egiptean menționat în izvoarele istorice este "ỉs.t" și se poate traduce prin "Tron" sau "Stăpâna tronului". Pronunția numelui este necunoscută deoarece sistemul de scriere al egiptenilor antici omite vocalele. Conform studiilor recente bazate pe limbile contemporane și
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
ar fi Har-si-Ese (prin traducere "Horus, fiul lui Isis"). Pentru a cădea de acord, egiptologii au ales în mod arbitrar să pronunțe numele "ee-set". Uneori, ei pronunță "ee-sa", deoarece "t"-ul final din numele ei este o desinență specifică substantivelor feminine care a dispărut în ultimele etape ale limbii egiptene. În ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecția faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
deceniu și jumătate, începând cu primii ani ai șederii lui Heidegger la Freiburg. Aceștia erau foștii studenți ai lui Nae Ionescu de la București sau D. D. Roșca și Lucian Blaga de la Cluj. Heidegger se adresa grupului de doctoranzi români folosind substantivul „latinii” (în). Între primii cursanți se află Constantin Floru și Dumitru Cristian Amzăr, iar ultimii sunt Alexandru Dragomir, Walter Biemel și Octavian Vuia. Primii traducători în limba română ai scrierilor lui Martin Heidegger au fost discipolii din România ai acestuia
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
7 - 9) . Aceeași idee a „zeului nostru printre alți zei” este reluată și-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de politețe indică și spre multitudinea de zei/divinități pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreiești spre monoteism. La babilonieni
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
knabo-băiat; knabino-fată; mi-eu; vi-tu, dumneata, voi, dumneavoastră; ŝi-ea; pano-pâine; saluton!-salut!; bonan tagon!-bună ziua!; Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol. 4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
Pronumele personale sunt mi, vi, li, ŝi, ĝi, si, ni, ili, oni (eu, tu/d-ta/d-voastră/voi, el, ea, el/ea, sine, noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele. 6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană. 7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective. 8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto. 16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof. În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe afixe (sufixe și prefixe), care fac crearea de cuvinte noi foarte ușoară. Multe cuvinte
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
în capitolul "Despre substanța Lunii" de Pseudo-Plutarh. În 450 î.Hr., Democrit vedea pe Lună «munți înalți și văi adânci». Plutarh (46-125) credea că «Luna este un Pământ ceresc», zonele întunecate și regulate (câmpiile) sunt depresiuni umplute cu apă. Numite "maria" (substantiv latin, la plural, semnificând „mări”), în timp ce platourile înalte, de culoare deschisă au fost denumite "terrae" („pământuri”, „uscaturi”) , aceste reliefuri nu corespundeau cu concepția despre lume a lui Aristotel. Pentru Aristotel, lumea supralunară este perfectă și, prin urmare, Luna este o
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
pătruns în limba română (de exemplu "birou", "avion" sau "exploata"). Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, o dată în nucleul lexical (în vocabularul popular) și ulterior ca neologisme. De obicei cuvântul popular este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: "frate / fratern, apă / acvatic, deget/digital, simțământ/sentiment, înger/angelic, frig / frigid, ochi / ocular"). De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din [[engleză]], precum "gem" (din
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
latină, 144 slave și 76 de origini diverse. Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație, elementul lui invariabil mai ales ca frecvență. Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a ("vor ", "ne ", "v-ar "), dar și invers (remarcată în pronunții de genul "spuneți-mi", "ziceți-ne"). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: "să ", "să ", '. În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face foarte des confuzie între adjectivele "minim", "maxim" și adverbele
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face foarte des confuzie între adjectivele "minim", "maxim" și adverbele sau substantivele corespunzătoare "minimum", "maximum", de exemplu " 140" în loc de "maximum 140" sau "adrenalina e la " în loc de "adrenalina e la maximum". Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoziției "pe" din fața pronumelui relativ "care" cu funcție de complement direct, de exemplu
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
din fața pronumelui relativ "care" cu funcție de complement direct, de exemplu "cu le aveți" în loc de "cu textele pe care le aveți". Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze" în loc de "ei îi
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
poat, coad" sau "muer, puet, cued"). De asemenea, 'pourcea', 'bea' se pronunță în vestul Valoniei la fel ca în Moldova și Muntenia, pe când în estul și sudul Valoniei se pronunță ca în Ardeal. Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină, "ce-ci, ge-gi", însă scrise 'tch' și
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]