9,918 matches
-
odată cu plecarea neofitului în călătoria de ispășire: plecă cu inima amărâtă, blestemând ceasul în care deschisese gura de spusese mă-si taina, iar bordeiul se dărâmă în urma ei până la temelie”. Erodarea lăcașului ce ascundea minuni pare efectul expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l face să se prăbușească în sine. Pedeapsa pentru insolența de a scruta dincolo de vălul ritual este transpu¬să în drumul îndelungat ce conține vămi ale devenirii mistice: „.atunci mă mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau a unui obiect, urmărește traseul eroului mai ales prin detalierea întâlnirilor miraculoase și se încheie cu remedierea situației inițiale prin găsirea obiectului căutării. Vom numi primul drum inițiatic incursiune, fiindcă el are mai puțin caracterul unei transmutații spațiale și temporale a eroului, punând accent mai mult pe eroismul lui. O astfel de structură se întâlnește în Bogdan Dimian I(10), Scorpia I (8), Șarpele I(7), Iovan Iorgovan I(6), Vidros I (11). O incursiune socială face alaiul nunții până la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Alte trei zile de mers încheie un nou ciclu inițiatic al călătoriei lungi de nouă zile (știm că ziua biblică e de fapt echivalentul unei ere istorice și prin prisma aceasta cele douăzeci și patru de ore ale zilei capătă o extindere temporală în profan) până la ghidul necesar pentru casa zânelor. Al doilea popas îl înzestrează pe erou, tot de la trei tartori, cu un fes care-l face invizibil, și tot printr-un furt. Deposedările de obiecte năzdrăvane sunt două, adică exact câte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai mari păcătuiesc prin aroganță și suficiență și nu pot recunoaște ghidul spre consacrare. Doar mezinul/mezina are calitățile necesare ce deschid calea spre lumea arhetipală, iar aparițiile de pe traseul lor simbolic constituie adevărate trepte spre desăvârșire. Pornind pe axa temporală înapoi înspre credințele milenare, cele dintâi figuri de maeștri ai ritualului aparțin cuplului Dumnezeu și Sfântul Petru, considerați de G. Călinescu „niște abstracțiuni”, fără proeminență caracterologică. Scoaterea acestor figuri tutelare din scenariul inițiatic duce la imposibilitatea analizei și decodarea rolului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pană de la pasărea Ilenei Cosânzeana, frumoasa cu părul de aur”, a căror dificultate o clasifică tot el: „- Acuma-i zîce calu - ii cam greuzîce” (Racșa - Satu Mare). Intențiile dușmanului îi sunt cunoscute calului și ca efect al viziunii asupra întregii curgeri temporale, ceea ce îi permite eroului să scape de intențiile criminale. Căpăstrul său primește întotdeauna o atenție specială, puterea lui fiind similară cu a calului, prin principiul sinecdotic pars pro toto: .căpăstru ca al meu nu mai e nicăieri, că e vrăjit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mi-l desuce și-l întoarce/ După lună/ când îi plină,/ După soare/ cum răsare” (Agnita - Brașov). „Jucatul”, omologat aici săritului fertilizator, permite un transfer de energie vitală sesizat doar de împărăteasă „Pe-o zabrică de fereastră”. Cele două elemente temporale care apar, luna plină și răsăritul soarelui, nu ies cu nimic din profilul spiritual al eroului. Luna plină reprezintă corespondentul simbolic al formării cuplului și jocul calului se conturează, în această perspectivă, într-o invocație a iubirii, în timp ce atracția solară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statice, apare preponderent în prezentarea naturii alese a tinerilor. Pasajele acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în colinde. Atunci când alternează cu alte timpuri verbale, perfectul compus consti¬tuie planul secund al tabloului temporal, cu care intră în raport dimensiunea arhetipală. În colinda voinicului înghițit de șarpe, intrarea în mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împărătesei stau sub semnul prozaicului și nesemnificativului, în timp ce bobul de piper se află într-un timp continuu. El hotărăște când poate fi născut pruncul mirific și prin aceasta gravida este absorbită în mit. Alăturarea cu perfectul simplu conturează un basorelief temporal, printr-o sugestie a anterioritații față de un eveniment important la nivel ritual: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele-au căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un fapt încheiat. În planul mitic, prezentul marchează intrarea sub semnul sacralității, a cărei dimensiune se revarsă peste existențele actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
haosului necesită o transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n seară desfășoară în fața ochilor receptorilor o succesiune hiperbolică de perioade combative. Un alt tip de evoluție repetitivă apare în colinda Voinic căutat prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
literaturi populare românești. Evidențierea lor în contextul ritualului studiat a demonstrat puternica relație de interdependență dintre semnificație și realizarea ei lingvistică, natura organică a imaginarului arhaic și a modalităților de expresie. Totul unitar rezultat la nivel literar, lingvistic, geografic și temporal (dacă ne gândim la distanțele dintre momen¬tele în care au fost culese textele) arată indubitabil că inițierea tinerilor înainte de căsătorie constituie un arhetip viu și bine definit în cultura tradițională autohtonă, în ciuda dispariției de mai bine de un mileniu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a istoriei mi se pare mult mai eficientă și mult mai atractivă, dacă este să judec după interesul elevilor, care au astfel posibilitatea de a face comparații și conexiuni și de a urmări în mod liniar, fără discontinuități spațiale și temporale, evoluția diverselor civilizații de pe harta lumii. Cred, de altfel, că tocmai în aceasta constă esențialul, dezideratul major, „arta” noastră, a profesorilor de istorie: să facem din istorie o știință vie, o enciclopedie capabilă să redea elevilor și nu numai lor
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
cea "eternă". Să ne oprim la cea de față. Ce "păcate" i-am mai putea dibui dincolo de ceea ce ne-am luat îngăduința a "bârfi" până aici? Aș vrea să mai scot în relief un singur aspect și anume o dezaxare temporală, o dereglare a relațiilor noastre cu durata și cu implicațiile fatalmente inevitabile ale acesteia. Reiau constatarea că avem un cult al noutății exorbitant, că ne lăsăm biciuiți de toate ofertele noutății, adesea fără discernământ. Ne lepădăm de tot ce a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că nu mi-a fost tocmai ușor. Am căpătat însă un sentiment al libertății ce mi-a îngăduit să am o privire mai largă asupra scriitorilor din preajmă, o anume detașare temporală cred că favorabilă comentării lor. Iar poezia mea, bună-rea cum o fi, nu prea seamănă cu ceea ce avea trecere pe piața literară nici în 1960, nici în 1980, nici în 2000. Spre ce se îndreaptă poezia română de azi? Puteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de munți, preistoria s-a întâlnit în mod miraculos cu postistoria, așa cum uneori apusul lunii continuă spre dimineață și se întretaie cu răsăritul soarelui, de nu mai știi care e un astru și care altul, și această atingere a extremelor temporale și paradigmatice de civilizații a produs în ființa mea tânără de atunci un scurtcircuit din ale cărei energii mă hrănesc și acum. Când m-am mutat în București, după 1983, am venit cu toată această placentă arhetipală după mine. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poporenii> l-ar ține bucuros. Copii n-a botezat fiindcă fusese săptămâna trecută un pater iezuit. Episcopie (Biserica episcopală Sf. Petru și Pavel, 1495, n.a.) schismatică cu 2 biserici, una de piatră. Biserica romano-catolică n-are nici un fel de bunuri temporale. Pe dealuri sunt multe vii [Cimitirul în care e biserica și casa parohială, e bun]”. În Scrisoarea din Bacău (30 iulie 1661, Bacău), Vlas Koičevič nota prezența preotului Mihail Rapezon la biserica din Huși. După terminarea lucrărilor Conciliului, care a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
adaos“ la memoriile publicate de autoare în timpul vieții, el nu se deosebește ca valoare infor mațională și emoțională de restul textului memorialistic din cele două volume. Să revenim însă la memoriile corespunzătoare perioadei 1914‒1919. Chiar dacă, ținând cont de intervalul temporal, acestea se referă la anii Primului Război Mondial ‒ ediția princeps, din 1937, a volumului II purta chiar subtitlul Războiul ‒, Sabina Cantacuzino acordă puțin spațiu perioadei dintre începutul războiului și intrarea României în luptă de partea Aliaților (15 august 1916). De altfel, în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
descoperirea imaginii de sub fereastră. Materiale didactice: broscuțe și bălti numerotate de la 1 la 5, planșa cu cinci ferestre sub care se află imagini din povești. proverbe, cântece). Metode și procedee: conversația, observația, povestirea, problematizarea, dramatizarea, brainstorming, formarea gândirii critice. Resurse temporale: 30 minute. Elemente de joc: competiția, aplauzele, recompensă, surprizele. Organizarea activității: aerisirea sălii de grupa, așezarea scăunelelor, aranjarea materialului didactic necesar desfășurării activității. Resurse bibliografice: PROIECT DIDACTIC „ACTIVITATE INTEGRATĂ” DATĂ: 26.03.2013 UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială “Carol I
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
trecut. Cu toate acestea, fiecare pas îi oferă o vedere din ce in ce mai mai largă a vastului teren parcurs. Un mod de a descrie muncă istoricului constă în a spune că el sau ea încearcă să discearnă modele cauzale într-un peisaj temporal, cum este cel descris. Aceste modele nu trebuie să fie lineare și sunt susceptibile să fuzioneze sau să devieze sau să dispară în timp. Crucială pentru efortul istoricului este recunoașterea faptului că dacă fenomenele trecutului mai îndepărtat pot provoca evenimente
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
crede că lumea a fost creată într-un anumit moment în timp. Să comparăm cu o a doua situație în care același excursionist ajunge să se îndoiască de existența unei bariere înapoi în calea progresului lui sau al ei. Peisajul temporal încă nestrăbătut este posibil să se îndepărteaze la infinit. Acum nu există nicio cunoaștere sigură în ceea ce privește modelele de cauzalitate. S-ar putea să fie întotdeauna cauze care au apărut în trecutul îndepărtat și care au dus la modelele acum evidente
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
medievale a apărut în contextul comentariilor la Fizică lui Aristotel dedicate doar naturii materiei, nu încă și întrebărilor legate de timp (Colish 1994, 1, pp. 303-342 )9. Orosius împotriva Istoricilor "Eternaliști" Dacă filosofii medievali nu erau la unison în privința consecințelor temporale ale eternalismului, nici despre istoricii contemporani lor nu se poate spune acest lucru. Atunci cand istoricii medievali se arătau interesați de probleme legate de timp și eternitate, eternitatea care conta era doar în viitor, nu în trecut (Morrison 1990, pp. 196-244
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a se compară dezordinea din magistraturile teritoriale ale Florenței care sunt menționate în Proemium pentru statul florentin redactat în 1409: Chittolini, "Ricerche", pp. 294 și 327; și Fubini, "Classe", pp. 158-163. Deja în 1412 Signoria și Colegiile au asumat balìa temporale, pentru patru luni, asupra celor Șase din Arezzo, interzicându-le să numească comisari în timpul caelei perioade; ASF, SĂ, 6, fols. 16v-17r. 45 Asupra procedurilor de alegere a comisarilor în timpul Republicii, a se consulta, legile publicate parțial în Giuseppe Vedovato, Note
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tripticul ce alcătuiește prezentul studiu, pune în discuție problema denivelării valorice între "două registre ontologice pe scheme antinomice". Factorul timp este de luat aici în considerare. Cercul strâmt al omenescului trebuie înțeles ne spune George Popa ca fiind tocmai limita temporală a acestuia, "o lume a finitudinii". Noutatea pe care marșează exegetul în interpretarea sa constă în faptul că lumea finitului este marcată de norocul, de bucuria de a trăi, "care trăiește și își depășește în vibrație, în ardere, în intensități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
determinat să realizeze acest excurs biografic complex și pitoresc, ci și harul înnăscut de povestitor, însoțit de o conștiință morală exemplară, scriitorul nutrind perpetuu convingerea că experiența sa, ca om, cetățean, scriitor și bun român, într-un cadru locativ și temporal dat, va fi folositoare generațiilor viitoare, el fiind un martor credibil, și nu un model. Intenția reiese clar din Dedicația (pentru copiii săi) care însoțește volumul Zile trăite: "Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]