9,812 matches
-
place cum scrieți.“ El mi-a spus: „Nu, nu sunt eu, ce ghinion, putem face abstracție de asta.“ Și am râs amândoi... Vocea care se îndoaie, cocoșată de plâns. — Și? — Șiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... dă-mi un șervețel, te rog... — Poftim. — Mulțumesc. Îi tremură mâinile când își suflă nasul. Nu violent, dar tremură. David le vede conturul mișcând în sus și-n jos pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt Alex Hriavu, dar aș putea să devin. O cafea? ... — Iartă-mă, sunt idiot. Vrei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt eu, ce ghinion, putem face abstracție de asta.“ Și am râs amândoi... Vocea care se îndoaie, cocoșată de plâns. — Și? — Șiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... dă-mi un șervețel, te rog... — Poftim. — Mulțumesc. Îi tremură mâinile când își suflă nasul. Nu violent, dar tremură. David le vede conturul mișcând în sus și-n jos pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt Alex Hriavu, dar aș putea să devin. O cafea? ... — Iartă-mă, sunt idiot. Vrei să bem o cafea? De-abia am venit, sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încâlcită și da, pare o tâmpenie, dar, Doamne, îl iubise, îl iubise înfiorător, toxic, și nu, nu e nebună și nu se drogau și așa a fost, așa a fost, trebuie să mă crezi, așa a fost... — Unde mergeați? Mâinile tremură și vocea tremură și râuri râuri de lacrimi. Nu înțelege. — Când ați luat vaporul, prima oară, amândoi, unde mergeați? La Sevilla. La Sevilla mergeau. 20. aici Orașul lui Heracle. O fortăreață a plăcerii, un vis frumos și citric. Avea ziduri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pare o tâmpenie, dar, Doamne, îl iubise, îl iubise înfiorător, toxic, și nu, nu e nebună și nu se drogau și așa a fost, așa a fost, trebuie să mă crezi, așa a fost... — Unde mergeați? Mâinile tremură și vocea tremură și râuri râuri de lacrimi. Nu înțelege. — Când ați luat vaporul, prima oară, amândoi, unde mergeați? La Sevilla. La Sevilla mergeau. 20. aici Orașul lui Heracle. O fortăreață a plăcerii, un vis frumos și citric. Avea ziduri albe, în capul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oricând într-o autentică poveste siropoasă). Becul de 100 de wați e varianta ta de lampă a lui Aladdin. Închide ochii. Dacă-i deschizi din nou, ești în Charlotte Square. Alexandre și Léa mănâncă înghețată (tot pe ploaie). Râd și tremură de frig. Vorbesc despre poeți scoțieni care pe ea n-o interesează deloc și despre plante sezoniere de care el n-a auzit niciodată. Plănuiesc drumeții în Highlands și se opresc pentru un cheesecake (cu zmeură, poate?) undeva, pe la St
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte și nici unul bărbătește, declarat. Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de portocală ridicându-i-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
odată cu ea, gândindu-mă că ei se vor mulțumi doar s-o închidă până la atacul anti-Venus. Dar Crang mi-a spus, acum câteva minute, că X și cu Thorson au ceva de gând în legătură cu tine. Se opri. Cu degete care tremurau imperceptibil, scoase din buzunar o cutioară de metal. O deschise și, apropiindu-se de Gosseyn, i-o întinse. Gosseyn privi cu curiozitate cele douăsprezece pilule albe. ― Ia una ― îi zise Prescott. Gosseyn bănuia ce va urma, dar se supuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse pe podea. Cu ochii întredeschiși, își blestema neglijența. Acum ar fi trebuit să fie la kilometri de încăperea aceasta. Prin ușa care se deschisese apăru John Prescott. Gosseyn se ridică, tremurând încă sub influența ultimei emoții. Prescott avea un surâs nervos. ― Nu-i așa că ești mulțumit c-ai luat antidotul acela? ― îl întrebă el. Am introdus niște Drae în aparatul de condiționare a aerului și tu ești singurul care... Se întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau sub amenințarea armatelor de invazie. Îl privi pe furiș pe doctor. Capul ciufulit i se odihnea pe speteaza fotoliului; ochii îi erau închiși. Pieptul i se ridica și i se cobora cu regularitate. Gosseyn îl chemă șoptii: ― Doctore! Adormit profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aflat la căpătâiul patului Patriciei Hardie și, când o voce de femeie îi răspunse, solicită: ― Vă rog, dați-mi-l pe tâmplarul șef. O clipă mai târziu, o voce groasă îi răspunse și Gosseyn îi explică ce dorea și închise. Tremura de nerăbdare. ― Trebuie să meargă... își zise el, încercând să se auto-convingă. Asemenea chestii merg întotdeauna, dacă ai tupeu. Transportă în grabă distorsorul în living-room. Apoi închise ușa dormitorului. Puțin după aceea, la ușa dinspre coridor se auzi un ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
termin serviciul, la miezul nopții. Până atunci, citiți ziarele de dimineață. Veți vedea despre ce vă vorbesc. D.L. Gosseyn luă ziarul și-l desfăcu pe pat. Titlul, înalt de 10 centimetri, îi sări în ochi. MAȘINA JOCURILOR A FOST DISTRUSĂ Tremurând de nerăbdare începu să citească grăbit câte un paragraf deodată: "...A tras asupra Palatului... Difuza simultan informații privind un misterios atac împotriva planetei Venus (Nici un atac... n-a avut loc ― citiți raportul serviciilor radio în pag. 3) Guvernul a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să nu se întoarcă singuri. Tocmai se apropiase să investigheze din nou distorsorul cu ajutorul aparatului de sondare, când sună telefonul. Era Lyttle și vocea îi tremura de emoție: ― Vă sun dintr-o cabină telefonică. Tocmai am citit ziarele de seară. Se spune acolo că Patricia Hardie a fost arestată acum o oră și jumătate, sub acuzația ― auziți numai ce monstruozitate ― că și-ar fi omorât tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Afluxul de energie care, galvanându-l, îi permisese lui Gosseyn să-și dea seama de situația în care se afla, era în descreștere. Greoi, se lăsă din nou să cadă. Și abia dacă-și dădu seama c-o făcuse. Mâinile îi tremurau, iar genunchii înmuiați nu-l puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în revistă rapid situația. Nu era încă totul perfect; dar, pe de altă parte, dispunea acum de 18 locuri de retragere și de 41 de surse de energie de la care creierul său suplimentar se putea aproviziona. Constată că mâinile îi tremurau ușor și că transpirase. "Rezultatele normale ale încordării" concluzionă el. Căci, într-adevăr, se simțea supratensionat. În mai puțin de o jumătate de oră urma să se lanseze în cea mai nebunească campanie militară tentată vreodată de către un singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu... Se clătină, părând gata să se prăbușească. Gosseyn o prinse în brațe și o susținu. ― Da. Da. Cu cine? ― Cu un tip cu barbă. Vorba ei nu fusese decât un suspin. Își veni încet în fire, dar continua să tremure din tot trupul. ― E greu de imaginat că Eldred a știut totul despre... el și n-a spus la nimeni. ― Dar cine-i el? ― Eldred nu mi-a spus. Furia de care se simți cuprins Gosseyn fu cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de altă parte, continuitatea să nu fi fost sau să nu se refere decît la... memorie. Ar fi putut însemna și altceva? Cuprins de înfrigurare, căută o loțiune de bărbierit. Găsi o cutioară într-un lavabou de pe coridor. Cu degete tremurând ușor întinse puțină soluție pe obrajii inerți ai mortului. Barba dispăru imediat la atingerea cu prosopul. Gosseyn, stând în genunchi, văzu un chip mai bătrân decât s-ar fi așteptat: 75, poate 80 de ani. Ușor de recunoscut, trăsăturile acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
repartizarea câștigurilor și fruntea frunții la împovărarea cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Doar l-ai auzit și dumneata cu câtă convingere condamna cursa înarmărilor aberante și monstruoasa Cortină de Fier, inițiate de ideologia Kremlinului care are în vedere revoluția proletară mondială!.. Aici se află principala țintă a săgeților unchiului Sam! De asta tremură America! Torționari cinstiți Mă oprește mai zilele trecute o bună cunoștință în plin centrul târgului și îmi atrage atenția că s-au înăsprit regulile de circulație și pentru pietoni, odată cu cele pentru automobiliști. Așa că oricine depășește ritmul permis al pasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
calcul că la acea vreme etnia mai purta stigmatul fărădelegilor criminale săvârșite de înaintași. Așa că, oricând, îndreptățit sau nu, putea fi suspectat de te miri ce delicte, reale sau anume inventate pentru o eventuală pedeapsă exemplară. Doar studențimea trebuia să tremure chiar și la gândul că ar putea avea de a face cu organili. Această cugetare poate fi considerată drept o dovadă de netăgăduit cu privire la maturitatea în gândire a tânărului student, ceea ce de altfel, nu peste multă vreme s-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
FOȘNET PUTRED Cine vrea så tråiascå pentru totdeauna? Întrebå EL a neråspuns Toamnå Moarte în culori amintind de viațå Frig, dar nu cel ce-ți face carnea så tremure mai de grabå înfrigurare cenușiu ascuns subînțeles întrevåzut în sine machiat doar pentru o sårbåtoare Soarele este blestemul omului îl scoate din întuneric și-l aratå sieși Frunzå împodobind coroana timpului și pe urma doar foșnet putred
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1594]
-
a trece peste toate vămile și vămuirile sortite trăitorilor acestui pământ, un nume fără egal, steaua speranței. Intrând în casă, Alex îl căută pe Mihăiță peste tot. Negăsindu-l, începu să-l strige. Acesta apăru răvășit din ascunzătoarea sa provizorie, tremurând încă de teama care îi intrase în sânge. - Uite, Mihăiță, de astăzi Vișinel va sta la noi. - Dacă Vișinel stă la noi, pe mine mă dai la țigani? - Ți-am spus doar că bulibașa nu vrea să te ia în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se mai cheamă viață. Ce nu ți se refuză, nu mai are rost V. tînăr mă ridic în picioare și mă așez lîngă fereastră uitîndu-mă afară. Nu văd nimic. Frisoane interioare mă zgîlțîie și, dacă nu m-aș stăpîni, aș tremura ca trupul viitor întins pe un pat de spital pe care oglinda timpului mi-l ascunde. Dar clătinarea mea e acum. Știu că răndurile pe care Doctorul le citește sînt proaste. Le-am scris doar ca să ies din blocaj. Dar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le nimicește. Tresare, numai cînd dă piept cu martiriul. Da’ las’ că-l rezolvă ea și pe ăsta. Consacră-i și-i vei nimici. Socrate, Hristos, Giordano Bruno. Doar lumea-i adulează pe cei mari dar nimeni nu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mult, poate precipita o moarte. „-Nu-i strigător la cer?” -îl întreb la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine? Doar să-ți sufleci mînecile și să le scufunzi în propriul suflet. Și s-o ridici la piept, s-o simți întărindu-te... Și s-o lași să te facă fericit!” „-Fericire?”-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]