7,958 matches
-
(cunoscută și ca Boudicca sau Boadicea, decedată în 61) a fost soția lui Prasutagus conducătorul tribului Brit al icenilor dependent de Roma, locuitori ai regiunii Norfolk de azi în Britania de Est. După moartea soțului, armatele romane i-au cucerit teritoriul, ceea ce i-a dat impuls de a conduce răscoala antiromană din anul 61. Descrierea acestei
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
condus compania pe insula Anglesey (numită de romani — Mona), care era refugiu pentru rebelii britani și cetate pentru druizi, icenii, susținuți de vecinii lor numeroși, inclusiv de trinobanți, au ridicat o răscoală. Au fost inspirați de exemplul lui Armenius, Conducătorului tribului german al Heruscilor (lat. Cherusci), care în anul 9 a ridicat o răscoală împotriva romanilor alungându-i de pe pământul său. Cassius scrie, că înainte de răscoală, Boudica s-a rugat mult și a oferit jertfe lui Andraste — zeița victoriei. Țelul primar
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
Ravenna) a fost șeful tribal al marcomanilor. Se trăgea dintr-o familie aristocrată. În tinerețe a locuit la Roma și a fost instruit la curtea împăratului Octavian. După migrarea marcomanilor (anul 8 î.Hr.) pe teritoriul Boemiei, a unit marcomanii cu triburile vecine și a format o puternică uniune de triburi. Și-a pus titlul de rege, iar din uniunea tribală făceau parte, alături de marcomani, triburile germanice hermundurii, semnonii, lugii, cărora li s-au adăugat mai târziu longobarzii, alt trib germanic strâns
Marobod () [Corola-website/Science/322284_a_323613]
-
dintr-o familie aristocrată. În tinerețe a locuit la Roma și a fost instruit la curtea împăratului Octavian. După migrarea marcomanilor (anul 8 î.Hr.) pe teritoriul Boemiei, a unit marcomanii cu triburile vecine și a format o puternică uniune de triburi. Și-a pus titlul de rege, iar din uniunea tribală făceau parte, alături de marcomani, triburile germanice hermundurii, semnonii, lugii, cărora li s-au adăugat mai târziu longobarzii, alt trib germanic strâns înrudit cu marcomanii și suebii. Sfera de influență a
Marobod () [Corola-website/Science/322284_a_323613]
-
curtea împăratului Octavian. După migrarea marcomanilor (anul 8 î.Hr.) pe teritoriul Boemiei, a unit marcomanii cu triburile vecine și a format o puternică uniune de triburi. Și-a pus titlul de rege, iar din uniunea tribală făceau parte, alături de marcomani, triburile germanice hermundurii, semnonii, lugii, cărora li s-au adăugat mai târziu longobarzii, alt trib germanic strâns înrudit cu marcomanii și suebii. Sfera de influență a regatului lui Marobod se întindea până la cursul mijlociu al Dunării, în est până la granița provinciei
Marobod () [Corola-website/Science/322284_a_323613]
-
marcomanii cu triburile vecine și a format o puternică uniune de triburi. Și-a pus titlul de rege, iar din uniunea tribală făceau parte, alături de marcomani, triburile germanice hermundurii, semnonii, lugii, cărora li s-au adăugat mai târziu longobarzii, alt trib germanic strâns înrudit cu marcomanii și suebii. Sfera de influență a regatului lui Marobod se întindea până la cursul mijlociu al Dunării, în est până la granița provinciei romane Pannonia și până la râul Vistula, în nord până la țărmul Mării Baltice și în vest
Marobod () [Corola-website/Science/322284_a_323613]
-
, războiul triburilor germane și sarmațiene împotriva Romei, cauzată de migrarea acestor triburi spre hotarele estice ale Imperiului Roman. Folosindu-se de starea grea a Imperiului Roman din cauza Războiului Pahlavan([[162]]-[[166]]), a epidemiei de ciumă din Italia, marcomanii, Quazii, hermundurii, și alte
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
, războiul triburilor germane și sarmațiene împotriva Romei, cauzată de migrarea acestor triburi spre hotarele estice ale Imperiului Roman. Folosindu-se de starea grea a Imperiului Roman din cauza Războiului Pahlavan([[162]]-[[166]]), a epidemiei de ciumă din Italia, marcomanii, Quazii, hermundurii, și alte triburi, trecând peste granița Rin-Dunăre, ajung în Italia. În 169
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
germane și sarmațiene împotriva Romei, cauzată de migrarea acestor triburi spre hotarele estice ale Imperiului Roman. Folosindu-se de starea grea a Imperiului Roman din cauza Războiului Pahlavan([[162]]-[[166]]), a epidemiei de ciumă din Italia, marcomanii, Quazii, hermundurii, și alte triburi, trecând peste granița Rin-Dunăre, ajung în Italia. În 169 ei au asediat Cetatea Aquileia, au distrus orașul Opitergius. Succesul în acest război varia. Doar în 172—174 Imperatorul Marc Aureliu cu mare greu a reușit să adune noi Legiuni, formate
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
distrus orașul Opitergius. Succesul în acest război varia. Doar în 172—174 Imperatorul Marc Aureliu cu mare greu a reușit să adune noi Legiuni, formate din robi și barbarii, și spre sfârșitul anului 169 să oprească presiunea marcomanilor și altor triburi. Însă, în legătură cu răscoala în 175 a viceregelui sirian Avidius Cassius, romanii au trebuit să se abțină de la extinderea hotarelor, însă prin acordul de pace, încheiat în 175, triburile au fost nevoite să recunoască protectoratul roman. Romanii le-au luat banda
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
barbarii, și spre sfârșitul anului 169 să oprească presiunea marcomanilor și altor triburi. Însă, în legătură cu răscoala în 175 a viceregelui sirian Avidius Cassius, romanii au trebuit să se abțină de la extinderea hotarelor, însă prin acordul de pace, încheiat în 175, triburile au fost nevoite să recunoască protectoratul roman. Romanii le-au luat banda îngustă de pământ de-a lungul graniței. Aproximativ 25 000 de barbari s-au înrolat în armata romană. La 3 decembrie 176, el împreună cu fiul său Commodus sărbătorea
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
25 000 de barbari s-au înrolat în armata romană. La 3 decembrie 176, el împreună cu fiul său Commodus sărbătorea victoria asupra "germanilor și sarmaților"; tot cam pe atunci, l-a instaurat pe Commodus drept co-regent al său. În 177 triburile germane din nou au început ofensiva. De data acesta războiul pentru romani a avut mai mult succes. Cu toate că ei din nou au invadat Panonia, și cu o parte din oaste chiar în fața Aquleii, însă generalul lui Marc Aureliu, în 179
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
provincii noi: Marcomania și Sarmatia, însă moartea lui la 17 martie 180 la Vindobona (Viena de azi)a zădărnicit împlinirea acestui plan. În 180, imperatorul roman Commodus a încheiat cu ei pacea cu condiția restabilirii hotarelor dintre Imperiul Roman și triburi de până la război. Romanii au fost nevoiiți ca urmare a acestor evenimente să construiască o nouă rețea de fortificații defensive la hotarul de pe Dunăre. Episoade parțiale ale acestui război sunt reprezentate pe basoreliefurile Coloanei lui Marc Aureliu de 30 de
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
marcată de personalitatea lui Alexandru Macedon, literatura nu mai cunoaște strălucirea din perioadele anterioare. În schimb, se dezvoltă critica filologică a textelor. Ca orice popor, și latinii au avut o literatură nescrisă, folclorică. Tematica acesteia conține: viața, moartea, luptele dintre triburi, munca, iubirea. Toatea acestea sunt cântate în creații lirice, cântece de vitejie, legende, cântece de leagăn. Înțelepciunea populară este surprinsă în proverbe și sentințe. De asemenea, mai circulau în popor diverse forme de descântece, "incantationes", și cântece de ospețe, "carmina
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
1994) (titlu original "The Ships of Earth") este a treia carte din saga " Întoarcerea acasă" de Orson Scott Card, o prezentare SF a primelor sute de ani din Cartea lui Mormon. Cartea oferă o justificare interesantă a structurilor sociale ale triburilor de evrei din cartea Genezei, prezentând căderea puternicelor personaje feminine la stadiul de „soții” ale conducătorilor bărbați. Cartea se concentrează asupra încercărilor pionierilor de a stabili o ordine socială după plecarea din Basilica. Noua societate se află la polul opus
Navele Pământului () [Corola-website/Science/329528_a_330857]
-
indiene , care a început în anul 1500 î.Hr . Acum vreo 3500 de ani , arienii , un popor războinic de origine indo-europeană , au părăsit ținuturile lor natale din Podișul Iran , trecând munții Hindukush și ajungând în Valea Indului . Ei erau organizați în triburi și locuiau în case din lemn , spre deosebire de populația din Valea Indului care înălțase orașe din cărămizi . Arienii își socoteau averile în număr de vite și oi . Nu erau la fel de avansați tehnologic ca dravidienii (populația autohtonă a Indiei de culoare mai
India Ariană () [Corola-website/Science/329571_a_330900]
-
feluri: "spiritele naturii", care sunt considerate protectoare ale unor locuri din natură cum ar fi munți, păduri, deșerturi, ape etc, aceste spirite fiind uneori binevoitoare și alteori răuvoitoare, și mai sunt"spiritele umane", care sunt considerate sufletele decedaților ce protejează tribul de forțele răului. În al doilea rând, niciuna dintre aceste religii nu are cărți sfinte, astfel învățăturiile religioase și tradițiile sunt răspândite pe cale orală de către preoții și bătrânii tribului. Cultul strămoșilor ocupă un loc central în activitatea religioasă a popoarelor
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
mai sunt"spiritele umane", care sunt considerate sufletele decedaților ce protejează tribul de forțele răului. În al doilea rând, niciuna dintre aceste religii nu are cărți sfinte, astfel învățăturiile religioase și tradițiile sunt răspândite pe cale orală de către preoții și bătrânii tribului. Cultul strămoșilor ocupă un loc central în activitatea religioasă a popoarelor africane. În ciuda faptului că fiecare trib , clan sau chiar familie are propriul ritual și propriile practici particulare, există o serie de caracteristici comune ale acestui cult. Moartea nu transformă
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
doilea rând, niciuna dintre aceste religii nu are cărți sfinte, astfel învățăturiile religioase și tradițiile sunt răspândite pe cale orală de către preoții și bătrânii tribului. Cultul strămoșilor ocupă un loc central în activitatea religioasă a popoarelor africane. În ciuda faptului că fiecare trib , clan sau chiar familie are propriul ritual și propriile practici particulare, există o serie de caracteristici comune ale acestui cult. Moartea nu transformă în mod normal o rudă în "strămoș". Sunt necesare o serie de condiți și de ritualuri. În
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
spiritele, iar la celălalt capăt al covorului stau ghicitorul si clientul său . Ghicitorul aruncă pe covor oase și scoici formând cuvinte, ce sunt interpretate ca mesaje ale spiritelor ce transmit viitorul, că va avea mulți copi, va locui într-un trib bogat etc. O altă practică răspândită printre africani este vrăjitoria. Nu trebuie însă confundat un vrăjitor cu un magician , deoarece un vrăjitor se naște cu puteri supranaturale, în timp ce un magician le câștigă în urma unor studi profunde. De obicei, vrăjitoria este
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
Nu trebuie însă confundat un vrăjitor cu un magician , deoarece un vrăjitor se naște cu puteri supranaturale, în timp ce un magician le câștigă în urma unor studi profunde. De obicei, vrăjitoria este considerată o practică malefică, ce aduce boli și năpastă asupra triburilor, de aceea când vrăjitori sunt descoperiți sunt exilați. Cu toate acestea în religia Vaudou, vrăjitoria și magia neagră joacă un rol important, practicanții acestei religi folosindu-se de "vili" (păpuși Vaudou) pentru a face farmece persoanelor.
Religia tradițională africană () [Corola-website/Science/329579_a_330908]
-
sub denumirile de "Jasoru Republic", "Respublik Iasoru" și "Respublica Jassorum". Termeni pentru a se face referință la oraș erau "Aquae Balissae", "Jasi" și "Jazora". Primele izvoare scrise care fac referire la această zonă din sudul Pannoniei oferă informații despre un trib celto-ilir panonic al iașilor. Iașii au fost autohtonic din Pannonia, dar există posibilitatea unei origini iraniene, din cauza asemănării de nume cu iazigii. Primul contact al iașilor cu romanii este atribuită ocupării Segesticăi în 159 sau 156 î.Hr. După înăbușirea rebeliunii
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
-lea, a aparținut de Panonia Superioară. În timpul domniei lui Hadrian, imigranții italici, veteranii și alți purtători externe ai cetățeniei romane s-au organizat, împreună cu locuitorii, în municipiul Iasorum în locul oppidumului antic din bazinul Daruvar. Orașul a fost centrul administrativ al tribului Iașilor, dar pe teritoriul extins al tribului existau și alte localități importante, cum ar fi Aquae Iasae (lângă prezentul Varaždinske Toplice) și Iovia (astăzi, în apropriere de Ludbreg), care nu făceau parte din municipium.
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
domniei lui Hadrian, imigranții italici, veteranii și alți purtători externe ai cetățeniei romane s-au organizat, împreună cu locuitorii, în municipiul Iasorum în locul oppidumului antic din bazinul Daruvar. Orașul a fost centrul administrativ al tribului Iașilor, dar pe teritoriul extins al tribului existau și alte localități importante, cum ar fi Aquae Iasae (lângă prezentul Varaždinske Toplice) și Iovia (astăzi, în apropriere de Ludbreg), care nu făceau parte din municipium.
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
Pe câmpia de la Bapheus (greacă: "Βαφεύς"; un loc neidentificat, probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]