8,156 matches
-
un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să fii mare împărat Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Să fii tare Fără de asemănare Cum nu e viteaz sub soare. Zise - a treia: Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul Cum e luna și văzduhul. - Ah, mai stați, mai stați o clipă, Nu-i dați daruri ce în pripă Sunt supuse la risipă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis". Alta zise: "Vei fi tare 96 {EminescuOpVI 97} Fără vr-o asămănare, Cum nu-i alt viteaz sub soare". Iar a treia-i zise: "Dragă, Ai să aibi o minte - ntreagă, Căci isteț vei fi cu duhul Ca și luna și văzduhul". Iară muma cum visează, Mîinile-și împreunează Și se roagă către zîne: Luminatelor stăpâne, Nicăieri nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
282} {EminescuOpVI 283} Nu au rămas sănătoasă. Împăratul cu dreptate Pe rând i le da pe toate, Ca să scape de urgie Și de a lui grozăvie. De la toți au împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și în casă că-i intra, De perini m-oi rezima Doar să pot încăleca. Ea toate că asculta Și grajdul că descuia Și pe negrul că-l gătisă Și la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De rugină c-o ștergea, Că ea tare ruginise De când el se bolnăvise. Buzduganul că-și luase Și de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De genunchi că mi-l trântea, Patru bucăți că-l făcea Și paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tăiă, În suliță îl luă Și în pământ îl înfipse. Iar împăratul privea Și pe scări se cobora, La Doncilă că mergea Și pe spate că-l bătea, Cu mîngîiere-i grăia Și pe dânsul veselea: Ah, Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu te-ai bolnăvit Deliii s-au îmmulțit. Așterne-ți mantaua ta Ca să-ți plătesc leafa ta; Măntăluța-și așternea, El de gălbeni i-o umplea. Galbenii că și-i lua Și pre cal încăleca Și pe poartă că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca să scap dintr-aste chinuri, Dureri și dese suspinuri. No. 74 Haină ești la toate la câte te-am rugat, Mi-ai zis că nu se poate, mă mir ce ți-am stricat (lipsește) No. 75 Vedeți pe acea stâncă Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu ce ochiu amerințat. Iată-l, iată-l, vine Roșie fâlfâie pana sa, 465 {EminescuOpVI 466} Învălit într-o manta De-a mai bună catifea, Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mult, întrucât n-am fost prezenți nici la traversarea mării roșii pe uscat, și toată lumea jură că faptul s-a petrecut aievea. În ceea ce îl privește pe ministrul de interne, trebuie să se fi observat că în cuirasa de războinic viteaz pe care, în lupta surdă cu ministrul apărării, se străduiește s-o expună, există ca un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu exista un al treilea adjutant disponibil. Într-o altă situație, adică, dacă planul ministerului, în loc să fie făcut harcea-parcea, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
învățământ superior, elevii din clasele mai mari și tinerii utemiști și neutemiști, din unele întreprinderi de elită din capitală, vor sosi în coloane bine organizate la ora opt pentru același scop și în același loc, adică în fața statuii lui Mihai Viteazul unde aveau locurile rezervate special. Unii credeau că se aniversează ceva, alții, bine informați, știau precis că nu se serbează nimic, ba dimpotrivă, vor trebui cu toții să participe la un grandios miting de protest, dar nimeni nu știa unde și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
măreția lor, se arăta în toată splendoarea. Din viteza cu care se deplasa, privea la minunea de la marginea orizontului și nu-i venea a crede. Muntele Sacru cel mai măreț monument al naturii din toate timpurile! Nici un eschimos, oricât de viteaz și de priceput s-ar dovedi, nu ar putea să-l atingă sau să se apropie prea mult de el. Nici măcar Marele Angakok, șaman ce stăpânește spiritele răului și lecuiește aproape toate bolile, oricât s-ar strădui, nu ar reuși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doi dușmani dintr-însul; lucidul și visătorul... cele două capete extreme neîmpăcate ale firii omenești. A trăit puțin...și, cât a trăit s-a luptat necontenit cu această îndoită fire a lui. O fată prea tânără, prea frumoasă și prea vitează, ca ruptă din inima codrului, l-o prăpădit!... Fanachi asculta fără să clipească, pentru a câta oară povestea Anucăi și a lui Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Suceava, de pe deal pe deal, care ajungea în scurtă vreme, semnul de cumpănă până la Domnie. Anuca, fata pădurarului 131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
devenit. Obiecte de unică folosință. Sau, dacă n-ar fi încăput în texte literare, ar fi devenit simplă istorie. Fără Homer, Achile ar fi rămas numai un simplu comandant de oști și nici într-un caz un erou de epopee. Viteaz da, dar fără a fi însă personaj. (vezi Nichita Stănescu-Fiziologia poeziei) Țărână grea fără “strai de purpură și aur”. În altă ordine de idei, iată miracolul în care a fost zidit și așezat omul pe Pământ. Miracolul se numește „literatură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
românești, unele ajunse în exil, altele abia ieșite din penitenciare... Ha, ha, ha! - mă întrerupe aluziv și nervos Valy-Românul nostru face ce face și pornește iarăși de la Adam și Eva.Dar, mă rog, ce fel de epavă a ajuns Mihai Viteazul? A fost mercenar în marea armată a împăratului de la Viena. Altfel cum reușea el să cucerească Ardealul și să fie ucis mișelește? Folosindu-l împotriva lui Ștefan Bathory, ca de altfel și pe Horia mai târziu, împotriva ungurilor, dușmani ai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu Iozefina și să mă limitez numai la a scrie despre iubirea noastră într-un jurnal
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și „stăpâni“ ai nisipurilor Saharei din sudul Atlasului până la malurile Ciadului. Uitate fuseseră și războaiele fratricide și incursiunile despre care bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre sinucigași își zburaseră creierii ca să trebuiască să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se lăsă să cadă cu grijă, așezându-se pe crusta tare de sare, în timp ce îl contrazicea cu convingere: — Pentru mine nu ești un împuțit de „Fiu al Vântului“. Ești un imohag nobil și viteaz și-ți înțeleg motivele - făcu o pauză. Și le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu tine? vru să știe. Sunt copiii mei, răspunse. Nevasta și copiii... Tot ce am pe lumea asta. — îți rămâne mândria ta de targuí, îi aminti ea. Și din câte știu despre tine, ești cel mai mândru și cel mai viteaz dintre noi - se opri o clipă. Poate chiar prea mult... Când voi, războinicii, porniți la luptă, niciodată nu vă gândiți la răul pe care ni-l puteți face nouă, femeilor, care rămânem acasă și suferim loviturile sorții fără să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și îndreaptă privirile spre cei ce se cred înțelepți." $38 1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis: 2. "Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvîntări fără pricepere? 3. Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 4. Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. 5. Cine i-a hotărît măsurile, știi? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? 6. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pun mîna la gură. 5. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic." 6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis: 7. "Încinge-ți mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 8. Vrei să nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mai ales după ce ai dat cep la butea cu vin ... ― S-ar părea că ai dreptate, dragule. Dar hai să vedem ce scrie la 5 iunie 1600 cel care se intitula “Domn al Țării Ungrovlahiei, Ardealului și al Moldovei” - Mihai Viteazul voievod: ― El nu face altceva decât să întărească stăpânirea daniei făcute de Petru Șchiopu voievod: “Am dat și am întărit... sfânta mănăstire... Sfântul Sava, din târgul Iași, cu acele case domnești de lângă sfânta biserică cu tot locul lor,... să fie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
el. și - a tras un foc în cap. Ca să moară, dar, n-a murit,însă, nici mult nu mai avea. S-au alarmat vecinii. S-au adunat. L-au dus la spital. Vocile poporului: vai, tocmai el, polițistul nostru cel viteaz, și scump, măi-măi ... Da, tocmai el! De ce, oare? Nu l-au lăsat părinții, să se însoare cu amanta. Ce vorbă e asta? Ce motiv? Vorbă, iată; motiv. Dar, la etatea sa, de peste treizeci de ani...Da, la etatea sa, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie, o noapte de groază, care avea să rămână întipărita pentru totdeauna în memoria locuitorilor din Bora Bora. Noaptea în care niște bestii necunoscute uciseseră nouă bărbați, inclusiv pe viteazul rege Pamáu și pe bătrânul Tahúa, sau Marele Preot, răpiseră unsprezece fete, printre care și pe tânăra prințesa Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]