9,098 matches
-
are loc potrivit unei anume legități, căreia trebuie să i se subordoneze învățarea, JEROME BRUNER susține că aceasta este dependentă direct de acțiunea educației, că deci se poate grăbi momentul apariției unei capacități de asimilare a unor anumite cunoștințe. Principala vocație a psihologului elvețian aprecia Bruner este cea epistemologică, el fiind mai puțin preocupat de procesele care fac posibilă dezvoltarea. Cu toate acestea, adaugă psihologul american, cercetările sale, ca și ale altor școli psihologice (Moscova, Paris, Londra, Chicago ș.a.) au condus
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
el pentru constituirea unei pedagogii românești au fost expuse cu prilejul prezentării "regionalismului educativ". 64. S. Mehedinți și-a susținut examenul de licență la Facultatea de litere și filosofie cu o lucrare despre J.-J. Rousseau. Cf. și D. MUSTER, Vocația pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinți, în "Revista de pedagogie", 10/1968. Să se vadă și volumul Scrieri despre educație și învățămînt. Antologie, îngrijitor de ediție D. MUSTER, Editura Academiei Române, București, 1992. 65. Dintre scrierile cu caracter pedagogic ale lui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
făr’ un cui de briceag“, îi ziceam să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să știe și fără o țintă premeditată, mi-a reformulat perspectivele mele profesionale. În sufletul, conștiința și mintea mea am pliat permanent acest domeniu socio-profesional pe trei vectori prioritari, din ceea ce am numi matricea profesiei de medic. Este vorba de vocație, implicare, profesionalism. Așa am văzut lucrurile, așa le percep și astăzi, gândindu-mă că bunul Dumnezeu m-a binecuvântat să pot întâlni medici din această matrice ce arde sub semnul umanitarismului. Probabil acolo, undeva sus, în sfere stelare, Doamne, Doamne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
așadar, pe fiul meu așa cum citeam În copilă ria mea pe afișele Circului Sidoli: ca pe un „cal dresat În liber tate“, nimerind băiatul, după câteva dibuieli foarte la min tea omului când e vorba să-ți descoperi adevărata ta vocație, În... botanică! - pe care a făcut-o mai Întâi din simplă plăcere copi lărească, adunând flori, „iubitele“ lui, cum le numea, și, mai apoi, din curiozitate, iar până la urmă din interes științific - co res punzând, de-a lungul acestor căi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și fără talent, dar strecurat, prin stăruințele baritonale ale lui taică-său, până la o catedră de profesor al tinerelor generații de muzicanți. Tot conu’ Mișu Caloianu, leneșul nostru profesor de latină, [a fost] singurul din toată școala care ne-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
editură și de tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil Bucuța, Nae lonescu, Virgil Madgearu, Dim. Gusti, Ion Răducanu și Încă alții erau și ei Înhămați la acea Întreprindere de amatori cu pretenții de realizatori (s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și parveneală ale unora din nevestele noastre. Plutôt souffrir que mourir sau ce n-a vrut să Înțeleagă prietena noastră scriitoare Cora Irineu, „cea mai Însetată de viață, de subtilitățile și de diamantele“ ei. AM FOST PURTAT - DINTR-O VECHE VOCAȚIE A COPI LĂ RIEI, când editam revista Luna, scrisă toată cu mâna mea și vândută pe nasturi sau pe arșice - de la cariera de cântăreț, anunțată În adolescență sub bune auspicii și Încurajări, la aceea de „pu blicist“, cuvânt antipatic și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
politică (aridă, precară și vană disciplină, dar care a dus, mai mult prin politică decât prin economia lor politică, pe doi din colaboratorii noștri la câte un scaun ministerial). „Preocupați“ - vorba vine! Să le zicem mai nimerit: interesați, fără nici o vocație, după o carieră oarecare, după o căpătuială În viața lor amărâtă cu neveste prea devreme pe cap și blagosloviți cu copii. Așa au sfârșit mai toți, fără merite deo sebite și fără urme. școala profesorului și filozofului C. Rădulescu-Motru Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
actele bune ale vieții tale, la fel cum tânăra calfă de tinichigiu mi a cântat o săp tămână Întreagă sub ferestrele mele, cât timp i-a trebuit să acopere casa vecinului meu. Această ritmică interioară derivă, desigur, dintr-o reală vocație muzicală, altoită cu o concepție de viață artistă și quasi-boemă, de care uneori am abuzat, dar pe care am găsit-o de la o vreme deprimantă pentru o viață de acțiune și de faptă băr bătească, pentru care eram totuși Înzestrat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
străzile Câmpineanu, Academiei și Regală, unele erau foarte lucrative și prospere În meserie, agonisind toalete după toalete la fiecare cursă a lor - cum era roșcata aceea pe care o Întâl neai peste tot și la orice oră, cea mai cu vocație și mai lucrativă dintre toate, poreclită, nu știu de ce, Napoleon, [și] Îngropată sub dărâmăturile blocului Carlton, unde locuia În propriul apartament cu fetița ei și cu guvernanta, pe care le-am văzut odată, tustrele, pe ștrandul Bragadiru, ea cu un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
viclean și de aceea extrem de periculos, dar nu se compară cu Cameniță, oho, Cameniță are stofă de zbir, o matahală de om, mută munții dacă-și pune-n cap, trece prin zid, tatei i se părea că descoperise la el vocația aceea rară de tiran adevărat, pentru unul ca el scena orășelului nostru era în chip evident prea strâmtă, nu-i dădea prilejul să-și manifeste toate disponibilitățile, mai adăuga tata, tot pe șoptite. La trei zile după ce se înscăunaseră stăpâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în chip natural, chiar, nu-mi amintesc să fi avut ceva să-i reproșez mamei vreodată, să mă fi nemulțumit ea cumva vreodată, mama mă uimește cu felul ei, n-am mai întâlnit pe cineva ca ea. Mama voastră are vocație de sfântă, zice tata, cu o anume amărăciune, fiindcă el nu prea are. În fiecare zi tata, în afară de lectura din cărticica lui, mai are neapărat în program ceva: stă cu prietenii săi la taifas, la un pahar, pune în discuție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și scria cronici, piese de teatru, poezii și traduceri. Ceea ce se prevestise despre el în orășelul nostru, că va ajunge un mare scriitor, începea să prindă contur. Și el deja era preocupat până la narcisism de sine ca deținător al acestei vocații literare, era captivat de propria sa persoană, pe care avea tendința s-o așeze în centrul lumii, restul nu mai conta, doar el și literatura pe care are s-o scrie, era fascinat de sine însuși până la a se rupe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a continuat și și-a încheiat strălucit studiile. A publicat cărți și fiecare era privită de lumea literară ca un eveniment. A obținut o catedră universitară și a fost numit director al unei importante reviste. Avea notorietate, recunoaștere: competența și vocația sa nu erau puse la îndoială de nimeni. Scrisul său tot stătea sub steaua glorioasă a inspirației: scria neobosit, scria puternic, înnoitor, scria izbutind să exprime sinele său de profunzime (ceea ce-și dorise dintotdeauna), scria ca și cum cineva suprauman i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o obișnuință, fără nimic tulburător, Vlad dădea declarațiile cerute așa cum ar fi completat un formular la CEC sau la poștă, le dădea fără să-l mai atingă, știa că ele sunt prețul libertății sale, că numai așa se poate devota vocației sale literare și poate împlini darul cu care fusese hărăzit. La un moment dat a intervenit totuși o schimbare care a făcut ca inima fratelui meu să bată tare, retrăind spaima aceea fără margini care, cu ani în urmă, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
suflet, bădița Ion, scuzând-se că nu are timp să comunice cu el mai des, deplângându-și cu sinceritate soarta de jurnalist: „trebuie să scriu de meserie, scriemi-ar numele pe mormânt”. Cred astăzi, mai mult ca oricând, că jurnaliștii de vocație își pot găsi împlinirea sufletească doar atunci când constată că gândurile le-au fost înțelese și simțămintele lor au ajuns la inima cititorilor. Voi recunoaște astăzi, cu modestie, că doar acesta mi-a fost gândul editării prezentei lucrări. Poate că aceste
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
război, unii intelectuali și-au oferit necondiționat serviciile rușilor. N-au spus: „O s-o omor și pe mama, dacă mă puneți șef!“, dar era clar c-ar fi făcut-o. Mulți se nasc cu suflet de slugă și destui cu vocație de trădători. Trădând, au sentimentul că răzbună o soartă ingrată, că plătesc o poliță secretă. Nu le e tocmai clar ce poliță plătesc și nici ce răzbună, însă atunci când ajung să decidă asupra unor semeni, n-au nici o îndoială că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atractivitatea lecțiilor sale bazate pe o largă cultură generală, pentru neuitatele excursii pe care le organiza și conducea pe itinerarii variate și interesante, pentru măiestria de a-i apropia de sine pe cei din jurul său. A fost un pedagog de vocație ce s-a impus printr-un înalt profesionalism, modestie și multă omenie. O personalitate distinctă a Radautilor , un profesor și scriitor al Bucovinei. Soția sa, doamna Felicia Tiganescu, a păstrat cu venerate amintirea soțului ei și manuscrisele sale care încep
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
puțin transparent față de dorința noastră de a ne orienta activitatea pe drumul cel mai folositor atât pentru școală cât și pentru societatea românească. Bazele ingineriei electrotehnice la Iași au fost puse de personalități remarcabile prin prestigiul științific, dar și prin vocația de a contribui la dezvoltarea învățământului superior în România deși pregătirea lor s-a făcut în universități de prim rang ale Europei unde și-ar fi putut realiza cu succes o carieră academică. În cei 100 ani de activitate au
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
ale Europei unde și-ar fi putut realiza cu succes o carieră academică. În cei 100 ani de activitate au fost parcurse multe etape, au fost depășite felurite obstacole, dar au fost obținute și numeroase succese prin munca, talentul și vocația cadrelor didactice. Din păcate, nu a existat și nu există un cronicar care să fi notat amănunțit evenimentele din viața facultății, astfel că multe dintre acestea au rămas doar în memoria participanților și vor dispărea cu ei. În consecință informațiile
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
astm, femeia avea și probleme cu inima.“ După ce zugrăvește complet imaginea ruinei totale, Îngreunată pe deasupra și de animozitatea familiei femeii bolnave, Che - care se simte neputincios ca medic și care se apropie de trezirea conștiinței care Îi va aduce cealaltă vocație, definitivă - a notat aceste cuvinte memorabile: „Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care Îi va duce la Antofagasta, În Chile. În acel moment, ei - sau, cel puțin, Che - nu vedeau lucrurile atît de clar: „Acolo, [privind marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la Antofagasta, În Chile. În acel moment, ei - sau, cel puțin, Che - nu vedeau lucrurile atît de clar: „Acolo, [privind marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]