73,403 matches
-
de un pronunțat caracter moralizator: "Golestan" ("Grădina florilor ") și "Bustan" În cele două capodopere ale sale: "Bustan" ( "Livada cu fructe" ) și, mai ales, "Golestan" ( "Grădina florilor" ) găsim elemente autobiografice și un ton de simplitate și naturalețe care i-au asigurat poetului o popularitate imensă.” , "Golestan", care s-a bucurat de o mai mare popularitate în Europa, începând să fie tradus încă din secolul al XVII-lea, e alcătuit din versuri, dar și din proză ritmată și adeseori rimată. Volumul e compus
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
tăcerii, al cincilea despre dragoste și tinerețe, al șaselea despre bătrânețe, al șaptelea despre educație și al optulea despre comportarea în societate. ” , "Grădina florilor" este o suită de povestiri în proză, întrerupte din loc în loc de părți în versuri, în care poetul notează aforisme, sfaturi practice sau precepte morale, precum și considerații critice asupra oamenilor și stărilor de lucruri din timpul său: "Unul huzurește, celălalt grijă poartă;" Unul e ferice, altu-i frânt de soartă." " Unu-i în cocioabă, altu-n mândre case;" Unul e
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
toamnă"," nu privi înspre copac": "de frunze și de poame e sărac..." "Precum crengi goale", "mâinile-nălțăm"," Stăpâne", " Căci desfrunziți prea mult noi nu putem rămâne". ” , "Saadi" a cântat, de asemenea, și natura, și dragostea, folosind forma fixă a "gazelului" , Poetul care adus gazelul la culmi de perfecțiune neatinse de alții a fost "Hafez "( secolul al XIV-lea).” Despre viața celui mai mare poet liric persan, Șamsoddin Mohammad, supranumit și Hafez ( cunoscător pe dinafară al Coranului ), se cunosc puține date. S-
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
nu putem rămâne". ” , "Saadi" a cântat, de asemenea, și natura, și dragostea, folosind forma fixă a "gazelului" , Poetul care adus gazelul la culmi de perfecțiune neatinse de alții a fost "Hafez "( secolul al XIV-lea).” Despre viața celui mai mare poet liric persan, Șamsoddin Mohammad, supranumit și Hafez ( cunoscător pe dinafară al Coranului ), se cunosc puține date. S-a născut și a trăit la Shiraz între 1325 și 1390; a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
-lea, reflectând caracteristicile acesteia. Blamul religios adus poeziei de către religia islamică se manifesta prin susținerea că poezia este o modalitate de a falsifica realitatea și de a-l duce pe om pe calea desfrâului. Ca reacție împotriva acestei blamări nedrepte, poetul se va simți obligat, în chip paradoxal, s-o confirme, lăudând necredința, exaltând templul păgân, simbolizând taverna, identificându-l pe conducătorul magilor cu cârciumarul, exaltând frumusețea femeii și a efebului, apreciind îndeletnicirea paharnicului. Ulterior, sub influența sufismului, poezia sa va
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
contrastant al poeziei profane și al celei mistice se îmbină într-un tot stilistic ".” ( H.H. Schaeder ) ” , Dragostea, natura,prietenia, vinul, bucuria de viață-acestea sunt temele poeziei lui Hafez. Nicio umbră de vulgaritate nu găsim în poezia lui Hafez. Ceea ce urmărește poetul sunt satisfacțiile morale, bucuriile spirituale, și singurul drum care duce spre toate: "dragostea". Nici în momentele sale cele mai depresive Hafez nu atinge nici pe departe limitele pesimismului lui Khayyam. Caracteristic poeziei lui Hafez este optimismul în general, luminozitatea, sinceritatea
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
e dragă." " Voi nu știți ce plăceri mi-aduce-acum beția mea." " Nu moare cel care din dragoste trăiește." " În cartea lumii-nscrisă-a fost statornicia mea." Cum ochii dragi socot beția că-i frumoasă," " Azi, hățurile vieții le-a luat beția mea". ” , Acești poeți persani se regăsesc în literatura universală, în universalitate. În receptarea fenomenului literar, studiul literaturii universale imprimă viziune largă, perspectivă, putere de asociere, discernământ, profunzime, facilitând înțelegerea mesajului larg umanist al creațiilor literare majore. Cunoașterea literaturii universale subliniază conștiința unității de
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
a treia soție, Izz un-Nisa Begum, însă potrivit cronicarilor curții, căsătoriile s-au făcut din considerații politice și ele s-au bucurat doar de statutul de soții regale. Dragostea dintre Shah Jahan și Mumtaz Mahal a devenit legendară în India, poeții și cronicarii vremii glorificând frumusețea și grația lui Mumtaz Mahal, precum și grija ei pentru Shah Jahan. În cei 17 ani cât au fost căsătoriți, Shah Jahan și Mumtaz Mahal au fost nedespărțiți, călătorind pretutindeni împreună. Rodul iubirii lor au fost
Shah Jahan () [Corola-website/Science/333755_a_335084]
-
le numesc "ceva divin și greu de descris" care nu lasă indiferenți "nici navigatorii, chiar dacă aceștia trec foarte departe de coastă."Era singura zonă în care se putea face agricultură fără irigații, datorită ploilor, adesea torențiale, cântate de altfel de poeții arhaici ( și invocate de toată literatura arabă ca simbol al dărniciei ). Beduinii, crescătorii de cai, cămile , capre și oi, războinici și nomazi, legau în mișcarea lor toate punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
putea fi într-adevăr socotite nuclee de iradiere a spiritului semit. Chiar și termenul ’"arab ", care denumește în primul rând beduinii Era singura zonă în care se putea face agricultură fără irigații, datorită ploilor, adesea torențiale, cântate de altfel de poeții arhaici ( și invocate de toată literatura arabă ca simbol al dărniciei ). Beduinii, crescătorii de cai, cămile , capre și oi, războinici și nomazi, legau în mișcarea lor toate punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
în triburile Tamīm, Bakr, Mudliğ din Yemen, Anaza. Luna era slăvită în tribul kinănit și în ținutul yemenit ( după cum se poate deduce din denumiri topografice ). Steaua Suhayl ( Capopus) era idolul tribului Tayy. Pleiadele ( Turayyă ) sunt deseori invocate mai ales de poeții triburilor Mudliğ și Qurayš, cei care au născocit și povestea lui Aldebaran care o pețește pe Turayyă ( Aldebaran, respins pentru că e sărac, își mână de atunci turmele în urma ei ca să-și dovedească bunăstarea - Hőfner, 1965:468 ). Jupiter și Mercur, dar
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
este "Thabit ibn Djabir Sufyan", iar în legătură cu porecla sub care este cunoscut în istoria literară, sursele arabe clasice dau mai multe explicații. Provenea din tribul Fahm. Alături de Al-Shanfara al -Azdi și Amr ibn Barraq, este unul dintre cei mai reprezentativi poeți briganzi dinArabia primitivă.Atât viața sa plină de aventuri, cît și poemele care i se atribuie sunt o oglindă a spiritului preislamic, a virtuților cavalerului rătăcitor, devenit erou de legendă ( aproape toată viața sa a participat la luptele cu triburile
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
legendă ( aproape toată viața sa a participat la luptele cu triburile Hudhayl și Badjila) sunt întruparea hotărârii, curajului, demnității și înțelepciunii, generozității și ospitalității- virtuți ale arabului beduin, pe carew le vom regăsi învăluite de o aureolă mitică la numeroși poeți arabi din secolele următoare. Ni s-au păstrat de la el doar fragmente de poeme, în antologiile clasice. Unul dintre poemele sale mai importante, în care celebra o rudă căzută pe câmpul de luptă, a inspirat o poezie a lui Goethe
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
gura soartei de pofta ce-a poftit;" "el,ce-n singurătate-și aflase mulțumirea" "se lasă dus când tatăl de aștri"" s-a-ncâlcit".” „Imrū’u-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al- Kindī e cunoscut sub numele de „prințul poeților” - pe care îl poartă nu doar la figurat: era fiul unui rege kindit, conducător al triburilor Asad și Gatfăn. Tribul Kinda venise în Nağd, din sudul Arabiei, încă din secolul al IV-lea. Legenda ( mai degrabă decât documentarea istorică ) spune
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
care îl poartă nu doar la figurat: era fiul unui rege kindit, conducător al triburilor Asad și Gatfăn. Tribul Kinda venise în Nağd, din sudul Arabiei, încă din secolul al IV-lea. Legenda ( mai degrabă decât documentarea istorică ) spune că poetul a călătorit, după moartea tatălui său, pe care a jurat să-l răzbune, prin teritoriile stăpânite de acesta și mai departe, ajungând la curtea lui Justinian.” ,Tatăl său era rege și peste triburile Asad și Ghatafan. La un moment dat
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
că împăratul l-ar fi numit chiar guvernator al Plestinei. Unii pun această primire favorabilă pe seama faptului că Imru’ al-Qays era creștin ( firește, o supoziție rămasă neconfirmată ). Se presupune, de asemenea, că împăratul bizantin ar fi urmărit, prin "sprijinul acordat poetului", să contracareze strădania regilor persani de a-și extinde dominația asupra regiunilor locuite de arabi. Pe drumul întoarcerii în apropiere de actualul oraș Ankara, Imru’ al-Qays s-ar fi îmbolnăvit de variolă și ar fi murit, pe la anul 541, când
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
s-ar fi îmbolnăvit de variolă și ar fi murit, pe la anul 541, când nu împlinise încă patruzeci de ani. Legenda pune moartea sa pe seama unei tunici otrăvite oferită în dar de împăratul Justinian. De la boala de care a suferit poetul provine și una dintre poreclele sale, "Dhu al-quruk". „Cel cu răni”, alături de alte porecle, dintre care "Al-Malik al-dillil" „Regele rătăcitor”, își are originea în îndelungatele peregrinări ale poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
oferită în dar de împăratul Justinian. De la boala de care a suferit poetul provine și una dintre poreclele sale, "Dhu al-quruk". „Cel cu răni”, alături de alte porecle, dintre care "Al-Malik al-dillil" „Regele rătăcitor”, își are originea în îndelungatele peregrinări ale poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Justinian. De la boala de care a suferit poetul provine și una dintre poreclele sale, "Dhu al-quruk". „Cel cu răni”, alături de alte porecle, dintre care "Al-Malik al-dillil" „Regele rătăcitor”, își are originea în îndelungatele peregrinări ale poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-ar fi numit pe poet „"portdrapelul poeților și conducătorulu lor spre iad "”. Califul Ali i-ar fi apreciat ingeniozitatea și mobilul dezinteresat care a stat la baza poeziei sale. Poemele atribuite lui Imru’al-Qays au fost strânse în culegeri pe la sfârșitul secolului al VIII-lea
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-ar fi numit pe poet „"portdrapelul poeților și conducătorulu lor spre iad "”. Califul Ali i-ar fi apreciat ingeniozitatea și mobilul dezinteresat care a stat la baza poeziei sale. Poemele atribuite lui Imru’al-Qays au fost strânse în culegeri pe la sfârșitul secolului al VIII-lea, iar pe
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
diwan"-ului său: una întocmită de Ibn al- Sikkit, cealaltă de Al- Sukkari. Ne-au parvenit, de asemenea, numeroase comentarii despre creația sa poetică, unele integral, altele fragmentar, în lucrări filologice și de critică. Superioritatea lui Imru’al-Qays asupra celorlalți poeți preislamici se datorează în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de unii cercetători clasici unchiului său, poetul Al-Muhalhil. Oricum, Imru’al-Qays este unul din întemeietorii poeziei arabe și a exercitat o puternică influență asupra generațiilor de poeți din secolele următoare, inclusiv din perioada abbasidă. El este considerat și întemeietorul "ghazal"-ului, în forma sa de preambul ( "nasib
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de unii cercetători clasici unchiului său, poetul Al-Muhalhil. Oricum, Imru’al-Qays este unul din întemeietorii poeziei arabe și a exercitat o puternică influență asupra generațiilor de poeți din secolele următoare, inclusiv din perioada abbasidă. El este considerat și întemeietorul "ghazal"-ului, în forma sa de preambul ( "nasib" ) al poemului amplu ( "qasida" ), prin stabilitatea cadrului în care plasează acel fragment liric ( "al-atlal "- urmele locului de popas al tribului
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
schemă consacrată de "mu’allaqat"-a lui Imru’ al-Qays va apărea ca un laitmotiv în cele mai multe poeme ample, cu mici variații, multe secole de-a rândul. O serie de elemente din descrierea femeii iubite au fost preluate, de asemenea, de poeții din generațiile următoare. Imru’al-Qays este un maestru al descrierilor, fiind imitat și în această privință de poeții care i-au urmat. Sunt celebre descrierile sale de cai și comparația lor cu diferite animale și păsări ( gazela, struțul, vulturul, vulpea
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]