78,666 matches
-
Atelia Timbrului din Iași, în coli de 32 de mărci poștale în patru rânduri a câte opt bucăți, dispuse astfel încât la mijlocul fiecărei coli se formau opt perechi de tête-bêche. Hârtia era specială, de proveniență engleză, era subțire, aproape transparentă, azurată, albă sau gălbuie. Cea de-a foua emisiune a fost retrasă la 1 mai 1862, ultima dată de circulație cunoscută fiind 3 mai 1862 la oficiul poștal din Botoșani. Marca poștală cu legenda «PORTO GAZETEI» era destinată francării expedierii prin poștă
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
șapte valori. Emisiunea Paris cuprinde mărci poștale postclasice. Mărcile sunt dantelate și au fost tipărite pe hârtie simplă de grosime mijlocie, ușor colorată, fără filigran, excepție făcând doar marca cu valoarea de 10 bani care a fost tipărită pe hârtie albă. Imprimarea s-a făcut la Atelierul Timbrului de la Hôtel de Monnaie (Monetăria statului francez) din Paris în baza comenzii din 20 ianuarie 1870. Clișeele originale au fost gravate de Albert Barré care s-a inspitat după emisiunile poștale „Ceres”, 1849-1850
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
zigzag denumită „greacă”, iar la cele patru colțuri se află câte un motiv ornamental în formă de cruce a lui Sfântului Andrei. În centrul mărcii poștale se află un medalion compus dintr-un cerc perlat alcătuit din 65 de puncte albe în mijlocul căruia se află efigia domnitorului Carol I cu fața îndreptată spre stânga. Emisiunea Paris a fost înlocuită treptat cu noi emisiuni asemănătoare care au fost tipărite în București. Clișeele folosite erau fie aduse de la Paris, fie erau clișee noi
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
form din neuroni și cel gliale, struct org nervoase neuronul:unit struct și funct a șist nerv, primesc, prelucrează, memorează sitrans inf;corp celular+axon sau dendrite corpii neuronilor form subst cenușie iar prelungirile-fibre nervoase-intră în alcnervilor și a subst albe dendritele-conduc imp nervos spre corpul celular, iar axonii de la corpul celular spre terminațiile dendritelor[butoni terminali] neuronii comunica între ei cât și cu cel efectoare prin struct numite sinapse;transimp nerv se face cu ajutorul unor subst numite mediatori chimici; în
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont," "și copacii opriți, din fugă crivatului..." "Îmi tremura nările" "și nici o mireasma," "și nici o boare," "doar mirosul îndepărtat, de gheață," "al sorilor." "Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!" "Și nu trece nimeni" "doar sorii albi se rotesc liniștit, idolatru" "și gîndul creste-n cercuri" "sonorizînd copacii" "cîte doi," "cîte patru." Winter song "You are șo beautiful în winter!" "The field stretched on its back, near the horizon," "and the trees stopped running from the winter
Cântec de iarnă () [Corola-website/Science/309905_a_311234]
-
lirismul abstract; - Ambiguitatea limbajului și insolitul metaforelor. În „Poveste sentimentală" elementele neomoderniste apar încă de la prima lectură: poetul abordează, în modul său propriu, două mari teme existențiale (Iubirea și Creația). Reflecția filozofică asupra acestora, imaginile neobișnuite, metaforele subtile și versul alb se înscriu în aceeași estetică neomodernistă.
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
răvășitoare. Începutul primei strofe este reprezentat chiar de titlul poeziei, ideea centrală fiind aceea a unei iubiri inevitabile, primejdioase, neașteptate. Deloc întâmplătoare, verbele din sfera semantica a agresivului: „mi-a sărit în fața”, „mă pândise” ,„m-a mușcat de față” „colții albi mi i-a înfipt în fața” sugerează că iubirea apare brusc, fără putință de a se interveni. Semnele acestei apariții neașteptate rămân pe față, sugerându-se că rănile provocate de iubire nu pot fi ascunse. Se remarcă mărcile eului liric exprimat
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
pentru animale. Ridichiile sunt foarte populare în Europa, în special în zonele reci, pentru ca pot fi păstrate mai multe luni după recoltare. Specia comună de ridiche cea mai comercializată ca legumă în Europa și America de Nord este de piele și interior alb, excepție făcând cei 1-3 cm superiori care ies la suprafața pământului și care sub acțiunea razelor soarelui se schimba în roșu sau roșu-verde. Această parte superioară se dezvoltă din țesutul tulpinii, dar rămâne sudată de rădăcină, care este aproape sferică
Ridiche () [Corola-website/Science/309924_a_311253]
-
timpul în care este lăsată să crească. Cele mai multe fac parte din varietăți speciale, care sunt bune doar imediat după recolectare și nu se conservă mult timp. Se folosesc în salate (chiar și frunzele crude). Depinzând de varietate are pulpa galbenă, albă, puțin portocalie sau roșiatică. Ridichea este foarte populară în America de Sud se folosește varietatea Raphanus sativus, ridiche albă, care este mai mare decât ridichea europeană. Ridichea se cultiva în Vechea Grecie și în Imperiul Roman. Dar nu se cunoaște locul exact
Ridiche () [Corola-website/Science/309924_a_311253]
-
imediat după recolectare și nu se conservă mult timp. Se folosesc în salate (chiar și frunzele crude). Depinzând de varietate are pulpa galbenă, albă, puțin portocalie sau roșiatică. Ridichea este foarte populară în America de Sud se folosește varietatea Raphanus sativus, ridiche albă, care este mai mare decât ridichea europeană. Ridichea se cultiva în Vechea Grecie și în Imperiul Roman. Dar nu se cunoaște locul exact de unde a fost introdusă și cultivată pentru prima dată, putând fi vorba despre Afganistan, Pakistan sau regiunea
Ridiche () [Corola-website/Science/309924_a_311253]
-
în Capilla Real, care a fost construit de nepotul ei, Carol Quintul, alături de soțul ei Ferdinand, fiica sa Ioana și soțul Ioanei, Filip; precum și alături de nepotul ei Mihai. Muzeul de lângă Capilla Real îi găzduiește coroana și sceptrul. Isabella avea tenul alb, ochii albaștri și culoarea părului între blond-roșcat și castaniu; toate acestea erau tipice membrilor familiei Trastamara descendenți ai lui Peter I al Castiliei. Ficele ei Joanna și Caterina se spunea că seamăna cu ea cel mai mult. Isabella a dus
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
încă de la apariția lui Niculescu-Buzău pe scenă. Explicația se afla în substratul polemic al textului și în felul interpretării. Întrucât în Bucureștii de atunci trăia un personaj foarte popular și plin de ifose: colonelul Portocală, care purta pantaloni bufanți, mănuși albe și monoclu. Se afla peste tot: la hipodrom, la cafenea, pe Calea Victoriei ori la Capșa, unde își etala izmeneala, "„tipic ofițer de roșiori, mare berbant”", după cum îl caracteriza Niculescu-Buzău. Actorul a reprodus pe scenă întrutotul costumația și atitudinea arogantă a
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
și diaconi. Ea a preluat funcțiunile bisericii vechi. este una dintre foarte rarele biserici cu pereți din împletitură de nuiele cunoscute în România, care s-au păstrat până în zilele noastre. Pereții au fost lutuiți, tencuiți și apoi văruiți în culoarea albă. Este acoperită cu șindrilă.
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
Altenfeld | Altenglan | Altengottern | Altenhagen | Altenhausen | Altenhof | Altenhof | Altenholz | Altenkirchen | Altenkirchen | Altenkirchen (Westerwald) | Altenkrempe | Altenkunstadt | Altenmarkt a.d.Alz | Altenmedingen | Altenmoor | Altenmünster | Altenpleen | Altenriet | Altenroda | Altensalzwedel | Altenstadt | Altenstadt a.d.Waldnaab | Altenstadt | Altensteig | Altenthann | Altentreptow | Altenzaun | Alterkülz | Alterode | Altersbach | Altertheim | Altfraunhofen | Althegnenberg | Altheim (Alb) | Altheim | Altheim | Althengstett | Althornbach | Althütte | Althüttendorf | Altjeßnitz | Altkalen | Altkirchen | Alt Krenzlin | Altlandsberg | Altlay | Altleiningen | Altlußheim | Altmannstein | Altmersleben | Alt Meteln | Altmittweida | Alt Mölln | Altomünster | Altötting | Alt Rehse | Altrich | Altrip | Altscheid | Alt Schwerin | Altshausen | Altstrimmig | Alt Sührkow | Alt Tellin | Alt Tucheband | Altusried
Lista localităților din Germania - A () [Corola-website/Science/309297_a_310626]
-
unei parohii din alt sat, cu un preot prea în vârstă ca să se mai deplaseze, etc, etc... Totuși, biserica este un unicat, care îmbogățește patrimoniul cultural dovedind diversitatea lui și nu numai, putând umple un gol sau acoperi o pată albă din istoria arhitecturii creștine din România, prin concluziile ce se impun în urma restaurării monumentului. Să încercăm o prezentare foarte sumară: este o biserică de dimensiuni mici, practic cât o casă, de cca 18 x 7,5 m, cu înălțimea de
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Tatarburnu făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Democratică Moldoveneasca și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Tatarbunar. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Tatar-Bunar a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Ulterior, prin reorganizarea județului, sătul Tătărăști (nouă denumire a localității) a fost inclus în plasă Sărată, pierzându-și rolul de reședință de plasă. În perioada interbelică, au funcționat aici un azil de bătrâni și o societate pentru ajutorul săracilor . Pe
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
să în Chișinău la 26 decembrie. Poetul știa "că Ovidiu nu a putut fi alungat de Augustus pe malul stâng al Dunării", dar a afirmat că legendele că poetul antic ar fi fost exilat la Tomis și apoi la Cetatea Albă nu l-au lăsat indiferent, cauzându-i meditații pe această temă. Pușkin și Liprandi au ajuns într-un oraș mic, dar interesant. Poetul rus a văzut ruinele băilor și "fântână", cunoscând probabil versiunea legendei mai-sus menționate. Această baie exotică funcționa
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Vulturul cu cap alb (), acvila cu capul alb, vulturul de mare cu capul alb sau acvila americană este o pasare răpitoare din America de Nord, faimoasa prin a fi simbolul Statelor Unite. Numele său tradus din engleză este "vulturul pleșuv", dar aceasta este o greșeală, întrucat capul
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
Vulturul cu cap alb (), acvila cu capul alb, vulturul de mare cu capul alb sau acvila americană este o pasare răpitoare din America de Nord, faimoasa prin a fi simbolul Statelor Unite. Numele său tradus din engleză este "vulturul pleșuv", dar aceasta este o greșeală, întrucat capul este acoperit de pene
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
Vulturul cu cap alb (), acvila cu capul alb, vulturul de mare cu capul alb sau acvila americană este o pasare răpitoare din America de Nord, faimoasa prin a fi simbolul Statelor Unite. Numele său tradus din engleză este "vulturul pleșuv", dar aceasta este o greșeală, întrucat capul este acoperit de pene (a nu se confundă cu specia
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
punctul de a dispărea în Statele Unite spre sfârșitul secolului XX, dar populația ei s-a stabilizat și în curând va fi scoasă de pe lista speciilor amenințate. Penajul unui individ imatur este maro pestriț, devenind maro uniform la adult. Capul este alb. Corpul ajunge la dezvoltarea maximă în 2-3 ani, înainte de maturitatea sexuală. Acesta specie se distinge de "Aquila chrysaetos", acvila de munte, prin capul și gâtul complet alb și penele care se extind pe langă gheare. Specimene mai mici trăiesc în
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
unui individ imatur este maro pestriț, devenind maro uniform la adult. Capul este alb. Corpul ajunge la dezvoltarea maximă în 2-3 ani, înainte de maturitatea sexuală. Acesta specie se distinge de "Aquila chrysaetos", acvila de munte, prin capul și gâtul complet alb și penele care se extind pe langă gheare. Specimene mai mici trăiesc în Florida, un adult mascul ajungând acolo la 2,3 kg, si o anvergură de 1,8 m. Cele mai mari specimene sunt cele din Alaska, femelele pot
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
un adult mascul ajungând acolo la 2,3 kg, si o anvergură de 1,8 m. Cele mai mari specimene sunt cele din Alaska, femelele pot trece de 7 kg și o anvergură de 2,5 m. Vulturii cu cap alb din nord constituie o subspecie separată "washingtoniensis", ca și cei din sud "leucocephalus". Sunt separate aproximativ în latitudinea 38° N, sau latitudinea din Sân Francisco; cei din nord coboară puțin spre sud pe coasta Atlanticului, putând fi văzuți de exemplu
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]