74,185 matches
-
Rabinul a rămas și după dispariția să conducătorul spiritual al mișcării Habad, oarecum asemănător cu cazul rabinului Nahman din Braslav de la începutul secolului al XIX-lea, care a rămas și după moarte, conducătorul spiritual al mișcării hasidice pe care a înființat-o. Neavând copii de sex bărbătesc, rabinul Menachem Mendel Schneerson este considerat ultimul rabin al dinastiei Lubavici. Menachem Mendel Schneerson s-a născut în 1902 la Nikolaev sau Mikolaiv în Ucraina, pe atunci în Imperiul Rus, ca fiu cel mare
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
copiii. Ca președinte și redactor șef al editurii Kehot, Schneerson a publicat operele înaintașilor săi, rabini din fruntea mișcării Habad. De asemenea și-a publicat propriile scrieri, inclusiv Hayom Yom (1943) și Hagada (1946). Vizitând Parisul în 1947, el a înființat acolo o școală de fete și a colaborat cu organizații locale în scopul asistenței pentru oameni fără adăpost și persoane deplasate. El a explicat că ținta să este de a face lumea un loc mai bun de trăit, si de
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
Sugestii cu privire la amenajare peisagistică" și proprietarul țării Muskau din 1811. După studiile îndelungate din Anglia, în 1815 în momentul în care partea de nord-est a Sileziei Luzațiane a căzut la Prusia, el a întins Parcul. Odată cu trecerea timpului, el a înființat o școală internațională de management al peisajului în Bad Muskau și a subliniat construirea unui vast parc peisajistic care ar învălui orașul „într-un mod care nu a fost făcut înainte la o astfel de scară mare”. Lucrările constau din
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
România”. De asemenea, a avut o contribuție notabilă la dezvoltarea vieții culturale și sociale a județului Gorj în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este co-fondator al publicației "Jiul" și al Muzeului Județean Gorj, unul dintre primele muzee înființate în România. Realizărilor sale pe tărâm cultural li s-a adăugat activismul său pe teren social. Atât în perioada de adopție de către Regatul României înainte de aceasta Witold Piekarski s-a remarcat și ca jurnalist și activist socialist. În numele sub care
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
izbucnirea războiului sârbo-bulgar, în același an, Witold Rolla Piekarski a plecat cu un grup de prieteni polonezi și bulgari în Bulgaria, unde a activat alături de soția sa în cadrul serviciului sanitar al armatei. După război a rămas la Sofia unde a înființat primul ziar umoristic bulgar și a condus alte publicații, între care primul cotidian bulgar, "Glas", și ziarul "Narodna Vola". Tot el a înființat prima societate tipografică din țara de la sud de Dunăre (denumită „Sfinții Chiril și Metodiu”). Ca efect al
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
activat alături de soția sa în cadrul serviciului sanitar al armatei. După război a rămas la Sofia unde a înființat primul ziar umoristic bulgar și a condus alte publicații, între care primul cotidian bulgar, "Glas", și ziarul "Narodna Vola". Tot el a înființat prima societate tipografică din țara de la sud de Dunăre (denumită „Sfinții Chiril și Metodiu”). Ca efect al implicării sale în luptele politice din Sofia, lui, soției și celor doi copii le-a fost fixat domiciliu obligator în localitatea Lom, pe
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
limbi de predare decât limba română. Prin urmare se prevede în fiecare regiune înființarea unor comisii școlare cu misiunea de a organiza și conduce învățământul din raza lor de acțiune. Deoarece autoritățile de la Viena aveau nevoie de oameni instruiți, sunt înființate trei feluri de școli: În jurul anului 1783 Gura Humorului trece din proprietatea Mănăstirii Voroneț în cea a Mănăstirii Humor. Localitatea cunoaște o creștere a numărului populației prin stabilirea a numeroși coloniști. În 1794, în Gura Humorului există 59 de case
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
stilului arhitectural eclectic polonez. În 1850 un incendiu mare, care s-a răspândit prin oraș a cauzat pagube considerabile. În 1876 Prințul Władysław Czartoryski a dat orașului unele dintre colecțiile sale artistice și patriotice. Trei ani mai târziu, a fost înființat Muzeul Național din Cracovia. Cracovia a devenit centrul muzeologiei poloneze. Artiști celebri, cum ar fi Jan Matejko și Stanisław Wyspiański au lucrat în Orașul Vechi, care a fost, de asemenea, locul unde s-au născut numeroase mișcări de independență politică
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
stingere a incendiilor. Pe 18 ianuarie 1945, forțele sovietice aparținând celui de-al doilea Front ucrainean, sub comanda mareșalului Ivan Konev a intrat în Cracovia forțând armata germană să se retragă. Cracovia a apărut ca un oraș liber în noua înființată Republica Populară Polonă. Astăzi, orașul vechi atrage vizitatori din toată lumea. Centrul istoric este unul din cele 13 locuri din Polonia, care sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Designul arhitectural al orașului vechi a supraviețuit multor cataclisme din trecut, dar și-
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
Ghetoul Varșovia a fost cel mai mare ghetou evreiesc înființat de Germania nazistă în Varșovia, fostă capitală a Poloniei în Guvernul General în timpul Holocaustului și al celui de-al doilea război mondial. El a fost construit în fosta capitală a Poloniei independente, Varșovia, între octombrie-noiembrie 1940, în el fiind înghesuiți
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
sub numele de scenă , a fost bateristul formației norvegiene de black metal Gorgoroth. În prezent face parte din formația Wardruna. Kvitrafn și-a început cariera muzicală în 1995, la vârsta de 16 ani. În acest an el împreună cu Haavard au înființat formația Bak De Syv Fjell. În 1998 Kvitrafn împreună cu Gaahl și alți muzicieni au înființat formația Sigfader. Nici una dintre aceste formații nu s-au desființat în mod oficial, dar nici Bak De Syv Fjell și nici Sigfader nu au mai
Kvitrafn () [Corola-website/Science/329273_a_330602]
-
face parte din formația Wardruna. Kvitrafn și-a început cariera muzicală în 1995, la vârsta de 16 ani. În acest an el împreună cu Haavard au înființat formația Bak De Syv Fjell. În 1998 Kvitrafn împreună cu Gaahl și alți muzicieni au înființat formația Sigfader. Nici una dintre aceste formații nu s-au desființat în mod oficial, dar nici Bak De Syv Fjell și nici Sigfader nu au mai lansat nici un material discografic de peste zece ani. În 2000 Kvitrafn s-a alăturat formației Gorgoroth
Kvitrafn () [Corola-website/Science/329273_a_330602]
-
Sigfader nu au mai lansat nici un material discografic de peste zece ani. În 2000 Kvitrafn s-a alăturat formației Gorgoroth, înlocuindu-l pe Sersjant care părăsise formația un an mai devreme. În 2003 Kvitrafn împreună cu Gaahl și Lindy Fay Hella au înființat formația Wardruna (folk metal, dark ambient). În 2004 Kvitrafn împreună cu King ov Hell și alți muzicieni au înființat formația Sahg (doom metal); doi ani mai târziu, în 2006, Kvitrafn a părăsit formația. Tot în 2004, în urma unui concert care a
Kvitrafn () [Corola-website/Science/329273_a_330602]
-
Gorgoroth, înlocuindu-l pe Sersjant care părăsise formația un an mai devreme. În 2003 Kvitrafn împreună cu Gaahl și Lindy Fay Hella au înființat formația Wardruna (folk metal, dark ambient). În 2004 Kvitrafn împreună cu King ov Hell și alți muzicieni au înființat formația Sahg (doom metal); doi ani mai târziu, în 2006, Kvitrafn a părăsit formația. Tot în 2004, în urma unui concert care a avut loc în Cracovia, Polonia, membrii Gorgoroth, inclusiv Kvitrafn, au fost acuzați de "ofensarea sentimentului religios" (considerată infracțiune
Kvitrafn () [Corola-website/Science/329273_a_330602]
-
Polonia, membrii Gorgoroth, inclusiv Kvitrafn, au fost acuzați de "ofensarea sentimentului religios" (considerată infracțiune în Polonia) și rele tratamente aplicate animalelor. În cursul aceluiași an Kvitrafn a părăsit Gorgoroth din motive personale. În 2005 Kvitrafn împreună cu King ov Hell au înființat formația Jotunspor. În 2007 Kvitrafn s-a alăturat formației Dead To This World; un an mai târziu, în 2008, Kvitrafn a părăsit formația. În ianuarie 2009 a avut loc lansarea primului material discografic al formației Wardruna, albumul de debut "Runaljod
Kvitrafn () [Corola-website/Science/329273_a_330602]
-
numele de "Teegeeack". O planetă în doctrina scientologică este cunoscută sub numele de Helatrobus. Ummoism-ul - descrie o lungă serie de afirmații ale unor oameni conform cărora au primit mesaje de la forme de viață extraterestră de pe ipotetica planetă Ummo. S-au înființat mai multe culte, cum ar fi ciudatul grup denumit "Fiicele lui Ummo". Mai mulți oameni din Franța și Spania au declarat că au fost contactați de presupuși extratereștrii de pe planeta Ummo. Consensul general este că totul a fost o farsă
Obiecte planetare propuse în religie, astrologie, ufologie și pseudoștiință () [Corola-website/Science/329286_a_330615]
-
a lucrat ca artist la The Emporium, în Sân Francisco. Multe din picturile sale se găsesc expuse la M. H. de Young Memorial Museum din Golden Gate Park. Piotr Abraszewski a fost membru al Fundației poloneze de Artă și Cultură înființată în anul 1966 din Sân Francisco unde a participat cu o mulțime de lucrări. Piotr Abraszewski a murit în anul 1992 și și-a donat întreaga colecție de artă Fundației poloneze de Artă și Cultură. Unele din aceste lucrări sunt
Piotr Abraszewski () [Corola-website/Science/329279_a_330608]
-
Greceanu, toate trei formând așa zisul „Grup al celor trei doamne” care s-a dorit o contrapondere al „Grupului celor patru”, reprezentat de Oscar Han, Tonitza, Sirato și Ștefan Dimitrescu. În 1916, alături de Olga Greceanu și Cecilia Cuțescu-Storck, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, asociație prin intermediul căreia se organizau expoziții care promovau numeroase femei ce au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Asociația era patronată de către Casă Regală a României prin Regina Elisabeta și mai apoi
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
a fost înființată oficial la 26 august 1861 printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza (în baza unui raport elaborat de ministrul de război Ion Ghica) care prevedea înființarea „Direcției stabilimentelor de material de artilerie”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
construcții al armatei și Fabrica de pulbere. Inițial, Direcția stabilimentelor de material de artilerie trebuia să fie amplasată în clădirile de la Malmaison ( Calea Plevnei în prezent), însă Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Direcția stabilimentelor de material de artilerie trebuia să fie amplasată în clădirile de la Malmaison ( Calea Plevnei în prezent), însă Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
un deficit semnificativ de personal calificat. Abia în anul 1892 Pirotehnia Armatei a fost complet operaționalizată. Doi ani mai târziu, a fost achiziționată și prima mașină care producea curent electric în vederea iluminării unor secții. La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum în Dudești, lângă București. În perspectiva intrării în război, la 31 august 1915, Consiliul de Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
explozivi brizanți. În timpul Primului Război Mondial, Arsenalul, Pirotehnia și Pulberăria au fost mutate în Moldova. Producția a fost semnificativ afectată din cauza lipsei materiilor prime, a personalului calificat și a unor utilaje abandonate la București. În privința navelor de război, la Brăila a fost înființat în anul 1864 un mic atelier de reparații. Acesta a fost mutat în anul 1867 la Galați, unde a fost construit Arsenalul Marinei Militare. Inițial, au fost construite șlepuri și șalupe, iar în anul 1907 au fost asamblate monitoare fabricate
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
mutat în anul 1867 la Galați, unde a fost construit Arsenalul Marinei Militare. Inițial, au fost construite șlepuri și șalupe, iar în anul 1907 au fost asamblate monitoare fabricate la Trieste în Imperiul Austro-Ungar. Industria aeronautică din România a fost înființată odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile de armament din țară s-au
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
tractor de artilerie, însă acestea nu au intrat în producție. Seria zero a vânătorului de tancuri Mareșal, aflată în fabricile Rogifer (fostele Uzine Malaxa) a fost confiscată de URSS după 23 august 1944. Prima fabrică de profil aeronautic a fost înființată în anul 1923, fiind denumită SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice). Ulterior, au fost înființate și alte fabrici de avioane: IAR Brașov în anul 1925 și ICAR în 1932. Programul de modernizare al armatei demarat în 1935 prevedea fabricarea avioanelor de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]