78,666 matches
-
de origine cumana, adică kîpceacă) erau aliații și cei mai de încredere parteneri în schimburile comerciale din Mediterana. După moartea lui Bătu în 1255, prosperitatea imperiului a mai durat aproape un secol, până la asasinarea lui Geanibek (Djanibek) în 1357. Hoarda Albă și Hoarda Albastră au fost unite într-un singur stat de fratele lui Bătu, Berke. La sfârșitul secolului al XIII-lea, puterea a fost uzurpata de Nogai, un nobil care nu se trăgea din spița lui Bătu. În timpul domniei lui
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
fost învinsă de Alexandr Donskoi în bătălia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua înfrângere consecutivă suferită de tătari în bătălii cu rușii. După ce Mamai a pierdut puterea în 1378, Tohtamîș, un urmaș al lui Orda Han și han al Hoardei Albe, a invadat și anexat Hoarda Albastră, restabilind pentru o perioadă scurtă puterea regională a Hoardei de Aur. Tohtamîș a atacat și jefuit Moscova în 1382 că pedeapsa pentru nesupunere. Timur Lenk a dat o lovitură mortală Hoardei în 1395, anihilându
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
cât mai mare teritoriu. Luptele interne pentru putere au împiedicat diferitele facțiuni din Belarus să câștige suficientă putere pentru a controla țara. Situația în Ucraina era și mai complicată, în conflictul intern fiind implicați anarhiștii lui Nestor Mahno, comuniștii, rușii albi, diferitele guverne mai mult sau mai puțin efemere ale Ucrainei și nou formata armată poloneză. Toată zonele părăsite de armatele germane au devenit câmp de luptă pentru zeci de facțiuni dornice de putere. Războiul polono-sovietic, la fel ca multe alte
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
ul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenușie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit și aragonit ambele având formula chimică (CaCO). ele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare prin reacții chimice sau procese clastice
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
de Onufri. Pe timpul regimului comunist s-au construit în afara orașului noi cartiere cu numeroase blocuri. În partea estică a orașului se află masivul Tomor. Primele așezăminte datează din anul 2600 î.Hr.. Numele actual ("Berat") provine din denumirea slavică "Beligrad" ("orașul alb"). În secolul 9 și 10 regiunea a fost ocupată de bulgari. În anul 1018 bizantinii au cucerit din nou orașul. În 1417 au ocupat otomanii pentru prima oară orașul. Din anii 1420 orașul a ajuns sub ocupația familiei nobile Muzaka
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
16 ani, 284,994 între 16 și 75 de ani, și 25,037 peste 75 de ani. 75,9% dintre locuitorii din Manchester susțin că s-au născut în Marea Britanie. 85% dintre locuitorii orașului Manchester se identifică etnic ca fiind "Albi" , 5,9% indieni și pakistanezi, 2,3% "Negri Caraibeni" și 1,4% "Negri Africani". Manchester are două universități majore: Universitatea Manchester (University of Manchester) și Universitatea Metropolitană Manchester (Manchester Metropolitan University), ambele fiind situate la sud de centrul orașului. Universitatea
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]
-
emigrarea forței de muncă peste hotare, estimată la 2.000 de persoane. Orașul este inclus în Programul Național pentru zona de Centru. Localitatea este înconjurată de impunătoare suprafețe de vii (aproximativ de 700 ha), principalele soiuri de vie fiind cele albe (Aligote, Sauvignon, Chardonay). În oraș funcționează două întreprinderi de prelucrare a strugurilor: "Nis-Struguraș" SĂ și "Săniș Vin" SRL. "Nis-Struguraș" SĂ a fost dată în exploatare la sfârșitul anilor 1980. La combinat se prelucrează și îmbuteliază brandy, vinuri țări, vinuri seci
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
celor 17 dondușeneni, care cu prețul vieții au apropiat victoria. În 1946 - 1947 a dat peste Basarabia o foame groaznică, care au îndurat-o și dondușenarii. În acești doi ani foametea a curmat viața la 32 de suflete. Printre spațiile albe, în prezent încă puțin cercetate de istorie, este și așa - numita „Operație de deschiaburire”, care a avut loc în vara anului 1949. Ceea ce a avut să se întîmple s-a realizat numai într-o singură noapte. La 6 iulie jertfe
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
iunie 2015. Componența Consiliului Local Telenești (17 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 45,2 km, dintre care 17,5 km sunt asfaltate și 27,7 sunt în variantă albă. Orașul dispune de un sistem centralizat de aprovizionare cu apă alimentat din 15 fântâni arteziene. Lungimea totală a apeductului este de 23,6 km. În anul 2003 orașul a fost gazificat. Populația totală a Teleneștiului este de 10.960 persoane
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
și din rațiuni economice, dezvoltarea producției de televiziune în culori se desfășoară cu mari dificultăți. Astfel au urmat ani la rând așa-numitele programe "parțial-color", în funcție de proveniența materialelor difuzate, de dotările tehnice (regiile de producție ale studiourilor mari erau încă alb/negru) dar și de decizia politicului vremii. Anul 1989 este un an important în istoria televiziunii din România. În decembrie 1989 TVR are ocazia de a transmite în direct unul din evenimentele majore ale istoriei recente a României, cunoscut sub
Televiziunea în România () [Corola-website/Science/305069_a_306398]
-
a raionului . Orașul este situat în suburbia Chișinăului, la distanță de capitală. Ialoveni se află la o depărtare de 35 km de râul Nistru și 10 km de municipiul Chișinău, capitala Republicii Moldova. Se învecinează cu localitățile Costești, Mileștii Mici, Piatra Albă, Dănceni, Sociteni, Durlești și orașul Codru. Suprafața fondului funciar al orașului este de 3.165 ha, dintre care suprafața teritoriilor agricole constituie 1.678 ha, inclusiv terenuri arabile 1.246 ha, podgorii 401 ha și pășuni 202 ha. Resursele acvatice
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
Veaceslav Racov. Stema - un câmp fascinat în burele ondulate, roșu-vișiniu și argint alternîndu-se, o cupă de vin de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri. Drapelul - pânză drepunghiulară (3x2) fasciată în 15 brîie, roșu-vișinii și albe alternându-se. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: În orașul Ialoveni sunt înregistrați 1.300 agenți economici, cea mai mare parte a lor o constituie întreprinderile cu drept de persoane fizice - 96% din numărul total. Din cei
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
rămas unitar multă vreme (începând din 370 d.C. și-a pierdut independența), armenii au fost nevoiți să emigreze în toată lumea, ajungând și pe teritoriile românești. Primele dovezi ale prezenței armene pe pământ românesc sunt din anul 946 d.C., la Cetatea Albă. Fiind una dintre cele mai vechi naționalități conlocuitoare, un fapt important se întâmplă în anul 1408, când Alexandru cel Bun emite un hrisov prin care permite fondarea unei episcopii armene în orașul Suceava. Astăzi, centru religios al armenilor este la
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
să se manifeste foametea, rata criminalității era ridicată, iar amenințarea unor lovituri de state organizate de diverse facțiuni extremiste era reală. Nici situația din Rusia nu era mai bună. Atenția guvernului bolșevic era îndreptată în principal spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției străine. Rusia Bolșevică a supraviețuit cu greu celei de-a doua ierni a blocadei și foametea devenit un fenomen omniprezent, în același timp „roșiii” trebuind să facă față luptelor foarte grele cu „albii”. Lenin și guvernul său
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
nu a dorit să cucerească Rusia, (așa cum făcuse în secolul al XVII-lea, în timpul războiului din 1605-1618). Mai mult chiar, după ce albii au refuzat să recunoască noul stat polonez, forțele poloneze, la ordinul lui Piłsudski, au întârziat sau stopat ofensivele albilor în mai multe ocazii, scăzând presiunea exercitată asupra Rusiei Bolșevice, contribuind astfel la înfrângera Mișcării Albe. La sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern comunist, Vladimir Ilici Lenin, s-a simțit încurajat de victoriile din războiul civil împotriva „albilor” și împotriva
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
1605-1618). Mai mult chiar, după ce albii au refuzat să recunoască noul stat polonez, forțele poloneze, la ordinul lui Piłsudski, au întârziat sau stopat ofensivele albilor în mai multe ocazii, scăzând presiunea exercitată asupra Rusiei Bolșevice, contribuind astfel la înfrângera Mișcării Albe. La sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern comunist, Vladimir Ilici Lenin, s-a simțit încurajat de victoriile din războiul civil împotriva „albilor” și împotriva intervenției străine, și a început să privească cu mult mai mult optimism viitorul revoluției bolșevice. Bolșevicii
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
stopat ofensivele albilor în mai multe ocazii, scăzând presiunea exercitată asupra Rusiei Bolșevice, contribuind astfel la înfrângera Mișcării Albe. La sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern comunist, Vladimir Ilici Lenin, s-a simțit încurajat de victoriile din războiul civil împotriva „albilor” și împotriva intervenției străine, și a început să privească cu mult mai mult optimism viitorul revoluției bolșevice. Bolșevicii acționau fiind ferm convinși că procesele istorice aveau să aducă în curând victoria proletariatului mondial, iar existența tuturor statelor naționale avea să
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
oprimate ale proletariatului" se vor ridica la luptă în întreaga lume, iar lupta finală a muncitorimii pentru crearea "paradisului celor care muncesc" avea să se declanșeze. Generalul Mihail Tuhacevski ordona: "Spre vest! Drumul către conflagrația mondială trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!".
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul a devenit proprietatea boierilor Radu Bogdan și Dumitrache Mileghi. Bogdaneștii și Melengheștii vor stăpâni impreună Cuhureștii de Sus până la sfârșitul secolului XIX, de numele lor fiind legată
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
și lut, se ocupau cu prelucrarea pământului, creșterea animalelor și se îndeletniceau cu meșteșugăritul, făceau diverse obiecte de uz casnic din argilă, cremene și oase de animale. Vasele de argilă erau împodobite cu brâie trasate cu vopsea cafenie, roșie sau albă. În epoca bronzului (1400-1300 î.e.n.) au existat ale 2 sate. Pe locul acestora au rămas movile de cenușă, case arse, vase și alte obiecte. În perioada romană a a luat ființă o altă localitate, distrusă în 376 e.n. de hoardele
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
61 m. Vegetația este reprezintă în special de comunități xerofite și mezoxerofite. Din cauza valorificării teritoriului de către ome, vegetația spontană ocupă suprafețe reduse în văi și în lunca Prutului. În cursul râului cresc sălcișuri în formă de fâșii, dominate de salcie albă ("Salix alba") și plop negru ("Populus nigra"). Pe arbori atârnă vița de vie sălbatică ("Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului și văilor se întâlnesc arbuștii zălog ("Salix cinerea"), cătina roșie ("Tamarix ramosissima"), dudul alb
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Vegetația este reprezintă în special de comunități xerofite și mezoxerofite. Din cauza valorificării teritoriului de către ome, vegetația spontană ocupă suprafețe reduse în văi și în lunca Prutului. În cursul râului cresc sălcișuri în formă de fâșii, dominate de salcie albă ("Salix alba") și plop negru ("Populus nigra"). Pe arbori atârnă vița de vie sălbatică ("Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului și văilor se întâlnesc arbuștii zălog ("Salix cinerea"), cătina roșie ("Tamarix ramosissima"), dudul alb ("Morus alba
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
albă ("Salix alba") și plop negru ("Populus nigra"). Pe arbori atârnă vița de vie sălbatică ("Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului și văilor se întâlnesc arbuștii zălog ("Salix cinerea"), cătina roșie ("Tamarix ramosissima"), dudul alb ("Morus alba"), soc negru ("Sambucus nigra"), sânger ("Cornus sanguinea"), măcieș ("Rosa canina") etc. Satul Brînza a fost atestat documentar în 1630. denumirea satului este fixată și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
alba") și plop negru ("Populus nigra"). Pe arbori atârnă vița de vie sălbatică ("Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului și văilor se întâlnesc arbuștii zălog ("Salix cinerea"), cătina roșie ("Tamarix ramosissima"), dudul alb ("Morus alba"), soc negru ("Sambucus nigra"), sânger ("Cornus sanguinea"), măcieș ("Rosa canina") etc. Satul Brînza a fost atestat documentar în 1630. denumirea satului este fixată și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca Prutului s-
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența veverițelor, căprioarei, bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii. Satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov emis de domnul Țării Moldove Ștefan cel Mare în care se spune, că întărește panului Iancovici spătarul, fiul boierului Gligorașco Iancovici vornic
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]