73,900 matches
-
la mai multe festivaluri europene. După ce a absolvit în 1997 Academia de Cultură Letonă ca regizor de teatru și film, Kairišs a fost numit ca regizor la Teatrul Nou din Riga. El a pus în scenă începând de atunci piese apreciate de critici atât în Letonia, cât și în străinătate. Mai multe dintre producțiile sale au participat la festivaluri și turnee internaționale, inclusiv Wiener Festwochen ("Hotel Europe"), Hebbel am Ufer ("Șarpele"), Festival d’Avignon ("Hotel Europe") și Bonner Biennale ("The Dark
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
a revenit din nou în moda. De acum, femeile de pretutindeni au început sa poarte acest tip de pantofi cu toc stiletto la diverse ocazii, la îmbrăcăminte de tip office, dar și la ținutele casual. Pantofii stiletto sunt în special apreciați datorită calității sale de a obține iluzia unei siluete mai suple, a unui picior mai lung și mai subțire. Numeroase femei aleg să poarte acest tip de pantofi pentru a obține o ținută cât mai senzuală, feminină și elegantă, întrucat
Pantofi stiletto () [Corola-website/Science/335226_a_336555]
-
Cehoslovac în Bătălia din pasul Dukla în toamna anului 1944, când, în urma unor lupte foarte grele, această unitate a reușit să treacă pentru prima dată frontiera de stat cehoslovacă. Conducerea carismatică și curajul personal al lui Svoboda au fost foarte apreciate de către superiorul său militar de la acea vreme, mareșalul sovietic Ivan Konev. Beneficiind de încrederea conducătorului comunist din exil Klement Gottwald și a oficialilor sovietici, el a urcat rapid treptele ierarhiei militare, devenind general de armată în august 1945. În timpul celui
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
manifestări ale culturii și se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunității căreia i se adresează”, iar după Mioara Avram, „gramaticile normative formulează reguli explicite și prescriptive, adăugând judecăți de valoare cu privire la folosirea unei forme sau construcții apreciate drept corectă sau greșită în varietatea literară a limbii”. În legătură cu limba maghiară, într-o lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
capturat 12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie erau ușor de întreținut, și antrenamentul servanților era facil. Afetul ușor permitea atât tractarea tunului ZiS-3 de către camioane și de către mașini de teren puternice (precum Dodge 3/4
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
Carter de la Destructoid i-a acordat jocului o notă de 7/10, lăudând sistemul de mișcare, personajele principale, cadrul emblematic și animațiile rafinate. Noile adăugări, precum cel al posibilității de a modifica personajul și densitatea mare a mulțimilor, au fost apreciate și ele. Cu toate acestea, el a criticat povestea predictibilă, problemele tehnice și designul misiunilor co-op multiplayer, fiind imposibil să joci anumite misiuni și singur. El a concluzionat: ""Unity" se simte ca un pas înapoi. Îi lipsește acea senzație de
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
și sisteme de navigare și luptă prea pompoase; "Unity"—în stadiul actual—nu poate fi considerat decât o revoluție eșuată." Sam Prell de la Joystiq i-a acordat jocului o notă de 2.5/5, spunând că: "Nu este greu de apreciat ceea ce lui [Unity] i-a reușit și te vei distra dacă vei convinge niște prieteni să vă jucați co-op, dar sunt imposibile de ignorat lucrurile care nu i-au ieșit lui "Unity"." PC World a spus că jocul "este un
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
națională a României care a obținut medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova. Născut la Constanța, a jucat mai întâi fotbal ca junior și a devenit campion de juniori cu Competrol București, în 1952. Mama sa, care nu aprecia fotbalul, i-a interzis să mai continue și i-a cerut să aleagă orice alt sport, așa că Lascăr Pană a optat pentru handbal. Primele meciuri le-a jucat în 1956, la Progresul Bacău, evoluând ca inter și uneori chiar pivot
Lascăr Pană () [Corola-website/Science/335283_a_336612]
-
jocului. Chris Carter de la Destructoid a crezut că povestea jocului este destul de interesantă pentru ca jucătorii să o parcurgă. Leon Hurley de la GamesRadar a crezut că povestea a fost slabă și că "abia există în joc". Cu toate acestea, el a apreciat punctul culminant al jocului, considerându-l captivant. Matt Bertz de la "Game Informer" a criticat și el povestea. El a adăugat că narațiunea jocului este subțire și scurtă. Bertz a criticat și performanțele slabe ale vocilor actorilor. Designul lumii jocului a
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
-o intensă, complexă și imprevizibilă. Carter a comparat controlul vehiculelor și manipularea cu cele ale celor mai bune jocuri de curse. Carter a lăudat și mecanica de reparare a mașinii, crezând că oferă o experiență cinematică pentru jucători. Tyrrel a apreciat și noile adăugări pentru sistemul de luptă a jocului, precum introducerea de arme și a abilității Fury, el crezând că a adăugat cu succes profunzime jocului. Hurley a lăudat sistemul de progresare, el crezând că aduce satisfacție jucătorilor. El a
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
Carter a simțit același lucru. Designul obiectivelor jocului a primit recenzii mixte. Tyrrel a lăudat cantitatea de conținut și activități de pe hartă. În plus, el a crezut că toate activitățile sunt captivante pentru jucători. Cu toate acestea, el nu a apreciat natura lor repetitivă, care micșorează dorința de rejucare. Hurley crede că este ușor pentru jucători să devină confuzi la începutul jocului, obiectivele fiind relativ neclare. Brown a criticat structura anumitor obiective, care forțează jucătorii să folosească o anumită metodă pentru
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
dovedește un copil plin de viață, a cărui energie și interes pentru cai și lupte înmoaie până și inima bătrânului Piotr Vorkosigan. "SF Reviews.net" consideră că „"Barrayar" este o space opera superbă, care satisface cititorul”. "Fantasy Review Barn" o apreciază ca fiind „o carte cu personaje deosebite care par tot mai reale pe măsură ce curge acțiunea, cu surprinzător de mult umor și un ritm care pur și simplu nu încetinește”. La rândul său, "SF Site" „recomandă "Barrayar" oricui apreciază o poveste
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
Barn" o apreciază ca fiind „o carte cu personaje deosebite care par tot mai reale pe măsură ce curge acțiunea, cu surprinzător de mult umor și un ritm care pur și simplu nu încetinește”. La rândul său, "SF Site" „recomandă "Barrayar" oricui apreciază o poveste bună bazată pe personaje, chiar dacă nu e pasionat de SF”. "Barrayar" a fost nominalizat la premiul Nebula pentru cel mai bun roman în 1991. În 1992, a primit premiul Hugo pentru cel mai bun roman și premiul Locus
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
de criticii literari, dar editorului i s-a reproșat admirația într-o anumită măsură fanatică a lui Mircea Eliade. Mircea Handoca a fost admirator fără rezerve al scriitorului, refuzând să discute trecutul politic al lui Eliade. Criticul Zigu Ornea îi aprecia meritele bibliografice și editoriale, contestându-i însă calitățile de critic literar. „A vrut mai mult decât asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crâmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
a lăudat romanul, spunând că „Dick explorează cu măiestrie ramificațiile psihologice ale acestui coșmar”, dar consideră finalul „o eroare de calcul artistic și un minus major a ceea ce, în rest, s-a dovedit a fi un roman superb”. "SF Reviews" apreciază că avem de-a face cu „un roman profund uman, care analizează rolurile pe care viața ne cere să le jucăm și felul în care ele mai mult ne împiedică decât ne impulsionează dezvoltarea și capacitatea de a comunica substanțial
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas) și Victor Strinu (chitară). Vestit este și taraful vioristului Ion Burlan zis „al lui Dundu“ (n. 1954), fiul lăutarilor Dumitru și Maria Burlan. Este unul dintre lăutarii buni ai Gorjului, apreciat pentru virtuozitatea și claritatea interpretativă dovedite de-a lungul timpului. În anii 1979-1980 aceasta a cântat la taraful I. M. Jilț, dirijat de Bebe Epure, iar în perioada 1980-1992 a activat la Ansamblul „Doina Motrului”, dirijat de Doru Căpăstraru. Din
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Ioniță". După moartea sa, conducerea bandei a fost preluată de fiul său, vioristul Constantin zis Tăin. Celălalt fiu al lui Ioniță, vioristul Ion Țambu, s-a căsătorit la Brădiceni cu Maria. Aici și-a format propria formație, foarte vestită și apreciată în zonă. Aurelia Țambu zisă Rela (n. 1938), prima fiică a lui Ioniță, a cântat la Brădiceni unde s-a căsătorit cu vioristul Nicolae Ciulei. Anișoara Țambru (n. 1944), fiica cea mică a lui Ioniță, solistă și acordeonistă, a cântat
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
al locului a fost baladistul Petre Geagu zis Cătăroiu (n. 21 aprilie 1903), care a cântat cu taraful Rugină-Murgu atât în Gorj, cât și în București, la diferite restaurante din zona Gării de Nord. Solistele Maria Tănase și Maria Lătărețu i-au apreciat repertoriul și au cules cântece de la el, cântând și împreună la București ori la concertele Orchestrei Taraful Gorjului. În august 1949 i s-au făcut mai multe înregistrări pe fonogramă, de către etnomuzicologul Emilia Comișel, ulterior și pe benzi de magnetofon
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
din spatele Gării de Nord. A efectuat mai multe înregistrări pentru Radio Craiova și a fost televizat în timp ce cânta cu Ansamblul „Altița“ din Târgu Jiu. La fel de vestită a fost și banda lăutăresei Eugenia Bârsan zisă Gena (n. 1916 - d. 1962), chitaristă și solistă apreciată în Gorj și Dolj. A fost căsătorită cu vioristului Ion Bârsan (n. 1912 - d. 1960). La început, cei doi soți au cântat cu basistul Nelu Petrescu (n. 1912 - d. 1982). În perioada anilor 1938-1942 soții Bârsan au cântat în București
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Scriitorilor din România în 1949, Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia. Apoi, în 1950, este numit președintele ei, înlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Între timp, Sadoveanu publică mai multe volume realist-socialiste, printre care și "Mitrea Cocor", prin care se apreciau și încurajau politicile de colectivizare. Romanul este publicat în 1949 și îi aduce lui Sadoveanu primul Premiu de Stat pentru proză. Scriitorul reia din volumul "Împărăția apelor" descrierea primei sale amintiri pescărești și cele șase povestiri despre experiența pescărească de la
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
1911 - d. 1985). El a cântat împreună cu soția, Ioana Chirițoiu (voce și chitară), cu Valeria Chirițoiu, (voce și chitară) și cu Ion Văduva (bas). Un alt taraf vestit a fost cel al vioristului Gheorghe Holtea (n. 1913 - d. 1997), foarte apreciat pe Valea Amaradiei. Din formația sa a mai făcut parte soția, Dafina Holtea (chitară și voce). În perioada 1937-1940, cei doi au cântat la București. Gheorghe Holtea a avut 11 copii, dintre aceștia, Alexandru și Nicu, au cântat la vioară
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
timpului, copiii săi și-au format formații proprii. Primul din fiii săi, vioristul Alexandru Ciucurescu (n. 1922 - d. 1978) și-a creat o formație proprie care cuprindea pe Romică Bârcă (bas) din Frunza și pe soția sa, Sabina (voce), foarte apreciată pentru repertoriu și modul cald de interpretare. Celălalt fiu al lui Dumitru, vioristul Gheorghe Ciucurescu zis Gogu (n. 1933) și-a format un taraf în care cânta cu soția sa, Veronica Ciucurescu (chitară și voce), fiica lăutarului Gheorghe Holtea din
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
un artist plastic și scriitor elvețian. Spoerri este faimos pentru operele sale de artă care fixează o masă după un festin, cu toate obiectele, detaliile și resturile ei, și o transformă într-un tablou expus pe perete. De asemenea, este apreciat pentru cartea sa "Topographie Anécdotée du Hasard" (), analogul literar al obiectelor sale, carte în care a cartografiat toate obiectele aflate la un anumit moment pe masa sa de lucru și le-a descris pe fiecare în parte cu amintirile și
Daniel Spoerri () [Corola-website/Science/331546_a_332875]
-
i-a fost prezentată lui Sigfried Wagner, fiul lui Richard Wagner, venit în 1913 la Palatul Cotroceni pentru a dirija două concerte. Ascultând-o, acesta a angajat-o pentru a cânta în 10 concerte pe scena celebrului Festival de la Bayreuth, apreciind timbrul și forța dramatică a vocii sale. Cariera muzicală a Veturiei Goga a durat numai 16 ani, până în anul 1919, când s-a căsătorit cu Octavian Goga și, pentru a nu alimenta gelozia soțului, a renunțat la orice activitate muzicală
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
și diverse specii de fungi. Printre principalii prădători sunt diferite specii de pești, păsări piscivore și șerpi acvatici. Specia are o valoare economică sau sportivă modestă și locală. Carnea porcușorului este osoasă dar foarte gustoasă și îndulcește mult ciorba fiind apreciată de pescarii locali. În unele țări din Europa de Est este comercializată pe piețele de pește și este consumată prăjita sau conservată. Specia este încă relativ comună și abundentă în mare parte din arealul său de distribuție. La nivel local există populații
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]