75,659 matches
-
a fost introdus pentru explicarea stabilității atomului. El este în contradicție cu fizică clasică. Conform teoriilor acesteia, o sarcină electrică în mișcare accelerată emite radiație electromagnetică. Aceasta ar duce la scăderea energiei sistemului, iar traiectoria circulară a electronului ar avea rază din ce in ce mai mică, până când acesta ar "cădea" pe nucleu. Experimental se constată, însă, ca atomul este stabil și are anumite stări în care energia să se menține constantă. Afirmă faptul că un atom emite sau absoarbe radiație electromagnetică doar la trecerea
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
stare staționara, electronul trebuie să se deplaseze pe o orbită stabilă, adică undă să asociată să fie staționara. Acest lucru este posibil dacă lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de unda formulă 9 a undei asociate. Dacă formulă 10 este rază traiectoriei, condiția se poate scrie: Aplicând ipoteza lui de Broglie se obține: De aici, formula 14. Pornind de la această și considerând egalitatea forțelor de atracție electrostatica cu cele centrifuge, se poate deduce condiția pentru cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
undei asociate. Dacă formulă 10 este rază traiectoriei, condiția se poate scrie: Aplicând ipoteza lui de Broglie se obține: De aici, formula 14. Pornind de la această și considerând egalitatea forțelor de atracție electrostatica cu cele centrifuge, se poate deduce condiția pentru cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen (Z=1) se obține: unde mărimile reprezintă: Relația exprimă faptul că un electron se poate deplasa doar pe anumite orbite în cadrul atomului, rază acestora crescând cu pătratul numărului cuantic principal formulă 22. În modelul planetar
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
atracție electrostatica cu cele centrifuge, se poate deduce condiția pentru cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen (Z=1) se obține: unde mărimile reprezintă: Relația exprimă faptul că un electron se poate deplasa doar pe anumite orbite în cadrul atomului, rază acestora crescând cu pătratul numărului cuantic principal formulă 22. În modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia totală a atomului este dată de suma energiilor cinetice și potențiale ale electronului aflat în mișcare circulară. Introducând cuantificarea razei calculată de Bohr
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
orbite în cadrul atomului, rază acestora crescând cu pătratul numărului cuantic principal formulă 22. În modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia totală a atomului este dată de suma energiilor cinetice și potențiale ale electronului aflat în mișcare circulară. Introducând cuantificarea razei calculată de Bohr în expresia energiei, se obține pentru atomul de hidrogen: unde cu formulă 24 se notează energia atomului de hidrogen în stare fundamentală formulă 25. Se observă că energia este minimă pentru formulă 26, adică starea fundamentală este o stare de
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
ajuns la Chanak și a torpilat un vas turcesc înarmat despre care se crede a fi fost un crucișător de clasă Peyk-i Șevket, evitând un distrugător Submarinul a naufragiat sub o cetate turcească, dar tunurile acesteia nu îl aveau în raza de acțiune, și "AE2" a fost eliberat. La scurt timp după ce a fost readus la apă, periscopul său i-a fost reperat de un cuirasat turcesc, care trăgea peste peninsulă către punctele de debarcare ale Aliaților; vasul a oprit focul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Teorema lui Euler din geometrie stabilește relația dintre distanța între centrul cercului circumscris unui triunghi și centrul cercului înscris în acel triunghi și razele acestor cercuri. Fie triunghiul ABC. Notând: Rezultă: De aici, rezultă și "inegalitatea lui Euler": Se notează: Triunghiurile dreptunghice formula 6 sunt asemenea. Se obține: De aici: Mai departe: Dar Așadar, triunghiul formula 11 este isoscel. Deci formula 12 Relația (1) devine: Dar puterea
Teorema lui Euler (geometrie) () [Corola-website/Science/311715_a_313044]
-
și materia din planul discului galaxiei Calea Lactee împiedică observațiile asupra galaxiilor îndepărtate. Câmpul de observat trebuia să evite și sursele puternice cunoscute de lumină vizibilă (cum ar fi stele aflate în față), și emisiile de lumină infraroșie, ultravioletă și de raze X, pentru a facilita studiile ulterioare la mai multe lungimi de undă ale obiectelor din imagine. De asemenea, trebuia să fie într-o regiune în care este foarte scăzută radiația de fundal din domeniul infraroșu (despre care se crede că
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
undă au fost de 42,7 ore (300 nm), 33,5 ore (450 nm), 30,3 ore (606 nm) și 34,3 ore (814 nm), împărțiți în 342 de expuneri individuale pentru a preveni stricarea semnificativă a imaginilor individuale din cauza razelor cosmice, care cauzează apariția unor benzi luminoase atunci când lovesc senzorii CCD. Producerea unei imagini finale combinate la fiecare lungime de undă a fost un proces complex. Pixeli luminoși cauzați de impactul razelor cosmice în timpul expunerii au fost eliminați comparând expunerile
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
a preveni stricarea semnificativă a imaginilor individuale din cauza razelor cosmice, care cauzează apariția unor benzi luminoase atunci când lovesc senzorii CCD. Producerea unei imagini finale combinate la fiecare lungime de undă a fost un proces complex. Pixeli luminoși cauzați de impactul razelor cosmice în timpul expunerii au fost eliminați comparând expunerile de durată egală efectuate una după alta, și identificând pixelii afectați de raze cosmice în doar una din expuneri. Resturile de obiecte artificiale prezente în imaginile inițiale au fost eliminate cu grijă
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
unei imagini finale combinate la fiecare lungime de undă a fost un proces complex. Pixeli luminoși cauzați de impactul razelor cosmice în timpul expunerii au fost eliminați comparând expunerile de durată egală efectuate una după alta, și identificând pixelii afectați de raze cosmice în doar una din expuneri. Resturile de obiecte artificiale prezente în imaginile inițiale au fost eliminate cu grijă. Lumina difuză de pe Pământ era evidentă în aproximativ un sfert din cadrele de date. Aceasta a fost eliminată luând o fotografie
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
neafectată din cea afectată. Imaginea rezultată era corectată, și putea fi apoi scăzută din cadrul prea luminos. Această procedură a eliminat aproape în întregime lumina difuză din imaginile afectate. Odată ce toate cele 342 de imagini individuale au fost curățate de impactul razelor cosmice și de lumina difuză, ele a trebuit să fie combinate. Oamenii de știință implicați în observațiile HDF au dezvoltat în premieră o tehnică numită "drizzling", în care poziționarea telescopului era variată câte puțin între diferitele seturi de expuneri. Fiecare
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
cotitură în cosmologia observațională și încă rămân multe informații de obținut din aceste imagini. Din 1995, acea secțiune de spațiu a fost observată de multe telescoape terestre, precum și de telescoape spațiale, la lungimi de undă ce variază de la radio la raze X. Cu telescoapele terestre, mai ales cu ajutorul telescopului James Clerk Maxwell, au fost descoperite în zonă obiecte cu deplasarea spre roșu foarte mare. Deplasarea spre roșu mare înseamnă că aceste obiecte nu pot fi văzute în spectrul vizibil și în
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
spre roșu mare înseamnă că aceste obiecte nu pot fi văzute în spectrul vizibil și în general sunt detectate în infraroșu sau în studii cu lungimi de undă submilimetrice. Printre observațiile spațiale importante se numără cele efectuate de Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a trei galaxii eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
văzute în spectrul vizibil și în general sunt detectate în infraroșu sau în studii cu lungimi de undă submilimetrice. Printre observațiile spațiale importante se numără cele efectuate de Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a trei galaxii eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
D"). Frecvența de oscilație a tensiunii aplicate, numită "frecvență de ciclotron", este determinată de câmpul magnetic, sarcina și masa particulelor: Polaritatea câmpului electric este alternată astfel încât particulele sunt întotdeauna accelerate atunci cand traversează spațiul dintre electrozi. Deoarece viteza particulelor crește treptat, raza traiectoriei acestora crește de asemenea treptat. Particulele sunt introduse în centrul dispozitivului și sunt extrase la raza și viteza (sau energia) maximă. În practică, acest lucru este realizat prin alimentarea la o sursă de curent alternativ de 10 - 10 V
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
și masa particulelor: Polaritatea câmpului electric este alternată astfel încât particulele sunt întotdeauna accelerate atunci cand traversează spațiul dintre electrozi. Deoarece viteza particulelor crește treptat, raza traiectoriei acestora crește de asemenea treptat. Particulele sunt introduse în centrul dispozitivului și sunt extrase la raza și viteza (sau energia) maximă. În practică, acest lucru este realizat prin alimentarea la o sursă de curent alternativ de 10 - 10 V a celor două jumătăți de cilindru, A, B, care compun ciclotronul, numite "duanți" și care sunt amplasate
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
Aceasta se află într-un câmp magnetic constant N - S, perpendicular pe suprafața duanților. Un ion generat de sursa aflată în centru ciclotronului este accelerat în câmpul electric din spațiul dintre duanți, traiectoria sa din interiorul acestora fiind circulară, de rază din ce în ce mai mare.
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
Razele ultraviolete numite și raze UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Razele Röntgen (= radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
Razele ultraviolete numite și raze UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Razele Röntgen (= radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
Razele ultraviolete numite și raze UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Razele Röntgen (= radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare. Lumina naturală de la Soare conține printre altele
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare. Lumina naturală de la Soare conține printre altele și raze ultraviolete. Expunerea intensă la raze UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc. Descoperirea razelor ultraviolete a provenit de la experiențele de înnegrire a sărurilor de argint sub acțiunea luminii solare. În anul 1801 fizicianul german Johann Wilhelm Ritter (1776-1810) observă
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare. Lumina naturală de la Soare conține printre altele și raze ultraviolete. Expunerea intensă la raze UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc. Descoperirea razelor ultraviolete a provenit de la experiențele de înnegrire a sărurilor de argint sub acțiunea luminii solare. În anul 1801 fizicianul german Johann Wilhelm Ritter (1776-1810) observă că stratul de clorură de
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare. Lumina naturală de la Soare conține printre altele și raze ultraviolete. Expunerea intensă la raze UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc. Descoperirea razelor ultraviolete a provenit de la experiențele de înnegrire a sărurilor de argint sub acțiunea luminii solare. În anul 1801 fizicianul german Johann Wilhelm Ritter (1776-1810) observă că stratul de clorură de argint se înegrește și în afara domeniului razelor vizibile; aceste radiații
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
corpului omenesc. Descoperirea razelor ultraviolete a provenit de la experiențele de înnegrire a sărurilor de argint sub acțiunea luminii solare. În anul 1801 fizicianul german Johann Wilhelm Ritter (1776-1810) observă că stratul de clorură de argint se înegrește și în afara domeniului razelor vizibile; aceste radiații invizibile el le-a denumit „raze oxidante”. Razele UV și cele infraroșii vor fi numite în tot secolul al XIX-lea „raze chimice”. Spectrul razelor ultraviolete este cuprins între lungimile de undă 10 - 380 nm (1 nanometru
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]