73,760 matches
-
mai mare cântăreață a lumii timp de 25 de ani”. A primit mai multe decorații. S-a întors definitiv în România, în septembrie 1936, marea ei dorință de a înființa o școală românească de canto, negăsid susținere din partea statului. A murit în sărăcie, uitată, fără ca autoritățile române să se intereseze de soarta ei. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, funeraliile fiind finanțate de către Ambasada Italiei. În 1960 a avut loc premiera filmului Darclée, regizat de Mihai Iacob, iar la Brăila a
Patru românce care au făcut istorie în lume - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102245_a_103537]
-
înafara celor legate de naștere și moarte, când ei fac ceea ce vom arăta. Rudele stau în jurul nou-născutului și plâng nenorocirile pe care va trebui să le îndure nou-născutul, o dată ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferințele omenești. Când moare cineva, trausii îl îngroapă glumind și bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă omul și arată cât este el de fericit în toate privințele. Cei care locuiesc mai sus de Crestonai iată ce obiceiuri au. Fiecare
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
ei amintesc nenorocirile de care scapă omul și arată cât este el de fericit în toate privințele. Cei care locuiesc mai sus de Crestonai iată ce obiceiuri au. Fiecare ține în căsătorie mai multe femei. Când unul din ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînțelegeri, iar prietenii își dau toată osteneala și arată o nespusă râvnă ca să afle pe care din neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea este lăudată de
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
potrivit cărții „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”. 3. Puterea vindecării, după moarte Un alt preot, David Stoica, de la Mănăstirea Sadinca, relata că și-a dat seama la Prislop de puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar și după ce acesta murise. „O copilă de patru ani, cu familia, venise la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. Nu putea merge pe piciorușe. Era paralizată total. Stăteau cu toții îngenunchiați în jurul mormântului cu frunțile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toți, cu ochii închiși
Minunile părintelui Arsenie Boca. Zece mărturii despre miracolele duhovnicului de la Prislop () [Corola-website/Journalistic/102251_a_103543]
-
despre Arsenie Boca arată cum acesta a fost chemat de sătenii din Ludișor, un sat învecinat mănăstirii din Sâmbăta de Sus, să se roage împreună cu ei, în speranța că astfel seceta va fi alungată. „I-au zis, părinte, veniți că murim de foame, noi și satele învecinate”. Părintele a venit, s-a rugat cu preoții de acolo. A plecat apoi pe jos. Oamenii i-au spus că-l duc cu căruța până la Sâmbăta, dar dânsul le-a zis că vrea să
Minunile părintelui Arsenie Boca. Zece mărturii despre miracolele duhovnicului de la Prislop () [Corola-website/Journalistic/102251_a_103543]
-
Autorii volumului „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca” publică mărturii despre faptul că duhovnicul ar fi prevestit evenimentele din decembrie 1989. „Înainte de a se sfârși zilele, la părintele a fost o verișoară și el i-a spus: „Vezi că eu mor și nu va trece mult timp și în România va fi vărsare de sânge”. Au trecut numai trei săptămâni și a început Revoluția. În toată țara mulți tineri și-au pierdut viața”. 10. Mormântul păzit de două căprioare O altă
Minunile părintelui Arsenie Boca. Zece mărturii despre miracolele duhovnicului de la Prislop () [Corola-website/Journalistic/102251_a_103543]
-
și a observat lipsa banilor, Nenin a fugit spre mlaștinile sărate de pe malul mării, dar la 19 septembrie a fost suprins de un jandarm care l-a împușcat mortal. La 19 septembrie, după trei zile de lupte în care au murit sute de rebeli (potrivit unor surse peste 3.000) și au fost arestați 489 (287 dintre aceștia fiind judecați) Kliușnikov și alți lideri ai rebelilor au fost uciși în timpul luptelor cu trupele românești, iar revolta a fost înăbușită. După alte
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
a textului de referință pentru Biserică. Tradiția spune că a ezitat în traducerea pasajului din Cartea Isaia, vrând să șteargă cuvântul „fecioara” și să-l înlocuiască cu „tânăra”: și atunci un înger i-a apărut, spunându-i că nu va muri până când nu-l va vedea pe Mesia născut din fecioară. Dacă această tradiție este adevărată, la nașterea lui Isus, Simeon ar fi avut aproape trei sute de ani. Simeon a fost venerat ca un sfânt deja din primele secole ale creștinismului
Sfântul și Dreptul Simeon () [Corola-website/Science/337551_a_338880]
-
Apaticii". În Vortex ei au dezvoltat reguli sociale complexe care, dacă sunt încălcate, sunt pedepsite cu îmbătrânire artificială. Contravenienții cei mai extremi sunt condamnați la o vârstă înaintată permanentă și au statutul de "renegați". Dacă un Veșnic reușește cumva să moară este aproape imediat renăscut într-un alt corp sănătos, sintetic reprodus și care este identic cu cel pierdut. Zed este mai puțin brutal și mult mai inteligent decât cred cei Veșnici că este. Zed se dovedește a fi un mutant
Zardoz () [Corola-website/Science/337545_a_338874]
-
versuri cu alibi, căci autorul e suficient de abil pentru a-și lua măsuri de protecție spre a nu putea fi taxat nici de paseist, dar nici de zeflemist: „ce mândrețe de Soldat am fost/ ce soldat devotat Gata să mor pentru Cauza/ pâinii negre și a Marmeladei/ pentru/ salamul cu soia pentru margarina și cafeaua de Orz/ m-aș fi aruncat în genune“ (p. 86) Această omniprezentă luciditate îl duce, finalmente, către ideea efectului placebo ca surogat al unei existențe
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
morții și imposibilitatea de a mai iubi. Conjugarea lor e letală și e generatoare de poezie adevărată. Nu întâmplător, ultimele trei texte din volum se numesc Recviem, Omul care nu-și găsește locul și Viața sau despre cum înveți să mori. Recviem sună a Scrisoare blagiană, destinată, de această dată, tatălui, a cărui imagine revine obsesiv: „câtă viață mai ai tu în moartea asta a ta/ de mă trezești noaptea din somn/ să mă întrebi de ce nu mă bucur/ eu de
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
propus arderea cadavrelor din motive igienice. Dar retorica cremaționistă a fost asumată în întregime de către doctorul Constantin I. Istrati, în teza sa de doctorat din 1877 dedicată cadavrelor. Constantin I. Istrati a fost pentru o perioadă și președinte al Academiei Române, murind în 1918 la Paris și fiind incinerat, după propria voință. În afară de Uniunea Sovietică, România a fost singura națiune din Europa de Est care avea un crematoriu operațional înainte de al Doilea Război Mondial, deși a fost construit unul în Debrecen, Ungaria, în 1932
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
transferată la Bobrek, la circa cinci kilometri de Birkenau. Puțin înainte de eliberarea lagărului de la Auschwitz la 27 ianuarie 1945, germanii și-au dus prizonierii în marșul morții până la lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat la bucătărie. Mama sa a murit de tifos în martie 1945. Sora sa Madeleine, atinsă și ea de tifos, a fost salvată, în ultimul moment, grație sosirii Aliaților. Bergen-Belsen a fost eliberat de trupele britanice la 15 aprilie 1945. Simone, Madeleine și cealaltă soră a sa
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Drept din Paris și la Institut d'études politiques de Paris, unde l-a întâlnit pe Antoine Veil (1926-2013), viitor inspector de finanțe și șef de întreprinderi, cu care s-a căsătorit la 26 octombrie 1946. Sora sa Madeleine a murit, împreună cu fiul acesteia, Luc, în 1952, în urma unui accident de mașină, în timp ce se întorcea de la Stuttgart, unde mersese să-i facă o vizită Simonei. Această nouă dramă a fost trăită cu durere, întrucât Madeleine era singura persoană cu care ea
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
fost principalul șef al protestanților și unul dintre cei mai importanți conducători protestanți timpurii din Germania. Filip a fost fiul Langdrafului Wilhelm al II-lea de Hesse și a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă în timpul minoratului său însă a murit în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost decalarat major în 1518 și a preluat
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
Filip a fost fiul Langdrafului Wilhelm al II-lea de Hesse și a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă în timpul minoratului său însă a murit în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost decalarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor. Educația lui a fost incompletă iar formarea sa morală și religioasă
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
Ottoneum, în 1605. Această clădire există și astăzi, ca Muzeul de Istorie Naturală. Acțiunile lui Maurice au ruinat financiar Hesse-Kassel. În 1627 el a abdicat în favoarea fiului său, Wilhelm al V-lea, Landgraf de Hesse-Kassel. Cinci ani mai târziu a murit la Eschwege. La 23 septembrie 1593, Maurice s-a căsătorit cu Agnes de Solms-Laubach (7 ianuarie 1578 - 23 noiembrie 1602). Ei au avut patru copii: La 22 mai 1603, Maurice s-a căsătorit cu contesa Juliane de Nassau-Dillenburg (3 septembrie
Maurice, Landgraf de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/337588_a_338917]
-
cele mai populare ciuperci comestibile comparate cu cele otrăvitoare cu care pot fi confundate). În afară de mai multe publicații privind bolile Bombyx mori (viermilor de mătase) pricinuite de bureți (1859), s-a specializat ca medic în obstetrică, lucrând în Milano. A murit de tuberculoză la vârsta de abia 65 de ani. În onoarea lui a fost denumită biblioteca comunală "Carlo Vittadini" din Lungavilla Savantul a descris o mulțime de ciuperci. Multe denumiri date de Vittadini sunt valabile până în prezent. In onoarea renumitului
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
progresive (unele surse afirmă ca el a suferit de schizofrenie). Acolo, Alexander Carl și-a petrecut restul vieții sub îngrijire medicală, în compania șambelanului său, pictorul Wilhelm von Kügelgen. Din cauza incapacității sale, Friederike a acționat ca regentă. Alexander Carl a murit la Hoym la 19 august 1863 la vârsta de 58 de ani. Deoarece cuplul nu a avut copii, Ducatul de Anhalt-Bernburg a fost moștenit de către ruda sa, Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt-Dessau-Köthen care a fuzionat ducatul cu propriul
Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/337587_a_338916]
-
lui Jacques a înființat la Brașov societatea de rafinare a petrolului, „Petrogen“. Copil fiind, Jacques a fost admis la școala primară săsească din Brașov. În 1925, Jacques s-a înscris la Liceul Real Dr. Ioan Meșotă. După ce tatăl său a murit, mama sa s-a recăsătorit cu colonelul Vladimir Șerbănescu, comandantul Batalionului 2 Vânători de Munte care l-a ajutat pe Jaques să intre la Școala Pregătitoare de Ofițeri de la București, în 1932. Pe când era locotenent în armata română, generalul Ion
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
Ani cu Prusia a dus la reducerea fondurilor alocate bisericii și la încetinirea lucrărilor. Începând din 1762 arhitectul Georg Friedrich Veldten a preluat coordonarea lucrărilor. Deschiderea Institutului pentru fete de nobili a avut loc pe 27 iunie 1764. Împărăteasa Elisabeta murise cu doi ani mai înainte. Institutul Smolnîi a avut o importanță deosebită în istoria Rusiei. Clădirea sa a servit inclusiv ca sediu central al lui Lenin și al bolșevicilor în timpul Revoluției din 1917. Finalizarea catedralei a avut loc sub conducerea
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
fost reînmormântată în Catedrala Sfinții Petru și Pavel pe 28 septembrie 2006, la 78 de ani de la moartea ei. Soție a țarului Alexandru al III-lea și mamă a lui Nicolae al II-lea (ultimul țar rus), Maria Feodorovna a murit pe 13 octombrie 1928 în exil în țara ei natală, Danemarca, și a fost îngropată în Catedrala Roskilde din Danemarca. În anul 2005, guvernele Danemarcei și Rusiei au ajuns la un acord prin care rămășițele pământești ale țarinei să fie
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
a turnat clopotele și ceasornicarul Barend Oortkras din Haga le-a adus la Sankt Petersburg pentru a le instala. Când a ajuns, turnul nu era încă reconstruit așa că nu a putut instala clopotele. Oortkras a rămas la Sankt-Petersburg, dar a murit în sărăcie în 1764, înainte ca reconstrucția turnului să se fi terminat. Acest nou carilon a fost instalat în anul 1776 de către ceasornicarul german Johann Erdmann Rudiger. Rudiger a fost angajat, de asemenea, pentru a le pune în funcțiune. Clopotele
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
acuzații inventate de participare la o conspirație contra-revoluționară care viza răsturnarea guvernului. Alți membri ai personalului au fost reprimați în timpul Mării Epurări din 1937-1938. În timpul Asediului Leningradului (1941-1944) din cel de-al Doilea Război Mondial, mulți studenți și profesori au murit de foame, în lupte sau represiuni. Cu toate acestea, universitatea a continuat să funcționeze, evacuată la Saratov în 1942-1944. O filială a universității a fost găzduită în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944 Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
sa la dezvoltarea științei și a culturii. În 1948 Consiliul de Miniștri a numit universitatea după Andrei Jdanov, un lider comunist recent decedat. Această decizie a fost revocată în 1989, în timpul Perestroikăi. În perioada 1949-1950 mai multe cadre didactice au murit în închisoare în timpul anchetării Afacerii Leningrad fabricată de către conducerea sovietică centrală, iar ministrul educației al RSFSR, fostul rector Alexandr Voznesenski, a fost executat. În 1966 Consiliul de Miniștri a decis să construiască un nou campus suburban la Petergof pentru facultățile
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]