74,167 matches
-
dispăruseră. Patru ani de cooperare nesigură Într-o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul comun nu puteau șterge treizeci de ani de suspiciune reciprocă. Adevărul e că, În Europa, Războiul Rece a Început nu după al doilea război mondial, ci după primul. Acest lucru era foarte clar În Polonia, care a dus o luptă disperată cu noua Uniune Sovietică În 1920; În Marea Britanie, unde Churchill și-a clădit reputația interbelică În parte pe „spaima roșie” de la Începutul anilor ’20
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Est au schimbat extrem de puține informații În timpul războiului. Destrămarea alianței militare și Împărțirea ulterioară a Europei nu s-au produs așadar din greșeală, din interes sau conform unor planuri diabolice: ele erau doar rodul istoriei. Înainte de al doilea război mondial, relațiile dintre SUA și Marea Britanie, pe de o parte, și URSS pe de alta fuseseră mereu tensionate. Diferența era că nici unul dintre state nu răspundea pentru mari fâșii din continentul european. În plus, fuseseră ținute la distanță, printre altele, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Era limpede, chiar și pentru cei fascinați de izbânzile Armatei Roșii, că americanii aveau o putere covârșitoare. Produsul național brut american se dublase În timpul războiului și, În primăvara anului 1945, America se putea lăuda cu jumătate din capacitatea de producție mondială, cel mai mare surplus alimentar și, practic, toate rezervele financiare internaționale. Statele Unite Înrolaseră pentru lupta cu Axa 12 milioane de oameni, iar În momentul capitulării Japoniei, flota americană era mai mare decât toate celelalte din lume la un loc. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
internaționale. Statele Unite Înrolaseră pentru lupta cu Axa 12 milioane de oameni, iar În momentul capitulării Japoniei, flota americană era mai mare decât toate celelalte din lume la un loc. Cum aveau să-și folosească Statele Unite puterea? La sfârșitul primului război mondial, Washingtonul alesese să n-o exercite - dar după al doilea? Ce voia America? În privința Germaniei - 85% din efortul de război al americanilor fusese direcționat Împotriva acestei țări -, planurile inițiale erau severe. O directivă a Statului-Major Interarme (Joint Chiefs of Staff
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
24 octombrie 1945 și a cărei Adunare Generală s-a Întrunit pentru prima oară În ianuarie 1946; Însă, pentru politicienii vremii, mai importante erau probabil agențiile financiare și economice și acordurile asociate cu „Bretton Woods”. Pentru americani, criza europeană și mondială Începuse cu dezastrul economic din perioada interbelică. Întoarcerea la zilele triste din septembrie 1931, când sistemul monetar de după primul război mondial s-a prăbușit, se putea evita numai dacă valutele erau convertibile, iar țările beneficiau reciproc de dezvoltarea comerțului. Conduși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai importante erau probabil agențiile financiare și economice și acordurile asociate cu „Bretton Woods”. Pentru americani, criza europeană și mondială Începuse cu dezastrul economic din perioada interbelică. Întoarcerea la zilele triste din septembrie 1931, când sistemul monetar de după primul război mondial s-a prăbușit, se putea evita numai dacă valutele erau convertibile, iar țările beneficiau reciproc de dezvoltarea comerțului. Conduși de Maynard Keynes - sufletul Întâlnirii de la centrul de conferințe Bretton Woods din New Hampshire, În iulie 1944 -, economiștii și oamenii politici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statelor Unite, Marii Britanii, Franței, Chinei și Uniunii Sovietice. Propunerea de a Înființa o Organizație Internațională a Comerțului se va materializa În 1947, sub forma Acordului General pentru Tarife și Comerț (General Agreement on Tariffs and Trade - GATT), devenit mai târziu Organizația Mondială a Comerțului. Membrii au stabilit tarife vamale și alte concesii pentru partenerii comerciali, formulând coduri comerciale și proceduri de soluționare a disputelor și Încălcărilor de contract. Toate acestea reprezentau o schimbare dramatică față de abordările „mercantiliste” anterioare și erau menite, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disputelor și Încălcărilor de contract. Toate acestea reprezentau o schimbare dramatică față de abordările „mercantiliste” anterioare și erau menite, În timp, să inaugureze noua eră a comerțului liber. Scopurile și instituțiile stabilite la Bretton Woods, printre care și o nouă Bancă Mondială, implicau o intervenție externă fără precedent În practicile naționale. Mai mult, valutele urmau să devină convertibile, condiție necesară pentru un comerț internațional viabil și previzibil, pe baza raportului față de dolarul american. În practică nu a fost simplu; atât Marea Britanie, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei A Treia Forțe În Europa. Foarte drăguț, fără Îndoială. Dar la vremea aceea ne lipsea o bază materială sau spirituală. Europa - sau ce mai rămăsese din ea - nu era În stare să reziste de una singură Rusiei. O putere mondială nu putea fi oprită decât de altă putere mondială... fără barajul american, rușii puteau mătura Europa. Poate că n-ar fi făcut-o, dar nu era o posibilitate pe care s-o ignori”. Dar se putea conta pe americani? Diplomații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndoială. Dar la vremea aceea ne lipsea o bază materială sau spirituală. Europa - sau ce mai rămăsese din ea - nu era În stare să reziste de una singură Rusiei. O putere mondială nu putea fi oprită decât de altă putere mondială... fără barajul american, rușii puteau mătura Europa. Poate că n-ar fi făcut-o, dar nu era o posibilitate pe care s-o ignori”. Dar se putea conta pe americani? Diplomații britanici nu uitaseră Legea de neutralitate din 1937. și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al treilea asalt, avem motive să ne temem că... se va nărui pentru totdeauna”. Dar aceste declarații nu erau făcute publice. Oficial, politicienii francezi de după război insistau ca țara lor să fie recunoscută ca membră a coaliției victorioase: o putere mondială cu același statut ca și celelalte. Iluzie ce a fost alimentată până la un punct, fiindcă ea convenea celorlalți aliați. Uniunea Sovietică dorea un astfel de aliat strategic În Vest, care Îi Împărtășea suspiciunea față de „anglo-americani”; englezii doreau ca Franța să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asigure că greșeala nu se va repeta. Poziția inițială a Franței față de chestiunea germană era așadar foarte clară și se baza pe lecțiile anilor 1918-1924 - În asemenea măsură chiar, Încât din exterior părea un déjà-vu: același scenariu de după primul război mondial, Însă cu armata altora. Responsabilii francezi urmăreau dezarmarea completă și destabilizarea economică a Germaniei, urmând ca producția de arme și materiale de război auxiliare să fie interzisă, să se plătească reparații de război (inclusiv prin munca forțată a lucrătorilor germani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străine țariste În Europa se adăugau calculele personale ale lui Stalin. El credea sincer În apropiatul colaps economic al Vestului - conform dogmei marxiste și extrapolând precedentul interbelic - și exagera conflictul „inevitabil” dintre Statele Unite și Marea Britanie, competitori imperiali pentru o piață mondială tot mai mică. În concluzie, el se aștepta nu numai la vremuri turbulente - de unde nevoia Uniunii Sovietice de câștiguri categorice -, ci și la scindarea foarte probabilă a Aliaților din cauza Orientului Mijlociu, poate și a Germaniei. Din acest motiv nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stat a unei minorități, În condiții nefavorabile și Într-un mediu extrem de ostil), iar Stalin, ca orice tiran, trebuia să invoce pericole și dușmani - locali sau străini. Mai mult, el știa prea bine că victoria din al doilea război mondial fusese obținută printr-un noroc: dacă nemții ar fi atacat cu o lună Înainte (conform programului inițial al lui Hitler), Uniunea Sovietică putea fi Îngenuncheată. Ca și Statele Unite după Pearl Harbor, Însă din motive oarecum mai solide, conducerea sovietică era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impulsul evenimentelor concrete din zonă, nu conform unui plan prestabilit sau imperativelor ideologice”. Observație ce concordă cu abordarea generală a lui Stalin și rămâne valabilă dincolo de granițele Germaniei de Est. În mod sigur, sovieticii nu plănuiau un al treilea război mondial În viitorul apropiat. Între luna iunie 1945 și sfârșitul lui 1947, Armata Roșie a fost redusă de la 11.365.000 la 2.874.000 de oameni, procent comparabil cu cel din armata americană sau britanică (menținând Însă la locul confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt alcătuite guvernele Belgiei, Franței sau Greciei - nu știm. Nu ne-a cerut nimeni părerea, deși n-am afirmat că ne place vreunul. Nu am intervenit pentru că e zona de acțiune militară anglo-americană”. Toată lumea se aștepta ca al doilea război mondial să se Încheie, ca și primul, cu un Tratat de pace atotcuprinzător. La Paris s-au semnat, Într-adevăr, În 1946, cinci tratate separate care reglementau problemele teritoriale și alte aspecte În România, Bulgaria, Ungaria, Finlanda și Italia, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își impune sistemul până unde ajunge puterea sa armată. Altfel nu se poate.” Faimosul aforism al lui Stalin - consemnat de Milovan Djilas În ale sale Conversații cu Stalin - era mai puțin original decât părea la prima vedere. Al doilea război mondial nu era pentru Europa primul conflict În care victoria armată dicta organizarea socială: războaiele religioase din secolul al XVI-lea s-au Încheiat În 1555 cu Pacea de la Augsburg, care permitea domnitorilor să-și impună religia În teritoriile câștigate (cuius
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toscii din sud pentru a Învinge rezistența tribală a ghegilor din nord), complotul și violența nu erau doar o posibilitate printre altele, ci singura cale de acces la putere. Polonezii erau și ei predestinați sferei sovietice după al doilea război mondial: din cauza poziției geografice (Între Berlin și Moscova), din cauza istoriei lor de etern obstacol În calea ambițiilor imperiale ale Rusiei și, În fine, pentru că și În cazul Poloniei emergența spontană a unui guvern prosovietic din voința poporului era extrem de improbabilă. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluție și mai mult de putere. Moscova era cea care trebuia să hotărască strategia partidelor comuniste, Moscova trebuia să decidă când era nevoie de o abordare moderată și când se impunea o atitudine radicală. Ca origine și sursă a revoluției mondiale, Uniunea Sovietică nu era un model de revoluție, ci unicul model. În condiții adecvate, partidele comuniste mai mici puteau să-i calce pe urme, dar nu era indicat să i-o ia Înainte. Iar În ochii lui Stalin, acesta era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de iredentism iugoslav și fervoare revoluționară partizană era, prin urmare, o neplăcere crescândă pentru Stalin. Conform Official British History of the Second World War, În cercurile militare occidentale se impusese din mai 1945 ideea că, dacă un al treilea război mondial ar izbucni În curând, el ar Începe cu siguranță În regiunea Trieste. Dar Stalin nu voia să provoace un al treilea război mondial - și, cu siguranță, nu de dragul unui colț obscur din nord-estul Italiei. Îi mai displăcea și faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
War, În cercurile militare occidentale se impusese din mai 1945 ideea că, dacă un al treilea război mondial ar izbucni În curând, el ar Începe cu siguranță În regiunea Trieste. Dar Stalin nu voia să provoace un al treilea război mondial - și, cu siguranță, nu de dragul unui colț obscur din nord-estul Italiei. Îi mai displăcea și faptul că vecinii comuniști ai Italiei făceau de rușine, prin pretențiile lor teritoriale, Partidul Comunist Italian. Din toate aceste motive, În vara anului 1947 Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1948, la zece zile de la Începutul blocadei Berlinului și imediat după excluderea Iugoslaviei din Kominform, convorbirile au fost deschise și altor membri ai Pactului de la Bruxelles, printre care și francezilor, nemulțumiți să descopere că anglo-americanii au aranjat din nou ordinea mondială pe la spatele lor. Până În luna aprilie a anului următor, Pactul Nord-Atlantic (North Atlantic Treaty Organisation - NATO) a fost semnat de Statele Unite, Canada și zece state europene. NATO reprezenta un proiect remarcabil. Până În 1947, puțini și-ar fi imaginat că Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tratatului, „francezii se agață de o licărire de speranță: multe, puține, trupele americane stau Între ei și Armata Roșie”. Mai important, NATO reprezenta pentru ei o poliță de asigurare Împotriva revanșismului german. Guvernul francez, Încă marcat de consecințele primului război mondial, nu și-a dat aprobarea pentru un stat vest-german decât În schimbul protecției promise de NATO. Francezii au primit deci NATO cu brațele deschise: constituia acea garanție Împotriva unei Germanii renăscute pe care ei nu reușiseră să o obțină În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ideea unei uniuni europene, sub o formă sau alta, nu era nouă. O varietate de uniuni vamale care mai de care mai nereușite existaseră În secolul al XIX-lea În Europa Centrală și de Vest, și chiar Înaintea primului război mondial se afirma ocazional, din idealism, că viitorul Europei stătea În unirea părților ei disparate. Războiul Însuși, În loc să spulbere asemenea viziuni optimiste, părea să le fi alimentat: după cum insista Aristide Briand, politician francez și entuziast autor de propuneri și pacte europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de pe tot continentul au lansat un Comitet Internațional pentru o Uniune Vamală Europeană. Trei ani mai târziu, un secretar de stat din Ministerul de Externe britanic se declara „stupefiat” de amploarea interesului continental pentru ideea paneuropeană. Mai concret, primul război mondial a reușit, În mod curios, să-i facă pe francezi și germani să realizeze cât de mult depind unii de alții. După ce confuzia postbelică s-a risipit, iar Parisul a abandonat eforturile inutile de a smulge Germaniei reparații de război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]