73,760 matches
-
Este posibil ca ea să-l fi însoțit pe Balwé ca un studentă "ocazională", așa cum sugerează de o serie de schițe de nuduri realizate în această perioadă. Există și unele dovezi că ar fi luat în contact cu arta lui Muri Brücke și Der Blaue Reiter în timpul șederii la München, în 1919. Ea a călătorit cu Balwé în Italia în august/septembrie 1920 locuind și lucrând în Torri del Benaco și San Vigilio pe Lacul Garda. În acest timp, cei doi
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
mare de lucrări semnate și datate în această perioadă par să susțină această ipoteză. J. H. A. Balwé fusese bolnav spre sfârșitul lui 1920, iar Arnold Balwé și Maggie l-au însoțit la Bad Kissingen în mijlocul lui aprilie 1921, unde a murit în luna aprilie sau mai a anului respectiv. După moartea lui Balwé, Laubser a ajuns la Veneția, unde a vizitat Palatul Dogilor (iunie/iulie 1921), apoi la Milano și, pe 18 august 1921, înapoi în Germania. La 19 septembrie 1921
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
lui A. C. Zundel și Con de Villiers. În acest timp, ea l-a cunoscut și pe , care avea să-i devină un susținător fervent, organizându-i prima expoziție în Transvaal, în 1931. La 3 mai 1936, tatăl lui Laubser a murit, lăsându-i ferma fratelui ei, și lăsându-i mamei ei un fond fiduciar. Laubser urma să moștenească fondul la moartea mamei ei pe 20 noiembrie 1936. Deși a fost tratat cu asprime de către presă, Laubser a fost aleasă în comitetul
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
a lucrărilor lui Laubser în 1969. Acesta a fost urmată în 1987 de o retrospectivă a lucrărilor ei mai vechi, din nou la Galeria Națională Sud-Africană, care a ținut de la 2 decembrie 1987 la 31 ianuarie 1988. Maggie Laubser a murit pe 17 mai 1973 la "Altyd Lig". Avea o pânză neterminată pe șevalet. Operele lui Maggie Laubser sunt incluse într-o serie de colecții importante:
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
făceau parte din pază lagărului care i-au scos afară din bărăci într-un frig de -20 de grade Celsius pentru că "românii au îndrăznit să intre în război împotriva Germaniei." În câteva zile aproape tot efectivul de militari români a murit"." Din documentațiile comunei Soultzmatt reiese, ca în acest lagăr, de pe 6 Martie, până la 8 Mai 1917, au murit fie torturați, fie de foame sau de frig, 120 soldați români După mărturiile din vremea aceea, "„prizonierii români erau atât de înfometați
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
grade Celsius pentru că "românii au îndrăznit să intre în război împotriva Germaniei." În câteva zile aproape tot efectivul de militari români a murit"." Din documentațiile comunei Soultzmatt reiese, ca în acest lagăr, de pe 6 Martie, până la 8 Mai 1917, au murit fie torturați, fie de foame sau de frig, 120 soldați români După mărturiile din vremea aceea, "„prizonierii români erau atât de înfometați de către gardieni, încât erau reduși la starea de schelete și mureau că șoarecii”." La propunerea "Comitetului pentru amenajarea
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
6 Martie, până la 8 Mai 1917, au murit fie torturați, fie de foame sau de frig, 120 soldați români După mărturiile din vremea aceea, "„prizonierii români erau atât de înfometați de către gardieni, încât erau reduși la starea de schelete și mureau că șoarecii”." La propunerea "Comitetului pentru amenajarea și îngrijirea mormintelor prizonierilor români din Alsacia" și după o temeinică chibzuința"," la 30 August 1919, orașul Soultzmatt a dăruit României platoul de la "Val du Pâtre" (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
1918, în urma regimului inuman (privațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la bază crucii) se află osemintele a 125 de prizonieri "(„un intreg detașament român”"), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
William Roscoe. El a tradus, de asemenea, din franceză unele lucrări minore ale lui Jules Michelet: "L'amour", "La femme", "La mer". S-a căsătorit cu Therese Boutin (1835-1900) cu care a avut o fiică, Elsa Spielhagen (1866-1942). El a murit pe 25 februarie 1911. Există străzi numite după el în orașul natal Magdeburg, precum și în cele trei orașe în care a trăit: Stralsund, Hanovra și Berlin. După ce a publicat "Clara Vere" (1857) și "Auf der Düne" (1858), care nu au
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
peste 100.000 de persoane în întreaga Franță. Cartierele sărace ale Parisului erau devastate de boală, existând suspiciunea că guvernul a contaminat fântânile. Epidemia a făcut în curând două victime importante. Primul ministru Casimir Perier s-a îmbolnăvit și a murit pe 16 mai, iar eroul Războaielor Napoleoniene și reformatorul Jean Maximilien Lamarque a murit pe 1 iunie. Conservatorului Perier i-a fost organizată o înmormântate de stat grandioasă. Înmormântarea popularului general Lamarque — descris de Hugo ca „iubit de popor deoarece
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
de boală, existând suspiciunea că guvernul a contaminat fântânile. Epidemia a făcut în curând două victime importante. Primul ministru Casimir Perier s-a îmbolnăvit și a murit pe 16 mai, iar eroul Războaielor Napoleoniene și reformatorul Jean Maximilien Lamarque a murit pe 1 iunie. Conservatorului Perier i-a fost organizată o înmormântate de stat grandioasă. Înmormântarea popularului general Lamarque — descris de Hugo ca „iubit de popor deoarece credea în izbânda nădejdilor lui și iubit de mulțime pentru că slujise bine pe împărat
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
lor. Mai mulți rebeli au ținut discursuri republicane la proces, inclusiv Charles Jeanne, unul dintre liderii clasei muncitoare, care și-a apărat cu mândrie propriile acțiuni. El a fost condamnat și închis și a devenit un martir republican, când a murit în închisoare în anul 1837. Un pamflet publicat în 1836 a comparat rezistența republicanilor cu rezistența eroică a celor 300 de spartani de la Bătălia de la Termopile. O virtute republicană este perseverența; ea este devotamentul personificat... [ea] este [reprezentată de regele
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
închisoare în anul 1837. Un pamflet publicat în 1836 a comparat rezistența republicanilor cu rezistența eroică a celor 300 de spartani de la Bătălia de la Termopile. O virtute republicană este perseverența; ea este devotamentul personificat... [ea] este [reprezentată de regele] Leonida murind la Termopile, în fruntea a 300 de spartani; ea este, de asemenea, [reprezentată de] cei 72 de eroi care au apărat timp de 48 de ore zona învecinată de la Cloître Saint-Merry de 60.000 de oameni și care... s-au
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
scriitorului-disident sovietic Aleksandr Soljenițîn. Eseul său istoric despre "Volya Rossii" a fost publicat în 1972, ca parte a recenziei literaturii ruse din exil realizate de Nikolai Poltorațki. El a îngrijit publicarea volumului "Ultimele poeme" (1973) ale Sofiei Pregel. Slonim a murit în 1976, în stațiunea franceză Beaulieu-sur-Mer. Memoriile sale neterminate, care acoperă perioada până în octombrie 1917, au fost înmânate de către văduva sa, Tatiana, lui Aucouturier, care le-a publicat în "Cahiers du Monde Russe et Soviétique". Tatiana Slonim a continuat să
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Război Mondial aproape că a ruinat ambele grădini zoologice. În 1915 Grădina Zoologică din Hamburg a construit cea mai mare facilitate pentru primate, cu 22 de cuști în aer liber și 69 de cuști în interior. Aproape toate maimuțele au murit de foame, cu toate acestea, în timpul războiului. După război, economia Germaniei s-a prăbușit. În timp ce parcul zoologic al lui Hagenbeck a fost capabil să își reconstruiască colecția de animale, societatea zoologică nu a reușit să facă acest lucru. Pe 30
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
lui Ion Grigorescu există date documentare doar pentru patru: Nicolae pictorul, Gheorghe zugravul de biserici, Elena croitoreasă și Maria cea mai vârstnică dintre ei. Sora pictorului Maria Ghigorț s-a măritat în anul 1844 la doar 13 ani și a murit destul de tânără. Ea apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul anului 1860 alături de soțul ei. Nicolae Grigorescu a realizat un portret al acesteia care o înfățișează cosând, așezată pe o sofa. Tabloul se află astăzi la Biblioteca Academiei Române
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
făcut în capitala Franței, Alexandrina s-a întors la București și a deschis un renumit pension de fete în acele vremuri. Grigorescu i-a pictat, de altfel, și un foarte frumos portret. Gheorghe era mai tânăr decât Elena, el a murit cu șase ani mai înaintea ei, în data de 31 august 1912. El s-a născut prin anul 1835 și și-a făcut ucenicia de zugrav de biserici în atelierul lui Anton Chladek. La vârsta de 16 ani a fost
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
croitoria. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Șuța ce se varsă în apropiere în râul Răstoaca. Ion Grigorescu a murit în anul 1843 și ca urmare, soția sa Ruxandra împreună cu copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
informația fiind făcută de George Oprescu și nu a fost susținută de surse documentare. Prin testamentul său din 20 iulie 1907, Nicolae a lăsat Elenei Filionescu o pensie viageră de 1800 lei. Gheorghe era mai tânăr decât Elena, el a murit cu șase ani mai înaintea ei, în data de 31 august 1912. El s-a născut prin anul 1835 și și-a făcut ucenicia de zugrav de biserici în atelierul lui Anton Chladek. La vârsta de 16 ani a fost
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
copil al lui Ion Grigorescu în momentul decesului acestuia, avea 12 ani. George Oprescu a considerat că acesta nu putea fi decât sora pictorului Maria Ghigorț, soră care s-a măritat în anul 1844 la doar 13 ani și a murit destul de tânără. Astfel, Oprescu a considerat că Maria era mai în vârstă decât Elena, dar nu a adus nicio sursă credibilă care să susțină afirmațiile sale. Ea apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul anului 1860 alături de soțul
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
apoi îngrijitor al conacului lui Lenș și după alții "un fel" de administrator. Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria, acest fapt putând fi dedus din spusele lui Nicu de mai târziu: Ion Grigorescu a murit în anul 1843 și ca urmare, soția sa Ruxandra împreună cu copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
rezultat faptul că părinții Mariei, Dáncs Gábor și Ördög Zsuzsánna, au avut împreună patru copii: Rosalie (n. 23 februarie 1864), Maria (n. 20 decembrie 1865), Rachel (n. 19 decembrie 1870) și Gabor (n. 6 decembrie 1871). Doi dintre ei au murit de tineri Gábor ( d. 29 noiembrie 1873) și Rosalie (d. 30 septembrie 1876). Din registrele de stare civilă reiese că strămoșii Mariei au fost mici nobili secui. Gábor și Zsuzsánna au murit timpuriu, tatăl Mariei în anul 1875, la vârsta
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
n. 6 decembrie 1871). Doi dintre ei au murit de tineri Gábor ( d. 29 noiembrie 1873) și Rosalie (d. 30 septembrie 1876). Din registrele de stare civilă reiese că strămoșii Mariei au fost mici nobili secui. Gábor și Zsuzsánna au murit timpuriu, tatăl Mariei în anul 1875, la vârsta de 36 ani, iar mama în 1883, la vârsta de 47 de ani. Maria Dancs a rămas astfel orfană și și-a căutat norocul în București, acolo unde poate l-a cunoscut
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
un om din Kumsai, cu care a avut o fiică. În timpul domniei fratelui ei, Yaa Asantewaa a văzut Confederația Așanti trecând printr-o serie de evenimente care îi amenințau viitorul , inclusiv războiul civil din 1883 - 1888. Când fratele ei a murit în 1894, Yaa Asantewaa și-a folosit atribuțiile de Regină Mamă pentru a-și desemna propriul nepot ca Ejisuhene. Când Britanicii l-au exilat în Seychelles în 1896, împreună cu Regele Asante Prempeh I și alți membri ai guvernului Așanti, Yaa
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
din seria de războaie Anglo-Așanti care s-au desfășurat pe tot parcursul secolului al XIX- lea. Pe 1 ianuarie 1902 Britanicii au fost în cele din urmă capabil de transforma Imperiul Așanti" în" protectorat al coroanei Britanice. Yaa Asantewaa a murit în exil în Seychelles pe 17 octombrie 1921. La trei ani după moartea ei, pe 27 decembrie 1924, Prempeh I și ceilalți membri exilați ai curții Așanti au primit permisiunea de a seîntoarce la Așanti. Prempeh I s-a asigurat
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]