73,403 matches
-
Anne Hathaway (n. 1555-1556 - d. 6 august 1623) a fost soția dramaturgului și poetului englez William Shakespeare. Se cunosc puține lucruri despre viața ei din acea vreme. Anne Hathaway s-a căsătorit cu Shakespeare în 1582 în satul Temple Grafton, aproape de Stratford-upon-Avon. A trăit în Stratford toată viața, chiar și în timp ce Shakespeare a lucrat
Anne Hathaway (Shakespeare) () [Corola-website/Science/336057_a_337386]
-
(în ), menționat simplu ca Vaja (în ) (26 iulie 1861 - 10 iulie 1915) este pseudonimul poetului și scriitorului georgian Luka Razikașvili (în ), remarcabil patriot georgian și scriitor de mare calibru al literaturii georgiene. „” înseamnă, literal, „fiu al pșavilor” în georgiană. Vaja Pșavela s-a născut în familia unui clerici din micul sat Chargali, situat în provincia
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
piese de teatru și povestiri, precum și critică literară, jurnalism și articole științifice de interes etnografic. Chiar și în proza sa, el evocă viața muntenilor georgieni cu o precizie etnografică și înfățișează o întreagă lume de concepte mitologice. În poezia sa, poetul abordează trecutul eroic al poporului său și preamărește lupta împotriva dușmanilor atât externi, cât și interni. (poeziile „Un leopard al zăpezii rănit” (1890), „O scrisoare a unui soldat pșav către mama sa” (1915) etc.). În cele mai bune compoziții epice
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
principale din ambele lucrări ajung să pună în discuție și în cele din urmă să ignore legile învechite susținute de comunitățile lor, în călătoria lor personală spre o mai mare umanitate, care o transcende pe cea provincială. Tema principală a poetului este voința puternică a poporului, demnitatea sa și dorința sa de libertate. Aceleași teme sunt abordate în piesa "Cel respins" (1894). Vaja Pșavela idealizează ritualurile vechi ale pșavilor, puritatea lor și nedegenerarea lor, comparându-le cu valorile a ceea ce consideră
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Derjavin, Osip Mandelștam, Boris Pasternak, S. Spasski, Marina Țvetaeva și alții), în limba engleză (de Donald Rayfield, Venera Urushadze, Lela Jgerenaia, Nino Ramishvili și alții), în franceză (de Gaston Bouatchidzé) și în limba germană (de Yolanda Marchev, Steffi Chotiwari-Jünger), opera poetului și-a găsit un public larg. În plus, scrierile lui Vaja Pșavela au devenit, de asemenea, disponibile pentru reprezentanți ai altor naționalități din fosta URSS. Până în prezent, poemele sale și compozițile sale narative au fost publicate în mai mult de
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
sale natale, fiindu-i acordată onoarea de seamă a unui mormânt în prestigiosul Panteon de pe Muntele Mtatsminda, în semn de recunoaștere atât a realizărilor sale literare, cât și a rolului său de reprezentant al mișcării de Eliberare Națională din Georgia. Poetul muntean Vaja Pșavela este, într-adevăr, așa cum Donald Rayfield scrie, „de o magnitudine calitativă mai mare decât orice alt scriitor georgian”. Cele cinci poeme epice ale lui Vaja Pșavela ("Aluda Ketelauri" (1888), "Bakhtrioni" (1892), "Gazdă și oaspete" (1893), "Răzbunătorul sângelui
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și profesorii din Transilvania au mers pe drumul refugiului în Vechiul Regat, cu scopul de a organiza de aici lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Dată fiind închiderea graniței României cu Rusia pe perioada neutralității, imigrația ardelenească din Regat nu s-a putut interesa de soarta prizonierilor transilvăneni, considerați de statul român drept o problemă internă a Austro-Ungariei. Inițiativa de organizare a prizonierilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de dependințe care au fost demolate în cursul reamenajării străzii din anul 1864, rămânând doar casele de la zidul nordic. Strada de aur a devenit celebră prin faptul că aici au locuit în secolul al XX-lea mai multe personalități culturale (poeți, prozatori, În noiembrie 1916 scriitorul evreu ceh Franz Kafka s-a mutat pe Strada de aur, împreună cu sora sa, Ottla, pentru a scrie în liniște și a locuit până în martie 1917 în casa de la numărul 22. El a scris aici
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
povestirilor ce au fost publicate în volumul „Un medic de țară”. În această casă există astăzi o librărie în care sunt vândute în special cărțile lui Kafka. Tot pe această stradă, în acasa de la numărul 12, a locuit în 1929 poetul și jurnalistul ceh Jaroslav Seifert (1901-1986), care a fost unul dintre semnatarii Cartei 77 și a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1984. În aceeași casă au locuit în alte perioade și scriitorii František Halas și Vítězslav Nezval. Într-
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
(), (15 august 1898 - 2 iulie 1966) a fost un scriitor și poet polonez, cunoscut mai ales pentru contribuția sa în literatura pentru copii. S-a născut ca Jan Wiktor Lesman într-o familie poloneză de origine evreiască. Brzechwa s-a născut în Jmerînka, Podolia. Tatăl său a fost inginer feroviar și Jan
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]
-
debutat în 1920 prin diverse reviste de umor. A lucrat ca avocat și procuror pentru Societatea Poloneză de Autori și Compozitori (ZAIKS) unde s-a specializat și a excelat în legea drepturilor de autor. Brzechwa a fost vărul unui alt poet polonez celebru, Bolesław Leśmian. A fost căsătorit de două ori și a avut o fiică, Krystyna, din prima căsătorie. "" a fost pseudonimul scriitorului. Numele Brzechwa se traduce drept "coadă de săgeată". Poeziile sale au fost scrise în mare parte în
Jan Brzechwa () [Corola-website/Science/336196_a_337525]
-
(; 23 martie 1887 - aprilie 1945) a fost un artist ceh care a fost cel mai bine cunoscut ca pictor, dar care s-a remarcat, de asemenea, și ca scriitor și poet. El a inventat cuvântul robot, care a fost introdus în literatură de către fratele său, Karel Čapek. Čapek a fost născut în Hronov, Boemia (Austro-Ungaria, mai târziu Cehoslovacia, în prezent Republica Cehă), în 1887. Inițial pictor al școlii cubiste, el și-
Josef Čapek () [Corola-website/Science/336208_a_337537]
-
Iubirea este considerată o cale de înțelegere și căpătare de cunoștințe. În viziunea lui Plato reprezintă trăirea minții fără niciun gând, în timp ce Aristotel spunea că în prezența iubirii simțurile amorțesc pentru ca imperfecțiunile celor dragi să nu mai fie vizibile. Marele poet arab abbasid Al-Mutanabbi transmite prin versurile sale că dragostea nu este altceva în afară de lăcomie și explozie la care inima se supune pentru ca mai apoi să fie rănită. Unii filosofi arabi au adăugat la motivele iubirii auzul cântecelor și flirtul ("ghazal
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
acestei povești, sunt de foarte departe precursorii sau verii eroilor noștri Werther, Romeo și Julieta, Tristan și Isolda.”" Așadar, este vorba de o dragoste nefericită care îl are ca protagonist pe cel numit Majnun, adică cel posedat de "jinni", un poet nebun din dragoste: „nebun de Layla” ("Majnun Layla"). Povestea a început să circule mai mult după apariția Islamului, atunci când mediul beduin apare ca izvor al tuturor virtuților, al iubirii pure, caste, care poate duce la moarte. "Majnun" nu a fost
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
nebun de Layla” ("Majnun Layla"). Povestea a început să circule mai mult după apariția Islamului, atunci când mediul beduin apare ca izvor al tuturor virtuților, al iubirii pure, caste, care poate duce la moarte. "Majnun" nu a fost porecla unui singur poet ci a mai multora, trei sau șase, potrivit surselor. Era cunoscut faptul că se putea înnebuni din dragoste, mai ales când convențiile sociale stăteau în calea iubirii. Aparținea unui trib din Arabia Centrală și ne este prezentat ca fiind îndrăgostit
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
pentru care familia îi cere s-o repudieze, după care acesta își va plânge nefericirea pentru tot restul vieții. Moare dupa sfârșitul secolului al VII-lea, dar unele din versurile ce-i sunt atribuite aparțin unei epoci după el. Acest poet aparține clanului Banu Udhra, rămas în istorie drept creatorul conceptului de iubire pură, care încetează odată cu moartea, cunoscută și sub numele de "iubire udhrită". Din cauza menționării iubitei sale Buthayna în poezii, a fost amenințat de clanul ei cu moartea și
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
epocă. „Făr-a dori să dorm, mă-nvălui în speranța/ acelei întâlniri cu tine doar în vis.” Majnun este descris ca un personaj arhetipal care întruchipează iubirea, nebunia și poezia, strâns unite în imaginarul arab. El este în primul rând un poet conștient deasupra celorlalți, cunoaște poezia veche, este un "rawi" (rapsod) și are o voce frumoasă. Pentru a-și exprima suferința și sentimentele recurge la poezie. Poemul arab, "qasida", are o structură fixă, a cărei parte introductivă este nostalgică. La Majnun
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
dar și teamă. ei se tem de capacitățile lor supranormale, pentru că un nebun are un acces la lumea invizibilă și cunoaște tainele universului. Această teamă se transformă în sacralizare. Printre simptomele nebuniei, autorul menționează și unele comune și îndrăgostiților și poeților, printre care tendința de izolare față de societate. În aceste condiții, Majnun se revoltă regulilor societății și alege să moară în singurătate, în deșert. Aceste poeme sunt văzute totodată ca o alegorie pentru călătoria sufletului spre Dumnezeu. In sufism, frumusețea lumii
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
din cauza separării de cea iubită. Precum alți mistici, Majnun se retrage în sălbăticie, de cele mai multe ori într- peșteră și urmeaza regulile abstinenței ("zuhd") de la mâncare, vorbit și somn ("qillat at-ta`am, qillat al-kalam, qillat al-manam"). Divinitatea este invocată de poetul nebun din dragoste pentru a i-o dărui pe Layla, iar dacă nu va face asta, Majnun nu se va căi și nu va mai fi credincios. Diavolul este și el binevenit dacă îi asigură dragostea Laylei. Poetul iubește păsările
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
invocată de poetul nebun din dragoste pentru a i-o dărui pe Layla, iar dacă nu va face asta, Majnun nu se va căi și nu va mai fi credincios. Diavolul este și el binevenit dacă îi asigură dragostea Laylei. Poetul iubește păsările și gazelele, întrucât o regăsește pe Layla în ele, astfel putem observa un caracter totalizant a iubirii. Totodată, misticii persani au văzut în legenda lui Majnun expresia simbolică a căutării mistice. Ghazal definește o poezie lirică de origine
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
un caracter totalizant a iubirii. Totodată, misticii persani au văzut în legenda lui Majnun expresia simbolică a căutării mistice. Ghazal definește o poezie lirică de origine persană, în monorimă, împărțită în jumătăți de versuri (misra`) având ca temă centrală dragostea. Poeții de "ghazal" sunt în principal beduini: Urwa ibn Hizam (poet din clanul Udhra, se spune că a murit din dragoste pentru verișoara sa Afraa), Jamil (poetul suferinței, devotamentului pentru Buthayna), Magnun („nebunul din dragoste” pentru Layla). Există de asemenea, cupluri
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
în legenda lui Majnun expresia simbolică a căutării mistice. Ghazal definește o poezie lirică de origine persană, în monorimă, împărțită în jumătăți de versuri (misra`) având ca temă centrală dragostea. Poeții de "ghazal" sunt în principal beduini: Urwa ibn Hizam (poet din clanul Udhra, se spune că a murit din dragoste pentru verișoara sa Afraa), Jamil (poetul suferinței, devotamentului pentru Buthayna), Magnun („nebunul din dragoste” pentru Layla). Există de asemenea, cupluri poetice celebre: Bishr și Hind, Kuthayir și Azza, Qays și
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
persană, în monorimă, împărțită în jumătăți de versuri (misra`) având ca temă centrală dragostea. Poeții de "ghazal" sunt în principal beduini: Urwa ibn Hizam (poet din clanul Udhra, se spune că a murit din dragoste pentru verișoara sa Afraa), Jamil (poetul suferinței, devotamentului pentru Buthayna), Magnun („nebunul din dragoste” pentru Layla). Există de asemenea, cupluri poetice celebre: Bishr și Hind, Kuthayir și Azza, Qays și Lubna, As`ad și Layla. Mărturii despre ei se găsesc în "„Cărțile îndrăgostiților”" din "Al Fihrist
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
și dedicarea sa prin poezie unei singure femei de-a lungul întregii vieți, el căutând în permanență legătura ("wisal") cu ea. Deși femeia îi răspunde sentimentelor, uniunea este interzisă din cauza societății, ceea ce duce la chin, suferință, boală, nebunie, moarte. Inimile poeților din acest clan sunt ca cele ale păsărilor, care se topesc precum sarea în apă. Iubirea Udhri este întâlnită la poeții beduini din Hijazul de Nord și Najd în Islamul timpuriu. La dezvoltarea ei au contribuit abstinenta("zuhd") sau castitatea
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
Deși femeia îi răspunde sentimentelor, uniunea este interzisă din cauza societății, ceea ce duce la chin, suferință, boală, nebunie, moarte. Inimile poeților din acest clan sunt ca cele ale păsărilor, care se topesc precum sarea în apă. Iubirea Udhri este întâlnită la poeții beduini din Hijazul de Nord și Najd în Islamul timpuriu. La dezvoltarea ei au contribuit abstinenta("zuhd") sau castitatea ("iffa"). Conform unui hadith al Profetului, cine iubește pasional, discret și este răbdător va muri, devenind martir. Această idee se regăsește
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]