7,862 matches
-
la careu era scoasă în față și dată ca exemplu negativ. Își mai aminti când era însărcinată cu Nicky și venea la o prăjitură, iar Carlina îi spusese că va avea un băiat și-i mângâiase burta. Era șocată până în adâncul sufletului, se clătina de parcă ar fi primit o lovitură în obraz sau în inimă. Ce surpriză îi oferise? În momentul acela de stânjeneală îl vedea pe Valentin ca pe unul care avea nevoie să fie salvat, îi părea mai chipeș
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gâtuiau iubirea sub tăcerea paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă pe o tarabă oarecare. M-ai istovit, lăsându-mă la poarta inimii mele pe muchii de cuțite. Vântul suflă a pustiu, iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spune chiar panicată de acest eveniment istoric. Unii români erau supărați, iar alții savurau cu drag victoria. Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele realității logice și firești. Au fost mândri chiar dacă au pierdut, nu au fost lași. Totuși, e de remarcat faptul că el era un mare maestru al tacticii și al strategiei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se urzea în interiorul ei, eliberând-o brusc din strânsoarea temerii care pusese stăpânire pe ea. Astfel, în drum spre casă ajunseseră în fața unui bar cu o terasă frumos amenajată, un loc exotic și atractiv. Un fulger îi trecu Carlinei prin adâncul inimii atingând-o ca un vârf de stilet atunci când el spusese: - Vrei să bei ceva? - Nici vorbă de așa ceva, îi răspunse pe tonul cel mai normal posibil, încercând să fie calmă. Își grăbi mersul crezând că astfel îl va împiedica
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu cadă pradă slăbiciunilor de rând. Dragostea adevărată nu se împiedică de nimicuri căci la rândul ei este tot o ambiție veritabilă. Ziua era pe sfârșite. Alin era fascinat de asfințitul violet și simțea cum ultimele raze îi pătrund în adâncul ființei lui. Toate gândurile care-i dădeau stări proaste se topeau dispărând odată cu lumina acelui amurg. I. Provocarea În toți acești ani în care stătuse departe de locul său natal învățase mult mai multe decât își închipuise. Învățase școala vieții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înțelegerea numeroaselor și complexelor fenomene ale lumii vii, desfășurate sub ochii lor sau petrecute cu multe milenii în urmă. În numeroase împrejurări, personalitatea profesoarei Elenă Chirica mi-a fost un ghid și un îndemn. Pentru toate acestea îi mulțumesc din adâncul sufletului. Distins auditoriu, Dacă astăzi ne bucurăm profund de bogatul bilanț pe care Liceul „Cuza Vodă” din Huși îl face, aceasta se întâmplă și pentru că noi, foștii elevi, ca și cei ce se află astăzi pe băncile lui, ne considerăm
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
majoritatea locuitorilor lucrau înainte de 1989 în minele de aur și argint. Am fi dorit să vizităm Muzeul Aurului, singurul din țara noastră cu o colecție mineralogica de excepție, ce cuprinde exponate din aur nativ, aduse la lumină de către mineri din adâncurile pământului. Nu ne-am putut bucură de aceste frumuseți, muzeul fiind închis de mulți ani, într-o nesfârșita ,,renovare” (de curand a fost redeschis publicului). În centrul orașului, atrage atenția Monumentul Latinității, reprezentat de statuia lupoaicei cu cei doi prunci
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în muzeu și în subteran. Mă alătur grupului ce urmează să coboare în subteran. După un scurt instructaj privind regulile ce trebuiesc respectate în subteran, inclusiv ,,atenție la cap!”, se deschide o poartă metalică, de unde începe coborârea pe trepte spre adâncul pământului. Cu cat coborâm pe planul înclinat, cu atât este mai rece. După aproape 150 de metri diferența de nivel față de lumina soarelui, ajungem la galeriile din perioada română. Dacă până aici ne-am deplasat printr-o galerie mai largă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
amplasate pe tavanul galeriilor, putem distinge pe pereți jocul de culori creat în timp, prin depunerile apei de infiltrație, încărcată cu minerale. Domină nuanțele de galben, roșu, portocaliu și vinețiu. Uneori sărim peste mici pârâiașe ce-și mâna apele spre adâncuri necunoscute. Din loc în loc, se văd mici scobituri în pereți. Sunt locurile unde cei care trudeau, isi sprijineau opaițele pentru a le lumină calea. Cu cat pătrundem mai adânc, bolțile galeriilor sunt mai năruite, dând o senzație generală de nesiguranță
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai adânc, bolțile galeriilor sunt mai năruite, dând o senzație generală de nesiguranță vizitatorilor. Facem cale-ntoarsă pe acelaș drum, însetați de lumina soarelui. Odată ajunși la suprafață, trebuie să ne odihnim trupul, dar și sufletul răscolit de cele văzute în adâncuri. Vizităm expoziția în aer liber a instalațiilor și utilajelor folosite de-a lungul timpului la extracția și prelucrarea minereurilor. Impresionante sunt șteampurile - imense trunchiuri verticale de stejar, prinse în cercuri metalice, care erau ridicate și coborâte succesiv prin mecanisme simple
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
greutate, primește și dă. Ești în lume.” Râma de bronz, ,,(...) ale cărei împletituri și reliefuri palpita și aruncă raze scurte.” reflectă imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
numesc minciună, alții nepăsare și ușurință, bătaie de joc. Ceea ce unul numește putere, altuia i se pare slăbiciune.” El pare a se reflectă în permanență, dublu, în planul conștiinței și în oglindă:,,Cuprins de o ciudată euforie, privindu-se în adâncul ei tulbure, Antipa se apropie și izbește ușor cu unghia într-o margine, acolo unde bronzul tocit că tăișul unei săbii vechi vibrează cu o puritate neobișnuită și aduce în odaie o undă de lumină. Venea de la mare distanță. Nu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
duce foarte departe experiență ontologica, până la programarea propriei extincții.Thanatofil , comunica ușor cu morții. Dualitatea să este fundamentală : mort și viu în același timp:,,Antipa s-ar putea arăta oricând în spatele meu și m-ar putea îmbrânci fără veste în adâncurile unde aud un vuiet nedeslușit. El ar putea spune că a făcut-o din nebăgare de seamă. Atunci când m-am hotărât, cănd sămânță încolțea în capul meu, Antipa a aparut lângă mine, era mai viu că niciodată, se uită cruciș
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că harul primordial era pictură, în egală măsură - alean și tortură, libertate și captivitate. E probabil că pendularea adolescentina între artă și știință, între vocația plastică și precizia chirurgicală, între traiul boem și viața riguros planificată să fi tulburat în adâncul conștiinței sale resorturi intime, nedezlegate nici de specialiști, încât chiar din perioada pariziana să se arate semnele unei boli îndelungi și nevindecabile. În final, balanța acestui echilibru fragil între știință și arta a înclinat talgerul către limbajul liniilor și al
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îmi zice. S-a umplut mașina cu gaze de la motor. Arunc o privire spre femeie și-mi dau seama că e gravidă. Întind mîna și împing fereastra de sus. Cîțiva, lîngă mine, răsuflă ușurați. Răsuflu și eu parcă mai din adîncul plămînilor: se simte aerul curat și rece. Femeia de pe scaun s-a îmbujorat și parcă a început să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat mult pînă să mă roage să deschid fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o cacealma... Să intrăm pe stabilizatoare: start! Start ! Cît? Zece mii fix. Zece și-aici. Separatorul începe să lucreze. Eu comand deschiderea ventilelor și trimit gazele în rezervoare. Ciclul se încheie, ca de obicei, cu o răsuflare, ca un oftat din adîncul plamînilor. Bucățile de carton fac un zgomot violent pe acoperișul clădirii vecine. Închid ochii cîteva secunde și mă regăsesc iarăși acasă, așteptîndu-l pe tata să vină de afară, să mai pună un lemn pe foc și să se culce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-a răscolit adâncul ființei, de mi-a venit amețeală, de mi s-a făcut rău. A fost ca o dureroasă beție, ca un pumn direct în piept; până acum, nici o voce nu mi-a dat impresia asta de viață, umană, caldă, colorată, deși
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de vânt, în pulovere Aran de la Scotch House. — Suze, o să fii foarte fericită cu Tarquin, zic din adâncul inimii. — Crezi? Se îmbujorează de plăcere. Pe bune? — Absolut. Uită-te și tu la tine! Pur și simplu strălucești! Ceea ce e perfect adevărat. Nu remarcasem până acum, dar pare complet altă Suze. Are același nas delicat și aceiași pomeți înalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care să se îmbrace la spectacolul ăla extraordinar de balet, la care urma să participe și el - când am privit-o uitându-se la sine în oglindă, înălțându-și bărbia, zâmbind și simțindu-se iar atrăgătoare -, am avut convingerea, în adâncul sufletului meu, că munca mea contează. În timp ce Laurel se schimbă înapoi în hainele ei, eu ies din cabină, cu un maldăr de haine în brațe. Nu pot să port așa ceva, aud un glas înăbușit dinspre cabina lui Erin. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar fi cât se poate de recunoscătoare dacă am scăpa-o de toată bătaia asta de cap. Da. Poate că pregătirile astea s-au dovedit mult mai mult decât poate duce și decât lasă să se înțeleagă. Poate că în adâncul sufletului își dorește să nu se fi înhămat la așa ceva. În vreme ce, dacă mă mărit la Plaza, ea n-ar mai trebui să facă absolut nimic, doar să apară. Plus că nici n-ar trebui să mai dea nici un ban... adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una alteia, după care ea se repede și ia Contemporary Bride, iar eu înșfac Martha Stewart Weddings. Dumnezeule, ador Martha Stewart Weddings. În adâncul sufletului, îmi doresc SĂ FIU Martha Stewart Weddings. Să mă strecor ușor în paginile revistei, în mijlocul tuturor acelor oameni ireal de frumoși, care se căsătoresc în Nantucket și Carolina de Sud, și care se duc la capela unde va avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că au venit la nuntă. Cel mai important lucru dintre toate, i-am spus, este să avem cât mai multe fotografii cu tine lângă cireșul în floare. L-am plantat când te-ai născut tu și am visat mereu în adâncul sufletului ca fetița noastră scumpă și dragă să crească și să se pozeze lângă el când s-o mărita. Tu ești unicul nostru copil și ziua asta e foarte importantă pentru noi. Cu multă dragoste, mami. Când ajung la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar trebui să-mi las paharul jos, să o iau pe Robyn deoparte, să-i cer scuze pentru timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
altcineva! Pe bune, cine-ar fi nebun să rateze așa o ocazie? Însă în timp ce urc scările spre apartamentul nostru mă ia cu rău de la stomac. Știu că nu sunt complet sinceră cu mine însămi. Știu ce își dorește mami din adâncul sufletului. Și mai știu și că, dacă eu m-aș arăta extraordinar de încântată, ar face orice îi cer. Închid ușa în urma mea și trag aer în piept adânc. Două secunde mai târziu, se aude soneria și tresar, înspăimântată. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uit de plecarea lor la Lake District? — Eu tocmai am trecut pe aici să ud florile. Dacă e ceva urgent, pot să caut numărul pe care mi l-au lăsat... — Nu, e... OK. Frustrarea începe să mi se risipească. În adâncul sufletului, sunt chiar ușurată. Asta îmi mai dă un mic răgaz să respir. Nu e vina mea că sunt plecați, nu? — Ești sigură? spune Janice. Dacă e important, fac imediat rost de număr... — Nu, sincer, nu e nici o problemă! Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]