7,542 matches
-
care este transmis la nivel global. O altă dovadă sunt chipurile conducătorilor (Hosni Mubarak, Gamal Abdel Nasser sau Bashar al-Assad) prezente pe bancnote, monede, străzi, afișe, birouri sau chiar statuile, cum a fost în cazul lui Saddam Hussein. Cât despre adepții șiismului, aceștia exprimă un profund devotament religios față de portretele celor mai importante personalități șiite, cum ar fi Ali. Contrar tradiției sunnite, la mormântul decedaților se poate așeza o fotografie, iar Ayatollahul Ali Al-Sistani a dat o fatwa prin care a
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
gândirii filosofice, teosofia pare să reunească o serie de elemente aparținând celor două categorii. Acest curent a fost inițiat de Sohrawardi (n.1155-m.199) și asimilat cu precădere de către gânditorii persani, manifestându-și influența în cultura persană până în prezent. Adepții teosofiei critică aspectele logicii aristotelice, atrăgând atenția asupra limitărilor lor. Ei susțin că adevărata cunoaștere este condiționată de reflecție. Prin reflecție se poate extrage esența obiectului percepției în același fel în care lumina dezvăluie natura lucrurilor asupra cărora se revarsă
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
stejar, primul ghiocel. Cîte un tablou în fiecare ochi de geam - și-n toate ninge. Câștigat pe stradă, pierdut până acasă, ultimul haiku. ("Ion Untaru")</poem> Ținând seama de specificul limbii române, creatorii de haiku se împart în doua categorii: adepți ai formei fixe 5/7/5 și cei care scriu în forme libere. De regulă, nu există o delimitare categorica între ei. <poem>Floare de lotus Între sânii iubitei - Vara fierbinte ...</poem> <poem>Întins prin casă firul de aer pufos
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
guvernând Ungaria. După decesul soțului ei, ea a preluat controlul asupra Ungariei ca regent. Era însărcinată și convinsă că va avea un fiu. S-a pregătit pentru alegerea următorului monarh al Ungariei și și-a format un partid politic de adepți. Până în 1440, Elisabeta era "de facto" monarhul Ungariei și ordinele ei erau respectate deși încă nu fusese aleasă și confirmată de Consiliu. La 1 ianuarie 1440 Consiliul maghiar s-a adunat pentru a alege un monarh. Din cauza amenințărilor din Imperiul
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
a comemora victimele acestei boli. Sergentul Leonard Matlovitch, veteran din Vietnam cu SIDA, a sugerat ca în momentul când se va găsi o cură pentru SIDA toate dungile negre să fie îndepărtate și arse în mod ceremonios la Washington, D.C. Adepții culturii leather a comunității LGBT au modificat steagul-curcubeu pentru a avea o dungă neagră în loc de una violet. Cu toate acestea, această variantă ar putea fi confundată cu versiunea „victorie împotriva SIDA” a steagului-curcubeu, deoarece acestea sunt similare. Steagul-curcubeu cu dungă
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Mesopotamia. Această credință este o combinație între budism, religiile creștine și concepțiile gnostice. Încă din timpul lui Mani au fost înființate mânăstiri și comunități maniheiste în India și Iran. Din izvoarele musulmane și creștine aflăm că această religie avea mulți adepți din regiunile Africii de nord și ale Asiei până în China. Religia maniheistă are ca fundament principiul polilor opuși: frumosul și urâtul, binele și răul, ziua și noaptea, lumina și întunericul, sufletul și materia. Doar poporul uigur a adoptat maniheismul în
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
polilor opuși: frumosul și urâtul, binele și răul, ziua și noaptea, lumina și întunericul, sufletul și materia. Doar poporul uigur a adoptat maniheismul în anul 762 ca religie oficială de stat. În celelalte regiuni turcice această religie era interzisă, iar adepții săi erau omorâți de către nestorieni. Spiritul războinic al triburilor a fost atenuat după cum a prezis și Tonyuk (sfetnic al hanului iugur) ca urmare a înființării de orașe și a adoptării unei religii din China. Din cauza pierderii spiritului războinic triburile kirghize
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
sale, Ibn Al-Jawzi a susținut faptul că dovada existenței lui Allah poate fi demonstrată numai prin acceptarea existenței zeilor imateriali. Acest atribut central al Dumnezeului treuie să determine citirea scrierilor sale ca și cum acestea ar fi revelații divine.Ibn Al-Jawzi este adeptul utilizării conceptului de ta’wil, în sensul dat de școala Hanbalită. În funcție de domeniul abordat, cele mai importante lucrări ale sale au fost:
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
metodologiei folosite în jurisprudență pentru a deriva legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format și promovat. Cele patru școli primare sunite sunt hanefită ("ḥanafī"), șafavită ( 'šafī῾ī'), malekită( 'mălikī') și hanbalită (ḥanbalī'), iar școala zahirită există în afara
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în termeni de jurisprudență, dar și referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
unde a murit de moarte naturală, Ghulam Ahmad a susținut că el este reformatorul divin al celui de-al paisprezecelea secol islamic, Mesia sau Mahdi (Cel Asteptat), numit în spiritul și cu puterea lui Iisus.[5]. Ahmad este considerat de adepții ramurilor oficiale ale islamului ca fiind un eretic pentru că se pretinde a fi profet (folosea termenul "nabi" - din arabă profet atunci când făcea referire la propria persoană), în timp ce credința generală este aceea că Muhammad este pecetea profeților. Mișcarea ahmadiyya, fondată în
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
aceea că Muhammad este pecetea profeților. Mișcarea ahmadiyya, fondată în 23 martie 1889 are, potrivit fondatorului său, rolul de a propaga islamul în forma sa pașnică, el susținând că un islam agresiv nu își are locul în această credință, propovăduind adepților să practice un jihad intelectual al stiloului pentru a-și apăra religia. A călătorit de-al lungul subcontinentului indian pentru a-și predica ideile și idealurile religioase, câștigând un număr substanțial de adepți încă din timpul vieții. Mirza Ghulam Ahmad
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
își are locul în această credință, propovăduind adepților să practice un jihad intelectual al stiloului pentru a-și apăra religia. A călătorit de-al lungul subcontinentului indian pentru a-și predica ideile și idealurile religioase, câștigând un număr substanțial de adepți încă din timpul vieții. Mirza Ghulam Ahmad a fost căsătorit de două ori. Prima soție, Hurmat Bibi, a fost verișoara sa pe linie paternă, iar împreună cu ea a avut doi copii, Mirza Sultan Ahmad (1853-1931) și Mirza Fazal Ahmad (1855-1904
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
îndrepta rugăciunile către acest scop și a căuta îndrumare divină, a călătorit la Hoshiapur în ceea ce va numi instruirea divină, petrecând 40 de zile în izolare (practică numită chilla-nashini). Însoțit în această călătorie de trei companioni la casa unuia dintre adepții săi, a fost lăsat într-o cameră iar aceștia îi aduceau mâncare și plecau fără a i se adresa, în timp ce Ahmad se ruga și contempla. Obișnuia să iasă din casă în zilele de vineri pentru a-și face rugăciunea de
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
face rugăciunea de vineri (Jumu'ah) într-o moschee părăsită. Deși și-a declarat numirea divină ca reformator încă din 1882, Ghulam Ahmad nu a făcut niciun legământ de credință. În decembrie 1888 a anunțat că Dumnezeu a ordonat ca adepții săi să intre în bay'ah cu el și să îi jure credință, iar în ianuarie 1889 a publicat o broșură în care enunța zece condiții pe care inițiatul trebuia să le respecte pentru restul vieții. Pe 23 martie 1889
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
jure credință, iar în ianuarie 1889 a publicat o broșură în care enunța zece condiții pe care inițiatul trebuia să le respecte pentru restul vieții. Pe 23 martie 1889, a fondat comunitatea ahmadiyya prin luarea unui angajament de la 40 de adepți. Metoda oficială de a adera la mișcare presupunea împreunarea mâinilor și recitarea unui jurământ, deși contactul fizic nu era întotdeauna necesar. Mirza Ghulam Ahmad a proclamat ca este Mesia promis și Mahdi, fiind împlinirea mai multor profeții ce se găsesc
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
proclamat ca este Mesia promis și Mahdi, fiind împlinirea mai multor profeții ce se găsesc în diferite religii ale lumii privind a doua venire a fondatorior lor. Această revendicare a iscat o mare controversă, în special printre musulmani și creștini. Adepții lui Ahmad spun că acesta nu a pretins niciodată că este fizic același Iisus care trăise cu 19 secole. Ahmad a pretins ca Iisus a murit de moarte naturală, în contradicție cu tradiția musulmană privind ascensiunea în rai a lui
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
a lucrat pentru britanici pentru a înfrâna ideologia musulmani privind jihad-ul. După afirmațiile sale, unul dintre adversari a pregătit un decret (fatwa) de necredință împotriva lui Mirza Ghulam Ahmad, declarându-l apostat și mincinos, permițând uciderea sa și a adepților săi. Decretul a fost semnat de aproximativ două sute de teologi din India. Ani mai târziu, un proeminent lider și teolog musulman, Ahmed Raza Khan, a călătorit în Hejaz pentru a strânge părerile teologilor din Mecca și Medina, compilându-le în
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
începutul primul secol al erei noaste, devenind o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a Irakului. Sub dominație musulmană, creștinii aveau statutul de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în poziții înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a Irakului. Sub dominație musulmană, creștinii aveau statutul de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în poziții înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia au avut o contribuție majoră la consevarea
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
care conviețuiau pașnic alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și adepți ai Bisericii Răsăritene, caldeeni, sirieni ortodocși și catolici au fost masacrați. După întemeierea statului modern irakian - în a cărui Constituție era înscrisă egalitatea între cetățeni indiferent de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
reforme, Ibn Tumart a susținut că el este adevăratul Mahdi, un justițiar divin, și va fi acceptat de către publicul său ca fiind acest Mahdi de mult așteptat. Această afirmație a reprezentat o declarație de război la adresa statului almoravid. La sfatul adepților săi, Omar Hintati, o căpetenie proeminenta a Hintata, Ibn Tumart și-a părăsit peștera în 1122 și a urcat în munții Atlas, pentru a organiza mișcarea almohadă printre triburile Masmuda. Pe lângă tribul său, Hargha, Ibn Tumart și-a asigurat susținerea
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
structură bine definită. În cetrul structurii se aflau ahl ad-dar (casa lui Mahdi, compusă de familia lui Ibn Tumart); la aceștia, se adaugă 2 consilii, un consiliu intern, consiliul secret al lui Mahdi, compus din primii și cei mai apropiați adepți, și consiliul consultativ ai celor cincizeci, compus din învățații de seamă ai triburilor Masmuda. Primii predicatori și misionari (Talba și Huffaz) își aveau și ei reprezentanții lor. Din punct de vedere militar, există o ierarhie foarte strictă. Tribul Hargha era
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
mulți reprezentanți ai acestei religii vor fi omorâți, alții vor fi forțați să se convertească sau să părăsească teritoriile stăpânite de almohazi. Cei care s-au convertit au fost forțați să poate hainele specifice de vreme ce nu erau priviți ca niște adepți de încredere a noii lor religii. Spre sfârșitul dinastiei almohade, evreii s-au întors fără rețineri la practicarea cultului lor identitar. Totuși, creștinismul din nordul Africii nu a reușit să supraviețuiască persecuțiilor almohade. Universitățile almohade au continuat știința scriitorilor greci
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
și pe filozoful evreu, Maimonide. În termenii jursiprudenței musulmane, statul a recunoscut școala de gândire zahirita, deși shafi'iții aveau și ei autoritate la acea vreme, deși nu toți conducatoriialmohazi erau zahiriți. O parte dintre aceștia nu doar că erau adepți ai școlii legale dar erau și foarte bine documentați în ceea ce îi privea pe adepții școlii. Mai mult chiar, conducătorii almohazi- atât cei religioși cât și cei laici erau ostili în ceea ce însemna școala malikită, preferată de almoravizi. În timpul domniei
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]