7,668 matches
-
Stâncoși și În sud-vest. Tabăra albastră e concentrată mai mult În nord-est, În partea de nord a vestului-mijlociu și În coasta de vest. Folositoare pentru analiza tendințelor electorale, ceea ce analiștii nu sesizează, este că majoritatea americanilor, din ambele tabere, sunt adepții unui mod de viață american care este impregnat de ideologia modernistă. Chiar și albaștrii, cu toleranța lor sporită pentru alte perspective și puncte de vedere, sunt Înclinați să creadă că există un țel pentru călătoria umană și un mod corect
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ideologii utopice. Intelectualii europeni, e de Înțeles, au condus asaltul Împotriva proiectului modernității. Voiau să se asigure că vechile dogme nu Îi vor mai duce vreodată pe drumul spre distrugere. Atacul lor frontal asupra metanarațiunilor i-a făcut să devină adepții multiculturalismului și, mai apoi, ai drepturilor universale ale omului și ai drepturilor naturii. Multiculturalismul era privit de postmoderniști ca un fel de antidot Împotriva gândirii moderne, ca o modalitate de a Înlocui un singur sistem de referință doctrinar cu perspective
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care toate duc la Îmbunătățirea economiei franceze. Mai mult de 285.000 de locuri de muncă au fost create ca rezultat al planului cu treizeci și cinci de ore pe săptămână, de la Începerea lui40. Sceptici la Început, majoritatea angajaților francezi au devenit adepții acestei scheme. Ei au descoperit ca lucrătorii odihniți și motivați pot produce la fel de mult În șapte ore pe zi cât lucrătorii mai puțin motivați și mai obosiți În opt ore. Mai există și un alt beneficiu adițional; săptămâna de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pus accentul pe meritele diferențierii, ei nu au prezentat o viziune asupra manierei În care poate fi reglementată o comportare atât de anarhică pentru a nu distruge structura socială. În loc să facă acest lucru, majoritatea Învățaților timpului - În afară de Rousseau și de adepții săi - au fost după cum arată sugestia facilă a lui Adam Smith, potrivit căreia În economia de piață, fiecare individ Își urmărește propriul interes, și, cu toate că un astfel de comportament ar putea părea egoist, bunăstarea generală poate fi asigurată numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se extindă În spațiu și timp pentru a include un mare număr de jucători - majoritatea acestora necunoscându-se - În schimbul de proprietate. Reforma protestantă a proprietății Reforma protestantă a avut un rol semnificativ În transformarea relațiilor proprietății private. Martin Luther și adepții săi au lansat un atac frontal asupra autorității Papei și ordinii sociale feudale peste care prezida Vaticanul. Luther a contestat importanță ideii că Biserica este singurul emisar al lui Dumnezeu pe Pământ și a spus că preoții sunt păcătoși ca
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acesta din urmă o pedeapsă a civilizației și i-a implorat pe europeni să abolească privatizarea mijloacelor de producție. Cu toate că Europa a fost pepiniera pentru dezvoltarea regimului proprietății private, a existat totuși și o opoziție chiar de la Început. Pentru fiecare adept al lui John Locke erau alții care Îl preferau pe Rousseau. Dacă, pentru unii, proprietatea privată era drumul spre utopie, pentru alții era un coșmar. Europa era prinsă Între aceste două concepții foarte diferite despre societate. Vechea tradiție favoriza un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de lumea oferită de Condorcet. Milioane de europeni disperați s-au dezrădăcinat și au fugit spre America În speranța unei vieți mai bune. Dintre cei care au rămas, mulți au găsit atractivă critica socialistă a capitalismului și mulți au devenit adepți convinși. Sindicatele europene, asociațiile cooperative și partidele politice socialiste au câștigat un suport crescând În rândul clasei muncitoare În toate țările Europei În secolul al XIX-lea și la Începutul secolului XX. Ideea unui stat al bunăstării a fost acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cantitate triplă de carne decât cei germani. El a scris: „Pe țărmurile fripturii și plăcintei, toate utopiile socialiste eșuează”34. Viziunea europeană, nemodificată, a unei societăți utopice bazate pe protecția drepturilor individului la proprietate și-a găsit cei mai entuziaști adepți În Lumea Nouă. Geografia a jucat un rol important. Există mult pământ atât ieftin, cât și gratuit. Pentru milioane de nou-veniți din Europa, care au trecut cu convoaiele de căruțe cu coviltir peste Munții Apalași În drum spre câmpiile fertile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o metoda organizatorică pentru a face față ratei accelerate de schimbare și densității crescute a schimburilor Într-o lume conectată global. Sociologul Andrew Barry arată că rețeaua a devenit În Uniunea Europeană... O modalitate atât de a transcende conflictul politic dintre adepții statului bunăstării și neoliberali, cât și de a dezvolta un mecanism de intervenție publică care să animeze actorii sociali și economici, În loc să creeze o relație de dependență sau de protecție Între stat și clienții săi24. Trebuie adăugat că rețelele de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu toate cunoștințele pe care le avem în prezent despre popoarele care, în perindările lor pe aceste teritorii, și-au lăsat o amprentă mai mare sau mai mică asupra moldovenilor. De la caracterul aspru, chiar crud al sciților, trecând prin psihologia adepților lui Zamolxis, de al raționalismul rece al romanilor și până la moldovean sunt prea multe verigi biologice pentru a ne putea permite astăzi stabilirea unor prezumții. Totuși, aceste influențe nu pot fi negate. Al. Xenopol observă: "Nici o legătură nu pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
incendiatorii" iar în ceea ce privește cheia tratării, precum și unele propuneri și soluții strict dramaturgice amintește de Bulgakov, de Eugen Ionescu și de alți autori de teatru al absurdului. Spectacolul realizat de Dan Nasta e fidel textului, regizorul fiind, în mod declarat, un adept al respectării paginii literare și al dicteului estetic desprins din ea. Am asistat, ca urmare, la o reprezentație în care cheia realistă a tratării se interferează cu cea onirică,, plonjonul din real în imaginar pe care îl efectuează regizorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Direcție], corectând, într-un anumit fel, identitatea stabilită de Lyons (1995 [1968]) între structurile tranzitive cauzative și structurile ergative. Deși interesante sub aspectul evoluției teoriei lingvistice, teoriile localiste nu mai sunt astăzi utilizate în calitate de cadru teoretic, iar terminologia folosită de adepții localismului nu mai coincide − uneori este chiar contradictorie − cu cea din modelele teoretice mai recente. 5. ERGATIV ȘI PASIV DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ După cum se poate observa din cele expuse mai sus, confuzia ergativului cu pasivul apare atât în primele studii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele de stare) de evenimentele complexe (de exemplu, cele descrise de verbele cauzative). (c) Abordarea cauzală (Levin și Rappaport Hovav 2005: 117) postulează existența unor "lanțuri cauzale" ale participanților la eveniment și a unei "transmiteri de forță" între participanți. Dintre adepții acestei teorii (Croft 1991, 1993, 1998, Jackendoff 1990, 1997, Langacker 199188, Talmy 1985) mă voi opri numai asupra lui Croft. Croft (1991: 186) formulează ipoteza ordinii cauzale, conform căreia ierarhia relațiilor gramaticale subiect − obiect − oblic corespunde ordinii participanților în lanțul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie că argumentul extern este prezent prin se (Kayne 1988, Pesetsky 1995, Sportiche 1988). Reinhart și Siloni (2004: 163) sunt împotriva ambelor analize, argumentând
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
libertatea cultului religios în Imperiul Roman, Biserica s-a aflat într-o poziție nouă față de societate și de puterea politică, fiind constrânsă să regândească raportul ei față de cultura seculară. Acestui nou scenariu i-a corespuns o evoluție socială la nivelul adepților credinței creștine; după primele adeziuni în rândul păturii sociale joase, acum pătrundea în clasele cele mai înalte ale societății romane, câștigând interesul și militantismul retorilor și filozofilor. Astfel, cultura creștină s-a maturizat ajungând la un compromis doctrinar cu cunoștințele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu toate infiltrările de alogeni din anumite etape. Românitatea moldovenilor, demonstrată de-a lungul anilor în lucrări fundamentale, este de domeniul evidenței. Aceasta a fost totuși contestată de istoriografia sovietică, poziție care a fost reluată, într-o anumită formă, de adepții existenței „poporului” și „statului moldovenesc”, cu prilejul așa-zisei săbătoriri a 640 de ani „de la afirmarea independenței statale a Țării Moldovei”, preconizată prin decretul președintelui Republicii Moldova din 2 iulie 1998. S-a urmărit „oficierea aniversării a 640-a Statului Moldovenesc
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
U.R.S.S. Această reinstaurare a statalității moldovenești în Moldova dintre Prut și Nistru „a deschis în fața poporului moldovenesc orizonturi noi de realizare a sarcinilor politice, sociale, economice, național-culturale în vederea afirmării definitive a Republicii Moldova ca stat cu adevărat suveran și independent”. Adept înfocat al moldovenismului, autorul utilizează un stil propagandistic mai apropiat de o dare de seamă cu concluzii „mobilizatoare”, decât de un demers istoric serios. Opțiunea totalitară este evidentă, și nu numai pentru trecut. Încă din 1994, Al. Zub atrăgea atenția
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ei naționale.” Era deci sugerată posibilitatea trecerii Moldovei din dreapta Prutului la Uniunea Sovietică, în cadrul R.S.S. Moldovenești, dacă România nu se încadrează imediat „ordinii” promovate de Moscova. Peste decenii, „soluția” lui Molotov va fi susținută deschis sau în forme voalate de adepți ai „moldovenismului”, preocupați de viitorul întregii „națiuni moldovenești”. În timp ce delegația oficială a României la Conferința de pace nu a ridicat această problemă sau a avut câteva intervenții timide, membrii grupului din exil au alcătuit o delegație neoficială, în frunte cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a sociologiei va fi, în consecință, detectarea metodelor utilizate de către oameni pentru a crea sentimentul unei ordini sociale. Termenul etnometodologie vrea să sugereze tocmai un astfel de obiectiv: ea studiază metodele pe care le utilizează oamenii. „Cimentul” vieții sociale, sugerează adepții acestei orientări, s-ar putea să nu fie valorile, normele, rolurile, interesele, sancțiunile și beneficiile sau alte lucruri de acest gen, presupuse în mod curent de către sociologi, ci „metodele” utilizate implicit sau explicit de către oameni pentru a crea prezumția unei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
săi. Este semnificativ și faptul că această teorie a fost influențată de concepția fiziocrată și de ideile liberalismului care atribuiau statului un rol de “jandarm”, de supraveghere a aplicării regulilor (legilor) și asigurarea ordinii publice. 13 Idem, p. 156 23 Adepții teoriei siguranței (Jean-Jacques Rousseau, Emile de Girardin, Mc Culloch, Thiers, ș.a.) presupuneau că statul era un partener activ În orice activitate, creând condiții favorabile pentru desfășurarea În siguranță a diferitelor activități (prin legi, instituții, organe de stat, etc.) și primind
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
impozitului căutând minimizarea părții din utilitatea individuală ce se sacrifică pentru a asigura funcționarea normală a statului. În această variantă, după plata impozitului, utilitatea marginală realizată ar trebui să fie egală pentru toți indivizii. Este interesant că tot În concepția adepților acestei teorii se putea institui și așa-numitul „impozit negativ”, reprezentând, de fapt, o asumare de către stat a unei cheltuieli ca pe o alocație unică, globală, destinată să asigure indivizilor aflați În dificultăți un venit minim garantat. Dar această alocație
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
este soluția de compromis. Ca urmare, se admite că acoperirea cheltuielilor publice trebuie efectuată prin prelevarea de impozite, dar așezarea și perceperea acestora trebuie astfel concepute Încât raporturile de forțe dintre indivizi să rămână aceleași ca Înainte de impozitare. Unul din adepții teoriei, J. R. McCulloch, afirma că „nici un impozit pe venituri nu poate fi echitabil dacă nu lasă indivizii relativ În aceeași situație ca aceea În care ei se găseau Înainte de perceperea sa”16. Este avută În vedere preocuparea de a
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
modificări ale salariilor și prețurilor, politica monetară și fiscală, stocul monetar, bugetul, rata dobânzii și datoria națională”45. Totodată este de remarcat și faptul că gândirea economică modernă, Înglobând și problema impozitelor, a evoluat În jurul a două școli devenite celebre; adepții primei școli - cea keynesistă - fiind de părere că guvernul trebuie să se implice și să aibă un rol important În 45 Dornbusch R., Fischer S., Macroeconomia, Ed. Sedona, Timișoara, 1997, p. 89 1.2.2.2 Funcțiile impozitului În contextul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
că guvernul trebuie să se implice și să aibă un rol important În 45 Dornbusch R., Fischer S., Macroeconomia, Ed. Sedona, Timișoara, 1997, p. 89 1.2.2.2 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor moderne 49 derularea activității economice, În timp ce adepții celei de-a doua - școala monetaristă - afirmă că economia de piață funcționează mai bine dacă statul nu intervine În evoluția ei. În cadrul abordărilor specifice școlii keynesiste, considerată creatoarea celei mai importante doctrine din gândirea economică contemporană a avut loc „transferarea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
o politică economică viabilă constă În menținerea unei rate de expansiune monetară compatibilă cu creșterea economică. 54 Raboy G.D., L'économie de l'offre, Economica, Paris, 1984, p. 78 56 Reprezentantul cel mai de seamă al monetarismului, M. Friedman este adeptul ordinii naturale susținute de clasici, care În opinia sa implică două aspecte majore: Întreruperea și evitarea oricărei acțiuni intepestive a puterii publice În viața economică; opțiunea clară pentru piață, deoarece aceasta reprezintă cel mai eficace regulator. Totodată, susținătorii concepției monetariste
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]