17,588 matches
-
suferință, aceste vaiete de bucurie și durere, declanșate violent În sufletul adolescentului la revelația corpului amoros, fac din Mémoires d’un fou un text de o autenticitate extraordinară. Eu Însumi am traversat ipostaze identice și m-am extaziat ca și adolescentul Flaubert de acele insignifiante/sublime amănunte ale figurii, corpului și vestimentației primei femei, de care mi s-a părut că mă Îndrăgostesc. Totul se află În cărți, trăit de alții Înaintea mea; de aceea, mă voi retrage definitiv În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dus totuși Îngândurat În camera mea de student sărac și-am continuat să citesc, cu dinții strânși, Opera aperta, de Umberto Eco. (miercuri) A plouat abundent; numai bălți pe drumul spre cabană; A. a dispărut de lângă mine când eu citeam Adolescentul și nici n-am observat când s-a strecurat afară; o regăsesc zgribulită sub un brad, după o oră, când ies să-mi fac plimbarea de după lectură. E strânsă toată În hanoracul ei albastru și mă trage brusc spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că eram complet edificat, când am ieșit din liceu; aici și acum, din această cameră, mă strădui să refac acele senzații trăite de mine numai atunci: doar ele au importanță; sunt Îndrăgostit de o ficțiune a mea, creată de imaginația adolescentului Însetat de puritate, mă interesează modul de a fi al meu din adolescență, aș vrea să-l prelungesc și acum; este unicul În care mă recunosc cu adevărat: chiar dacă o descriu, ea nu era decât gest, privire și cuvânt; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dincolo de gestul de a o lua de mână, n-am putut să Îndrăznesc mai mult; m-a toropit o căldură fizică imensă, probabil că ea aștepta să o sărut, cel puțin; poate era decisă la orice violență din partea mea; spaima adolescentului Într-o situație ca aceasta Întrece imaginabilul: intuiția ei nu a dat greș, a rezolvat scurt dilema În care mă aflam; ce să fac În camera ei, cum să mă comport; Îmi tremurau genunchii, nu știu de ce aveam o emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Chiar el. Ocoli colțul mesei. Se Îndreptă spre coridor. Traversă glazvandul. Se apropie de ușă. Ascultă. Se auzi ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer cu sine și deopotrivă lucid: nu latura psihologică o pun În discuție, ci pe aceea literară; jurnalul lui M. poate fi psihologic valabil, dar artistic el este În mare măsură fals. Autorul romanului vrea să dovedească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
curgerea rapidă și poate că absurdă a timpului: „Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se aplecă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică“ (p. 433). Ultimele rânduri ale romanului arată că jurnalul lui M. continuă să se scrie. Personajul deschide un caiet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreunul din ei o făcuse? Un om se depărta șchiopătând. Nu putea fi Magicianul. Sau putea fi? Magicianul își poate schimba înfățișarea în doar câteva secunde, îți aduci aminte? În jurul ei: un cuplu în vârstă, motociclistul cu părul lung, trei adolescenți și un bărbat uriaș în uniformă ConEd. Era foarte confuză, frustrată și speriată pentru ea și pentru toți cei din jur. Fără sârmă... Atmosfera fu atunci tulburată de strigătul unei femei. Se auzi o voce: - Acolo! Uite, e cineva rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rezemați de un gard ferecat cu lanțuri, care priveau cu dezinteres la arma austriacă, la mașina fabricată în Detroit și la polițista roșcată care se afla în posesia amândurora. Majoritatea celor de pe stradă era acum la adăpost, dar acești patru adolescenți se încăpățânaseră să rămână pe loc și să o facă pe rebelii. Ce-i drept, nu erau așa dese ocaziile în care puteau vedea scene de filme cu Wesley Snipes în direct. De la distanță, Sachs văzu o Mazda croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și să se întoarcă, dar în spatele lui deja era oprit un camion de colectat gunoi, care îl bloca. Șoferul și gunoierii înțeleseseră despre ce era vorba, așa că abandonaseră mașina, punându-se la adăpost. Sachs privi din nou la cei patru adolescenți teribiliști. - La adăpost! îi îndemnă ea. Rânjind batjocoritor, o ignorară. Sachs ridică din umeri și se îndreptă către Camaro, unde se așeză la rândul ei în spatele capotei și începu să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar trage în cauciucuri și ar încerca să-l captureze în viață. Dacă în schimb, s-ar îndrepta cu mașina spre ea sau spre trotuar astfel încât să pună în pericol viața cuiva, ar trage în el. - Hei! strigă unul din adolescenții care rămăseseră pe trotuar. - Împușcă-l pe nenorocit! - Bagă-i un glonț în țeastă, păpușa! Nu trebuie să încercați să mă convingeți, băieți. Sunt pregătită, doritoare și, mai ales, capabilă... Decisese că dacă se va îndrepta doar trei metri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Camaro, dar cu spatele. De data aceasta, nu se mai opri și lovi din plin portiera din față a celeilalte mașini, făcând-o să se rotească de două ori și să se izbească violent de bordură chiar în dreptul grupului de adolescenți temerari. Asta îi făcu pe cei patru puști să ia atitudine și să se împrăștie care încotro. Sachs fu nevoită la rândul ei să se ferească și ateriză în genunchi resimțind o durere surdă, dublată de artrita care își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Și eu am un Smittie. Își ridică tricoul și, cu un amestec de mândrie și sfidare, scoase la iveală mânerul unui pistol automat Smith & Wesson. - Da’ o să-mi iau un Glock la fel ca al tău. Iată, gândi ea, un adolescent înarmat. Oare cum ar face față situației un sergent? Mașina fu împinsă de pe container și acum stătea cu roțile din spate gata de atac. Orice ar face un sergent în situația dată, hotărî ea, nu e relevant în situația dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiind foarte aproape de a fi loviți, mai ales că Mazda nu încetini deloc, ci continuă cu aceeași viteză spre poarta opusă. Sachs ezită un timp, dar apoi decise să nu urmeze exemplul - nu cu o mașină instabilă și cu atâția adolescenți prin preajmă. Ocoli clădirea pe afară, sperând să-l reîntâlnească pe partea cealaltă. Făcu un ultim viraj și se opri. Nici urmă de el. Nu înțelegea unde și cum dispăruse. Fusese în afara câmpului ei vizual doar pentru câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eroare este mai mult decât o tehnică de magie; este deopotrivă un aspect al vieții. Suntem cu toții atât de atrași de tot ce înseamnă strălucire și de tot ce nu înseamnă plictiseală, rutină, familii certărețe, ore fierbinți în mijlocul deșertului sau adolescenți batjocoritori care nu te lasă în pace doar pentru că ești slăbănog și retras și ai căror pumni sunt la fel de tari precum carapacele scorpionilor... „Strip” era refugiul său, alături de celelalte magazine de articole de magie din oraș. Și erau destul de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o forță comună și devastatoare. Câțiva au încercat să se opună, dar forța cu care au fost împinși le-a fost infinit superioară, transformându-i în parte a bestiei, care înainta disperată spre ieșire. Sachs își eliberă brațul dintre doi adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în formă poetică. Ce punea la cale Kara? Să țină predici despre literatură unor mame avocați și unor copii care se gândesc doar la consolele lor Xbox sau Nintendo (deși observase că, prin costumul ei foart strâmt, atrăgea privirile tuturor adolescenților din publică. - „Metamorphoses”..., continuă ea. Este o carte despre schimbare. Despre oameni devenind alți oameni, sau animale, copaci, obiecte neînsuflețite. Unele din poveștile lui Ovidiu sunt tragice, altele sunt mai vesele, dar toate au ceva în comun... O pauză, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
NYPD, One Police Plaza. Era o cameră mai degrabă mică, în care predomina culoarea gri, decorată cu - după cum ar spune chiar el dacă ar scrie un raport pe tema asta - „o poză cu un copil mic, o poză cu un adolescent, o poză cu o femeie adultă, un peisaj cu un lac, dintr-un loc nedeterminat, o plantă. Moartă.” Sellitto intervievase sute de suspecți în acest birou. Singura diferență între Weir și ceilalți era că acest suspect era dublu încătușat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
când plec dimineața, ar însemna să iau cu mine tot biroul. Ben nu spuse nimic, dar mă privi fix vreme de o clipă. Am observat cât de mult contrastau ochii lui căprui cu pielea palidă, pătată, cu urmele stacojii de adolescent și am mai văzut ceva, care m-a făcut să vreau să privesc repede în altă parte. Și nici nu era prima dată când vedeam - acea sclipire de neplăcere care-i umbrea rapid fața de fiecare dată când ne certam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o făcu să se simtă ceva mai bine. Îi fusese greu să scape de gândurile care o chinuiau în ultima vreme, anume că frumusețea ei nu va dura o veșnicie. Din punct de vedere intelectual, știa chestia asta — așa cum un adolescent știe că moartea e inevitabilă — dar nu reușea deloc să înțeleagă realitatea. Maică-sa îi amintea mereu de treaba asta din ziua în care Adriana acceptase, la vârsta de paisprezece ani, să se întâlnească cu doi tipi în aceeași seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu știe treaba asta? — Deci, practic, ce vrei tu să spui este că ar trebui să fim întruchiparea Regulilor? Ceea ce, în opinia mea, este absolut nerealist. — De acord, zise Adriana. Este absolut nerealist. Regulile sunt un punct de pornire, pentru adolescenți. Dar ele nu înseamnă nimic pentru femeile mature. Vreau să spun că orice carte care vorbește despre sex doar ca despre ceva ce ar trebui evitat sau de la care trebuie să te reții nu este nici pe departe relevantă. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
albastră, cu lemne. Și Încă o iarnă, și Încă una. „Cu pomul de iarnă pe furiș”. „Undeva, departe, se ascute lupta de clasă”. Glisaje de imagini cinematografice ale fluxului de conștiință al eroului. Lumea percepută o dată de copil sau de adolescent și a doua oară, de abia vizibilul narator matur. Fluxul conștiinței, prin care se autodefinește eroul la vîrstele de copil-adolescent-tînăr și la maturitate, apare și ca mediator al oglindirii lumii constituite din obiecte și fenomene-semne, din imagini. Și din contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima ta, și te bucuri și plângi, și plângi pe săturate ca și cum ai mânca. Lacom, precum odinioară copilul care acum moare Încet, dizolvându-și snaga În fiecare fibră de bărbat a adolescentului ce pășește majestuos, cu paltonul pe umeri, prin inima verii, care este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ia de la școală Într-o dubiță Volkswagen portocaliu fosforescent acoperită cu abțibilduri de la Campania pentru Dezarmare Nucleară și care apoi cântau odată cu caseta - foarte tare și foarte prost - „Big Yellow Taxi Cab“ de Joni Mitchell tot drumul până acasă. Multor adolescenți le e rușine de părinții lor și unii ar zice că Ruby avea chiar mai multe motive. Dar prietenilor ei le plăcea mult de Ronnie și de Phil și veneau În vizită adesea. Întreaga harababură hippie Îi Încânta pe acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]