7,379 matches
-
000 de soldați și unități auxiliare. La capul a trupelor a fost numit comandantul Corpului al II-a, contele Walter von Brockdorff-Ahlefeldt. Alimentarea unităților înconjurate de la jumătatea lunii februarie se efectua doar prin aer. Pe teritoriul "pungii", au existat două aerodroame operative. Începand din 20 februarie, zilnic în "pungă" ajungeau circa 100 - 150 de aeronave care aduceau 265 tone de încărcături și până la 22 de persoane ca întăriri, în aproape fiecare avion. Trupele sovietice nu s-au opus activ transportul aerian
Punga de la Demiansk () [Corola-website/Science/326406_a_327735]
-
la dispoziție: 55 vagoane tramvai, 15 autotaxiuri, 31 autobuze și 30 autocamioane. Depoul de tramvaie a fost amenajat în Piața I.C. Frimu, în clădirea primului hangar de aviație din Galați, care rămăsese izolat între casele construite în jurul lui, pe vechiul aerodrom al orașului. Hangarul mai exista și acum, având alte întrebuințări. În noiembrie 1979, s-a înființat Întreprinderea Județeană de Transport Local (IJTL) care funcționează și în prezent sub denumirea de S.C. Transurb S.A. și avea în dotare: 170 vagoane de
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
au lansat prima pernă de aer SR.N 1 (construită de compania aviatică Saunders Roe), care a transportat un pasager. Crockerell a reușit apoi să demonstreze că aparatul pe care l-a dezvoltat poate fi util și în armată. Pe aerodromul din Farnborough, a arătat că invenția sa poate transporta o încărcătură de până la 12 soldați, cu tot cu echipament, un pilot și copilot. În anii ’60, Saunders Roe a dezvoltat mai multe nave pe perne de aer pentru transport de pasageri, inclusiv
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
formarea piloților a patronat o școli de zbor, a procurat material volant, a angajat instructori de zbor și a dus o intensă activitate de promovare a aviației. Asociația avut în dotare peste 40 de avioane și a fost activă pe aerodromurile de la Băneasa, Clinceni, Giulești, Otopeni și Popești-Leordeni din jurul Bucureștiului, precum și a altor orașe cum ar fi Alexandria, Cluj și Iași. ARPA a fost înființată în 1926 la inițiativa unui comitet în frunte cu col. Gheorghe Rujinschi. În scopul atragerii de
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
1934 în cadrul IAR. Președintele clubului a fost Andrei Popovici, iar secretar general Vladimir Timoșcenco. Aeroclubul a organizat școli de zbor cu și fără motor, de mecanici de avion, aeromodelism. De asemenea, a organizat manifestări sportive aviatice. Inițial s-a folosit aerodromul uzinelor IAR. În 1935 școala de zbor fără motor a fost mutată la Sânpetru. Din 1939 a fost amenajat aerodromul Ghimbav, care avea să devină principalul aerodrom al Brașovului. "Aeroclubul Olteniei", înființat la 1 februarie 1934 la Craiova a obținut
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
cu și fără motor, de mecanici de avion, aeromodelism. De asemenea, a organizat manifestări sportive aviatice. Inițial s-a folosit aerodromul uzinelor IAR. În 1935 școala de zbor fără motor a fost mutată la Sânpetru. Din 1939 a fost amenajat aerodromul Ghimbav, care avea să devină principalul aerodrom al Brașovului. "Aeroclubul Olteniei", înființat la 1 februarie 1934 la Craiova a obținut înființarea unui aerodrom pe terenul de la Balta Verde, care în 1935 a fost folosit de LARES. Pe acest aerodrom în
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
avion, aeromodelism. De asemenea, a organizat manifestări sportive aviatice. Inițial s-a folosit aerodromul uzinelor IAR. În 1935 școala de zbor fără motor a fost mutată la Sânpetru. Din 1939 a fost amenajat aerodromul Ghimbav, care avea să devină principalul aerodrom al Brașovului. "Aeroclubul Olteniei", înființat la 1 februarie 1934 la Craiova a obținut înființarea unui aerodrom pe terenul de la Balta Verde, care în 1935 a fost folosit de LARES. Pe acest aerodrom în 1939 s-a deschis o școală de
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
În 1935 școala de zbor fără motor a fost mutată la Sânpetru. Din 1939 a fost amenajat aerodromul Ghimbav, care avea să devină principalul aerodrom al Brașovului. "Aeroclubul Olteniei", înființat la 1 februarie 1934 la Craiova a obținut înființarea unui aerodrom pe terenul de la Balta Verde, care în 1935 a fost folosit de LARES. Pe acest aerodrom în 1939 s-a deschis o școală de zbor cu motor. "Asociația Aviatică CFR" s-a înființat la 14 iulie 1935 și a avut
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
amenajat aerodromul Ghimbav, care avea să devină principalul aerodrom al Brașovului. "Aeroclubul Olteniei", înființat la 1 februarie 1934 la Craiova a obținut înființarea unui aerodrom pe terenul de la Balta Verde, care în 1935 a fost folosit de LARES. Pe acest aerodrom în 1939 s-a deschis o școală de zbor cu motor. "Asociația Aviatică CFR" s-a înființat la 14 iulie 1935 și a avut 37 000 de membri cotizanți, banii încasați fiind puși la dispoziția statului. În 1936 a înființat
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
1937 a mai înființat o școală de zbor cu motor la Galați, școală care a funcționat doi ani. Asociația a avut școli de zbor fără motor la Clinceni, Arad, Mocrea și Iași. "Aeroclubul Prahova", înființat în 1936, a organizat pe aerodromul Strejnic o școală de zbor cu motor dotată cu patru avioane Bücker Bü 131 „Jungmann”, școală care a funcționat până în 1942.
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
D.H.9 , precum și similarității sale cu DH.4 , ceea ce ar fi ușurat trecerea pe noul tip de avion s-au lansat comenzi pentru 6430 de aparate . Prototipul (un D.H.4 modificat) a zburat pentru prima data în Iulie 1917 de pe aerodromul Hendon , din păcate motorul BHP nu reușea să furnizeze cei 300CP în condiții de fiabilitate . Astfel puterea maximă a furnizată a fost limitată la 230CP , acest lucru având repercusiuni nefaste asupra performanțelor noului aparat , în special la altitudini mari unde
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
partidele de acasă la Sala Sporturilor din Plopeni. În decembrie 2012, Augustin Iancu, directorul clubului din Ploiești, a anunțat că a obținut acordul ca toate partidele de pe teren propriu din returul sezonului 2012/13 să se desfășoare în sala de la Aerodromul „Gheorghe Bănciulescu” din Strejnic, urmând ca aceasta să fie omologată de Federația Română de Handbal. Începând din noiembrie 2013, CSM Ploiești joacă toate meciurile disputate acasă în nou-renovata Sala Sporturilor Olimpia. Echipa a cunoscut câteva momente în care s-a
CSM Ploiești (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328366_a_329695]
-
este cuvântul”". El observa că limbajul filmul este artificial, prea teatral și cu un exces de cuvinte prețioase. Replicile scurte, firești, lipsesc. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În vecinătatea unui aerodrom hitlerist are loc, în noaptea lui 22 august '44, o sindrofie a elitei. Printre oaspeții ce dansează pașnic se află și câteva persoane care așteaptă ora „dansului” insurecțional. Care-s ei? Cum să-i deosebești?... Din acest moment, Serata capătă
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
306,696 km/h și aparținea francezului Sadi Leconte, cu un avion Nieuport Delage. În acest scop alege prototipul IAR CV 11, echipat cu motorul Hispano-Suiza 12Mc, de 500 CP, iar traseul urma să fie București - Fetești - București. Decolează de pe aerodromul Pipera la ora 11 și 30 de minute. Zboară peste punctul de control de la Fetești, apoi peste punctul de control de la Pantelimon, apoi iar la Fetești și iar înapoi. În dreptul gării Lehliu, motorul, care funcționase permanent în regim maxim, se
Romeo Popescu () [Corola-website/Science/330862_a_332191]
-
din România, iar Alexianu afirma că aviația de la est de Nistru ținea de Guvernământ. Iritarea lui Jienescu se datora faptului că escadrila fusese înființată din bugetul Subsecretariatului, dar acestuia nu i se recunoștea autoritatea asupra ei. Escadrila avea baza la aerodromul Dalnic, lângă Odesa și era dotată cu cinci avioane RWD-8, două Klemm Kl 35 și Bückerul ei. Piloți erau Emil Negoiță (pilot șef), Dumitru Masgras, Gleb Chirilovici (care s-a sinucis din cauza ei), Victor Arnăutu, Constantin Ivan, Ștefan Vasile, Ștefan
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
război) în urma efectuării unui zbor critic, în furtună, transportând de pe front o corespondență urgentă destinată șefului statului major, g-ral Emanoil Ionescu. În 1943 Escadrila Bugului, devenită "Escadrila Basarabiei", a fost dotată cu încă 15 avioane Klemm și se mută pe aerodromul Tatarca. În urma înaintării sovietice, în 1944 se retrage cu întreaga escadrilă, ajungând la Săvârșin, iar apoi la Timișoara. Ajunsă la București își găsește casa rechiziționată, iar singura care îndrăznește să o găzduiască este Nadia Russo. Deși s-a afirmat că
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Drăgescu, și Virginia Thomas. Marianei Drăgescu i-a fost repartizat avionul RWD-13S nr. 2. Prima campanie la care a participat a fost cea de la Odessa, între 22 iunie și 6 noiembrie. Escadrila a fost mutată de mai multe ori, pe aerodromurile de la Focșani, Tecuci și Tighina. A transportat răniți în Bătălia de la Odessa la Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur. În anul 1942, între 18 august
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
luat ființă Escadrila Sanitară, având ca prime titulare pe aviatoarele stagiare Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, lor alăturându-li-se în scurt timp și Virginia Duțescu. La comanda escadrilei era cpt. av. Gheorghe Valvarie. Sediul escadrilei era la aerodromul Băneasa. Deși erau considerate necombatante, iar zborurile erau considerate ca având caracter umanitar, aviatoarele aveau grad de sublocotenent, primeau soldă și purtau uniformă militară pentru a nu fi considerate spioane în caz de capturare. Inițial, escadrila a avut în dotare
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
efectuat 45 de zile de practică la Spitalul Militar, unde au învățat să facă pansamente și injecții. La 1 aprilie 1941 escadrila s-a mutat de la Băneasa la Pipera. Cu puțin timp înainte de 22 iunie escadrila a fost trimisă pe aerodromul de la Focșani, iar în ziua începerii ofensivei escadrila s-a mutat la Tecuci. În acel moment din escadrilă făceau parte aviatoarele Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, precum și adj. șef. av. Nicolae Popescu („Roată”), care pilota avonul Potez 65
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
fie atacate la sol de către aviația sovietică. Virginia Duțescu nu a făcut față stresului și la 1 septembrie a părăsit escadrila. Pentru celelalte aviatoare campania din 1941 s-a încheiat la 6 noiembrie, când avioanele RWD-13 au fost aduse la aerodromul militar de la Pipera, urmând să intre în revizie generală. În timpul bătăliei de la Odessa au fost transportați răniți din din Zalci (), Baden (), Iaska (), Mihailovska, Dimitrievska la Tiraspol, numărul răniților transportați ridicându-se la 700. De la Tiraspol răniții erau transportați la București
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Illustrierte", care publică în interior și un articol despre ele. În 18 august Secția I a escadrilei 108 a plecat spre Stalingrad. Deplasarea s-a făcut pe traseul București - Tiraspol - Nicolaev (18 august) - Melitopol - Stalino (19 august) - Nikolaevskaia (20 august) - aerodromul de la Kotelnikovo, la 160 km SV de Stalingrad (21 august). Secția II a escadrilei 108 a ajuns la 30 august la Tiraspol și apoi la Stalino. În afară de transportul răniților la Tiraspol, aviatoarele au executat și misiuni de recunoaștere, cum a
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
apoi la Stalino. În afară de transportul răniților la Tiraspol, aviatoarele au executat și misiuni de recunoaștere, cum a fost cea efectuată în 4 septembrie de Mariana Drăgescu pentru identificarea unui teren de zbor. La 10 septembrie escadrila s-a deplasat pe aerodromul de la Plodovitoe (), 40 km S de Stalingrad. Deși era doar septembrie, era foarte frig, iar Nadia Russo s-a îmbolnavit și a plecat la spitalul de la Nicolaev. La sfârșitul lunii septembrie generalul Corneliu Dragalina a citat escadrila 108 pe Corpul
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
transporturi pe zi de la Kresniskaia, Starobelsk și Tuzov. La 27 octombrie secția se mută la Rostov, și apoi la Morozovskaia, de unde se retrage iar la Rostov în 2 noiembrie. La 8 ianuarie 1943 și Secția II s-a întors pe aerodromul Băneasa, avioanele, uzate, fiind transportate cu trenul, ca și cele ale Secției I. Între 1 și 15 noiembrie avioanele Secției II au transportat peste 250 de răniți. La 13 ianuarie Smaranda Brăescu a fost detașată la Escadrila 105 Transport Greu
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
mai făcea parte Nadia Russo, nevoită să-și dea demisia din motive de sănătate. Secția era dotată tot cu cele 3 avioane RWD-13S și cu 3 avioane RWD-13. La 8 iulie Secția I a escadrilei 108 s-a deplasat pe aerodromul din Simferopol - Crimeea. Aici a transportat răniți de pe frontul din Kuban între Kerci și Simferopol. Însă doar după două zboruri Maria Nicolae a trebuit să revină la București. Au continuat misiunile de recunoaștere: la 13 iulie Mariana Drăgescu - pilot, Smaranda
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
aliaților, la care se adăuga și numărul insuficient de avioanele aliate. Ca urmare, în anul 1940, Forțele Aeriene Franceze aveau doar 1562 avioane, care, împreună cu 1070 avioane ale RAF înfruntau cele 5638 avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament ale Luftwaffe. Cele mai multe aerodromuri franceze s-au situat în nord-estul Franței, și au fost rapid ocupate în primele etape ale campaniei. Royal Air Force din Marea Britanie poseda unele avioane de luptă foarte avansate, cum ar fi Spitfire și Hurricane, dar acestea nu au fost potrivite
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]