25,860 matches
-
Articolele Autorului DĂRUIRE Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi, din ochii de codane, Le-am pus - furiș - în versurile mele, Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubeie, fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, Să ciupă strune în inimile voastre. Am pigulit sclipire din natură, Cleștar din soare, rouă din privire, Cu rime am făcut cimilitură- Văzduh, culoare... -, să-ți cânte de iubire. Am scormonit tăcerea lunii
DĂRUIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377613_a_378942]
-
primăvară. În lumea năpădită de artiști A încercat o floare să ne vină, Dar noi o ascultam atât de triști C-o umbră a-nvelit-o de lumină. Și în parfumul florilor de tei Pe lacul risipirilor de Lună Stele ca ochi albaștri de femei În văz de îngeri razele-și adună. În basmul melodiei de cuvânt Plecau din care păsări călătoare Se legăna un codru de argint Încărunțit de lacrimi și plecare. Din ce povară oare ni s-a dat Să știm
LUCEAFĂRUL DURERII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377677_a_379006]
-
pădurii de arama,n-au cântat și n-o să cânte,poate ,niciodată cum a cântat tărâmul fermecat și limba noastră dulce ,înmiresmata, Eminescu,odată! Cânta-ta codrii mari și fermecați, luna ,stăpâna nopții de pe cer, dragostea, iubirea , din ochii minunați albastre ape ,curgând spre mister, Eminescu,el! Ne-a scris o limbă dulce,vibratoare ce-n cântec adoarme un codru,o țară, orice vers se naște că o floare, crescută în a ideii primăvară, Eminescu ,doară! A criticat lumea falsă și
EMINESCU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377662_a_378991]
-
poate nu va fi cel mai înalt poem din univers dar o să fie doar al tău până la muțenia timpului iar uneori din singurătățile mele voi poposi obosit în camera de oaspeți la parter te voi zidi iubito într-un poem albastru din mintea mea nelobotomizabilă Referință Bibliografică: te voi zidi într- un poem / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Păpăruz Adrian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TE VOI ZIDI ÎNTR- UN POEM de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377673_a_379002]
-
lui se zbăteau atâtea și atâtea gânduri triste, asistase de multe ori la astfel de scene, dar niciodată tati nu a aruncat mâncarea pe geam. Și acum ce o să mai mâncăm? Ionuț era frumos, ca un înger, cu ochii lui albaștri de nu - mă - uita, cu părul ca spicul grâului și cu obrăjorii bucălați și trandafirii. Cu ochișorii lui mari, adumbriți de gene lungi și frumoase, mereu dornici să vadă și să știe, te cucerea de la prima vedere. Era o minune
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
Biserica recomandă ca rugăciune pentru deochi rugăciunea specială a Sfântului Ciprian, un fost mare vrăjitor care, s-a convertit la ortodoxie, devenind episcop. 2. Protecție proprie Se spune, de regulă, că persoanele care au ochii de culoare deschisă (verzi sau albaștri) au aceste “abilități” de a deochea alte persoane, printr-o simplă privire. Este recomandat a nu se privi drept în ochii unor astfel de persoane, ci undeva deasupra ochilor. Bătrânii spun că te poți feri de deochi dacă porți o
CE ESTE DEOCHIUL ŞI CUM POŢI SCĂPA DE EL? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378311_a_379640]
-
lumea a primului său nepot i-a umplut golul, și el, cel care nu a știut niciodată să-și arate dragostea față de nevastă și fiul său Nicolae, acum suferea cumplit, îl iubea din tot sufletul pe acest înger cu ochii albaștri. Ionuț îi moștenise ochii și dibăcia, demonta mașinuțele și nu se lăsa până nu le făcea la loc, iar, dacă nu reușea întotdeauna, bunicul era acolo să-l ajute. Tare mândru era de el. Îi petrecu cu privirea până se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
Mi-a mai rămas doar anotimpul meu; S-au rupt și corzile de la vioară Și mă agit ca-n cușca unui leu. Degeaba plânge dragostea sihastră, Mi-a tot zâmbit, a râs cu șiretlic; Nu pot iubi decât o floare- albastră Ce s-a ascuns în ochiul de șeic. Nu vreau să fii hapsân, dragă bădiță, Să mă întorci ca pruncul iar la sân; Când vei privi în flori de romaniță, Să-ți amintești că-ai fost și mi-ești stăpân
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
și a înțeles că am nevoie de ajutor. Atunci a hotărât să mă ajute,din altruism și după spusele sale pentru că m-a îndrăgit imediat.Sentimentul era reciproc. Și eu rămăsesem impresionată plăcut, de bunătatea intensă, oglindită în acei ochi albaștrii ai săi, adumbriți de bretonul blond, atunci când îmi spusese că vine adesea în parc, ca să mai audă vorbă românească,astfel să-și mai ostoiască dorul de casă. La 10 s-a deschis agenția și nu a trebuit să așteptăm prea
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
în multe forme desenate. Erau acolo Cuvântul, Muzica, Instrumentul, Dansul și Desenul. Toți erau îngerii creației. Erau înalți, aveau aripi, erau îmbrăcați în straie albe și strălucitoare, poleite cu dungi aurii pe alocuri. Părul îl aveau lung și inelat, ochii albaștri, dar șugubeți, o coroniță albă pe cap și o tolbă în spinare. La un moment dat, Cuvântul îL văzu pe Domnul și tăcu, apoi spuse: - Hei, fraților! Faceți liniște, că a venit Tatăl nostru! - Dragii mei îngeri, am mare nevoie de
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la cer atât de triste, Ele două, priviri necunoscute. Citește mai mult Căzute parcă sunt în universPășind spre îndepărtate zăriși creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări.Le
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Atingând enigmatice chemări.Le simt, le văd atât de paralele,Alergând prin labirint de stele,Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite.Precum topește focul ceara,Lăsată este pretutindeni seara,Îndepărtate ele suflete ucise,Lăcătuite sunt în albastre vise.Blestemate luptă să existe,Pășind spre orizonturi neștiuteși strigând la cer atât de triste,Ele două, priviri necunoscute.... XXIV. SPOVEDANIE, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Nu mi-am dat seama și
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Nu mi-am dat seama și nu am înțeles atunci, Ce poate să ascundă a Ta tăcere din privire, Mâhnit am privit nedumerit strigăt de prunci, Fugind neobosit, spre albastre zări de fericire. Am construit din fumul vieții, frumoase vise, Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise, Am pășit spre ele, lipsit de teamă și mister Și nu credeam vreodată, că uneori și ele pier. Rog ploaia ce mă udă
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Cu inima deschisă și cuprins mereu de dor. Citește mai mult Nu mi-am dat seama și nu am înțeles atunci,Ce poate să ascundă a Ta tăcere din privire,Mâhnit am privit nedumerit strigăt de prunci, Fugind neobosit, spre albastre zări de fericire.Am construit din fumul vieții, frumoase vise,Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise,Am pășit spre ele, lipsit de teamă și misterși nu credeam vreodată, că uneori și ele pier. Rog ploaia ce mă udă, să
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
e senină ca și marea, Privind nisipu-n miez de noapte, Cunoscut-am și uitarea! Stau și te ascult cum îmi vorbești în șoapte, Plăcerea îmi e regească ca doi aștrii, Privind ochii-n miez de noapte, Atât de sinceri și albaștri! Stau și te ascult cum îmi vorbești în șoapte, Plăcerea îmi e divină ca un dar, Privind jocul lumii-n miez de noapte, Atins-am Dumnezeiescul Har! Citește mai mult Stau și te ascult cum îmi vorbești în șoapte,Plăcerea
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
e senină ca și marea,Privind nisipu-n miez de noapte,Cunoscut-am și uitarea! Stau și te ascult cum îmi vorbești în șoapte,Plăcerea îmi e regească ca doi aștrii, Privind ochii-n miez de noapte,Atât de sinceri și albaștri! Stau și te ascult cum îmi vorbești în șoapte,Plăcerea îmi e divină ca un dar,Privind jocul lumii-n miez de noapte,Atins-am Dumnezeiescul Har!... XXVII. SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 1987
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Că nu e lăsată, pământul să-l sărute Și să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtare Și vântul o ajută , când bate tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Citește mai mult Lacrimile mării...Nemărginirea mării
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
toată furia și uraCă nu e lăsată, pământul să-l săruteși să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtareși vântul o ajută , când bate tot mai tare,Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durerePe întinderea albastră cufundată în tăcere...Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurieCând soarele -și trimite mângâierea aurie,Atunci apa se leagănă, în valuri argintateși cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ...... VII. CE ESTE POEZIA?, de Mariana Ciurezu , publicat în
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Noaptea... XVIII. NOAPTEA GÂNDURILOR MELE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea, din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea, pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastră bat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră... Herghelii de vise chemate de o stranie lumină pornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină, iar praful stelelor adormite înainte de vreme stă pe gândurile pe care n-are cine
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
amețitor până cobor... Plutesc printre norii care zarea-și dispută și parcă-ntre iei s-ar duce o grea luptă, împrăștiați de vântul care nu-i ajutâ se risipesc, apoi s-adună și așteaptă... Rătăcesc și zarea-i imens de albastră parcă marea și-ar fi revărsat din ape în înaltul necuprins al zării și la fereastră s-ar așterne picături să mă-ngroape... Uit că rătăcesc printre clipe de zare și pâmîntul pare o suavă mângâiere, luminile par sclipiri de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
o salvează pe Maria. Sentimentul profund de iubire al profesorului universitar Popescu pentru frumoasa lui Maria este impresionant și amănunțit descris în câteva pagini. La fel de vestit ca medic și profesor universitar este prezentabilul Șerban Chiriac, un bărbat fermecător, cu ochii albaștri, care încearcă zadarnic să o cucerească pe Emanuela cu comportamentul lui curtenitor de Don Juan nenorocos, refuzat din capul locului de nașa cea fidelă. Totuși, doctorul Șerban, ca și funcționara Ana Maria Bejan, facilitează cu succes momentele de adopție a
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
de pantalonași scurți bleumarin, cu un tricou frumos bleu și cu o pereche de săndăluțe comode. Pe cap avea o beretă șmecherească de marinar, de sub care părul lui ca spicul cădea bogat pe umeri. Arăta minunat, iar ochișorii lui mari, albaștri, ieșeau și mai în evidență, având și tricoul de pe el aceeași culoare, albastrul florii de in. Laura își alese o pereche de pantaloni albi, care îi scoteau în evidență corpul minunat de frumos, asortat tot cu o bluză de culoarea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
Acasă > Poeme > Emoție > DE CE NEGRU ȘI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU Autor: Ilie Marinescu Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce negru și albastru? Sub semnul întrebării stă toată viața noastră: De ce pământu-i negru, iar zarea prea albastră? Ce luptă s-a
DE CE NEGRU SI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378465_a_379794]
-
Acasă > Poeme > Emoție > DE CE NEGRU ȘI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU Autor: Ilie Marinescu Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce negru și albastru? Sub semnul întrebării stă toată viața noastră: De ce pământu-i negru, iar zarea prea albastră? Ce luptă s-a produs în mintea Celui care Decise că pământul, călcat fie-n picioare, Iar cerul să privească, senin ca nou născutul Cum negura
DE CE NEGRU SI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378465_a_379794]
-
Emoție > DE CE NEGRU ȘI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU Autor: Ilie Marinescu Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce negru și albastru? Sub semnul întrebării stă toată viața noastră: De ce pământu-i negru, iar zarea prea albastră? Ce luptă s-a produs în mintea Celui care Decise că pământul, călcat fie-n picioare, Iar cerul să privească, senin ca nou născutul Cum negura se joacă în mâini cu tot pământul. La schimb și omul poate să prindă
DE CE NEGRU SI ALBASTRU? VOCE MONICA DAVIDESCU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378465_a_379794]