12,966 matches
-
Popovici explica fenomenul spunând că "prezența evreilor în avangarda mișcării comuniste era o consecință firească, logică și necesară" întrucât "între ideologia nazistă care îi sortea unei dispariții totale și între ideologia comunistă aparent la polul opus (...) alegerea ca în tragediile antice era dinainte determinată". În ceea ce-l privește pe scriitorul Norman Manea 9, acesta, influențat de o anumită mistificare a istoriografiei post-comuniste, susține că "în ilegalitate și în 1945 este posibil și este chiar probabil că majoritatea membrilor de partid aparțineau
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din magazin, pornind-o pe strada Stejar. Mergeam în urma lui și-l vedeam cum din cînd în cînd ridica sacoșa la nivelul nasului, tușea mulțumit, avea o mină veselă și lumea îi părea frumoasă... Panem et circenses ofereau diriguitorii Romei antice plebeilor. O găină în oala fiecărei familii la sfîrșit de săptămînă, decretase Henric al IV-lea după vreo 16 secole... Ce mulțumire ușor de înfăptuit! *** Au trecut doi ani, cizmarul se odihnește în cimitirul "Eternitatea", iar eu veneam pe strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să se distingă mai curând prin uitare de sine: umblă la fine țuri chintesențiale, afectează „rigoarea“ științei, construiește ample pagode terminologice, sisteme atotcuprinzătoare, cu atât mai valabile cu cât el e mai absent, ca persoană vie, din „tehnicitatea“ lor. Înțeleptul antic se concentra, hipnotic, asupra ordinii lui interioare, asupra „stabilizării“ umorilor curente, asupra unor procedee ale construcției de sine în perspectiva unei valorificări integrale a potențialului individual, a nimbului lui de universalitate. „Specialistul“ de azi slujește, infailibil, zeul aspru și glacial
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unei asemenea biblioteci rămase la conacul de pe moșia Galbena, în 1840, în urma decesului logofătului Ioan Balș62. Interesant este și faptul că cele peste o mie opt sute de volume ale bibliotecii au fost organizate pe XXIV de domenii tematice, precum clasici antici (Plutarch, Polibius, Xenophon, Suetonius etc.), literatura modernă (Boileau, Moliere, Alexander Pope, Rousseau, Voltaire etc.), scrieri filozofice (Condillac, Kant etc.), istorie (Thucidide, Cantemir, Voltaire etc.), geografie, statistică, topografie, scrieri politice, științe juridice etc. Înclinat spre învățătură, tânărul boier Vasile Balș a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
răspândite prin scrierile Enciclopediei, ale lui Montesquieu, D'Alembert, Voltaire sau Wolf. Memoriile și scrierile sale politice de mai târziu indică faptul că Balș a fost preocupat, mai mult decât oricare contemporan al său, de cunoașterea trecutului. Lecturile din istoricii antici, din cronografii și istoricii bizantini, din vechile cronici moldovenești și muntenești sau din opera lui Dimitrie Cantemir (mai multe exemplare din lucrarea Histoire de l'Empierre Ottomane, apărută la Paris, în 1743, se aflau în biblioteca logofătului Ioan Balș, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sursele gândirii politice românești din Bucovina, în epoca luminilor, își au originile în ideile iluminismului francez și german, în teoria dreptului natural, ca și în ideile absolutismului luminat. În formarea spirituală a lui Vasile Balș notăm drept coordonate principale: scrierile anticilor, cultura românească, în care se evidențiază rolul director al ideilor cantemiriene, cultura europeană, precum și contactul direct cu lumea europeană. În această ultimă privință, rămânerea sa în Bucovina, după 1774, i-a dat posibilitatea de a călători mai ușor și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Însă tocmai aceste noi situații vor ațâța și vor încorda la cel mai înalt grad gelozia iluminatei Europe libere; ele conțin în sine cauza finală a focului războiului și a revoluțiilor"67. Apelul la istorie, prin numeroase incursiuni în istoria antică, a evului mediu, ca și în cea contemporană autorului, avea menirea de a evidenția în mod pregnant, pentru factorii de decizie de la Viena, ceea ce însemna sau putea să însemne stăpânirea exercitată de Rusia asupra Mării Negre, pentru devenirea estului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
le dăruim copiilor. Prin acest mijloc, darurile de Crăciun rămîn un sacrificiu veritabil adus bucuriei de a trăi, care constă în primul rînd în a nu muri. Cu multă profunzime, Salomon Reinach a scris odată că marea diferență dintre religiile antice și religiile moderne ține de faptul că „păgînii se rugau la morți, în timp ce creștinii se roagă pentru morți”. Probabil că este o mare distanță între rugăciunea către morți și această rugă fierbinte pe care o adresăm în fiecare an și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mai bine confuzia tribunalelor : oricare ar fi rezultatul, fatal sau anodin, al operației, ele se simt obligate să condamne și să scuze totodată. Practicată în mod obișnuit de diverse popoare din Africa și din Indonezia (era deja practicată în Egiptul antic), excizia constă în ablațiunea clitorisului, uneori și a buzelor mici ale vulvei. O fată care nu a fost excizată ar fi considerată impură, ba chiar periculoasă, și nu ar reuși să se mărite. Împotriva a ceea ce își închipuie de multe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
metal. Această predilecție pentru cupru a persistat pînă în secolul XX în Canada și în Alaska, la indienii de pe coasta Pacificului. Ideile lor despre cupru erau absolut comparabile cu cele pe care și le făceau oamenii despre aur în India antică și în Egiptul antic : substanță solară, de origine supranaturală, izvor de viață și de fericire, cea mai prețioasă dintre bogății și simbolul tuturor celorlalte. Au dispărut credințele acestea din rîndul nostru ? Cu siguranță că nu, în cazul aurului, însă am
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cupru a persistat pînă în secolul XX în Canada și în Alaska, la indienii de pe coasta Pacificului. Ideile lor despre cupru erau absolut comparabile cu cele pe care și le făceau oamenii despre aur în India antică și în Egiptul antic : substanță solară, de origine supranaturală, izvor de viață și de fericire, cea mai prețioasă dintre bogății și simbolul tuturor celorlalte. Au dispărut credințele acestea din rîndul nostru ? Cu siguranță că nu, în cazul aurului, însă am putea crede acest lucru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu făcea decît să confirme ceea ce se știa din Biblie și din autorii greci și latini : existau tărîmuri îndepărtate - Eden, Atlantida, Grădina Hesperidelor, Insulele Fericiților - și rase stranii deja descrise de Pliniu. Comparate cu cele ale popoarelor exotice cunoscute de către antici, obiceiurile indigenilor din Lumea Nouă nu ofereau nimic foarte nou. Mărturia anticilor era mai degrabă coroborată. În pragul secolului al XVI-lea, conștiința europeană, întărită în certitudinile ei, se putea retrage în sine. Pentru ea, descoperirea Americii nu inaugura epoca
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
autorii greci și latini : existau tărîmuri îndepărtate - Eden, Atlantida, Grădina Hesperidelor, Insulele Fericiților - și rase stranii deja descrise de Pliniu. Comparate cu cele ale popoarelor exotice cunoscute de către antici, obiceiurile indigenilor din Lumea Nouă nu ofereau nimic foarte nou. Mărturia anticilor era mai degrabă coroborată. În pragul secolului al XVI-lea, conștiința europeană, întărită în certitudinile ei, se putea retrage în sine. Pentru ea, descoperirea Americii nu inaugura epoca modernă, ci închidea un capitol pe care Renașterea îl începuse odată cu descoperirea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
secolului al XVI-lea, conștiința europeană, întărită în certitudinile ei, se putea retrage în sine. Pentru ea, descoperirea Americii nu inaugura epoca modernă, ci închidea un capitol pe care Renașterea îl începuse odată cu descoperirea, considerată mult mai importantă, a lumii antice prin intermediul lucrărilor grecești și latinești. Născut în 1533, Montaigne începe să reflecteze ceva mai tîrziu, iar curiozitatea lui mereu trează îl îndeamnă să se informeze despre Lumea Nouă. Dispune de două surse : primii cronicari spanioli ai cuceririi și istorisirile, publicate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ei înșiși reconstituie un fel de echivalent a ceea ce strămoșii noștri îndepărtați concepeau ca fiind o lume supranaturală, unde totul se petrece altfel - cel mai adesea invers - decît în lumea obișnuită. Pentru a încerca să-și reprezinte această lume supranaturală, anticii și, mai aproape de noi în timp, popoarele fără scriere născoceau mituri. Este interesant de constatat că, făcînd acest lucru, prefigurau uneori fabule pe care le imaginează astăzi fizicienii atunci cînd încearcă să ne pună la îndemînă rezultatele cercetărilor lor și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
celebra cea de-a 400-a aniversare a nașterii sale ne convinge că tablou rile lui oferă și astăzi materie pentru reflecție. Voi lua ca exemplu tabloul Echo și Narcis, numit și Moartea lui Narcis, ilus trare a unui mit antic care, datorită încărcăturii sale poetice și simbolice, este și astăzi actual pentru noi. De altfel, cuvintele „narcisiac” și „narcisism” n-au intrat oare în vocabularul curent ? Reține atenția în primul rînd compoziția tabloului. Toate liniile sînt divergente. Picioarele lui Narcis
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Nu avem nici un mijloc de a afla cum s-a putut naște treptat limbajul uman din comunicarea animală. Diferența dintre cele două este de natură, nu de grad. În fapt, problema a părut dintotdeauna atît de greu de soluționat, încît anticii - și chiar și cîțiva moderni - au făcut din limbajul uman o creație divină. Descoperirea codului genetic a făcut ca aceste speculații să devină perimate. Ea ne-a dezvăluit că la un nivel foarte îndepărtat de limbajul uman, dar care îi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
teoria despre corsi e ricorsi a lui Vico, conform căreia fiecare perioadă din istoria umană reproduce modelul unei perioade ce-i corespunde într-un ciclu precedent. Aceste perioade se află într-o relație de omologie clară între ele. Paralelismul dintre antici și moderni luat drept exemplu dovedește că întreaga istorie a societăților umane repetă la nesfîrșit anumite situații tipice. Oare nu tot asta ilustrează, dacă le acordăm oarecare credit, și cele trei exemple ale noastre ? în ordinea colectivă, expansiunea demografică ne-
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
legendelor 37. Claude Karnoouh - Dușmanii noștri cei iubiți. Mici cronici din Europa Răsăriteană și de prin alte părți 38. Cristian Bădiliță (ed.) - Eliadiana 39. Ioan Buduca - Și a fost seară, și a fost dimineață 40. Pierre Hadot - Ce este filozofia antică ? 41. Leon Wieseltier - împotriva identității 42. * * * - Apocalipsa lui Pavel 43. Marcel Mauss - Eseu despre dar 44. Eugeniu Safta-Romano - Arhetipuri juridice în Biblie 45. Guy Scarpetta - Elogiu cosmopolitismului 46. Dan Pavel - Cine, ce și de ce ? 47. Vladimir Jankélévitch - Iertarea 48. Andrei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
adunase până În acel moment o cantitate enormă de date, Însă nesistematizate, deci incapabile a sluji de bază unui nou impuls al cunoașterii. pe 7.200.000 $ 10 Haosul celor 62 de elemente cunoscute pe atunci fusese generat de perpetuarea credinței antice și medievale Într’un element unic care ar genera pe toate celelalte; credința se concretizase În cele din urmă În ipoteza că toate elementele ar fi un fel de multipli ai hidrogenului și generase un prim factor favorizant al ordinii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la călărit. De ce face asta? Poate pentru că omul consideră calul un dar al Naturii, pentru el Însuși. Poate așa și este, dacă ne luăm după Geneză. Căci acolo miticul Adam a dat tuturor ființelor și neființelor nume, ceea ce Înseamnă pentru antici a le lua În stăpânire. Și asta la Îndemnul divinității, al Naturii cu alte cuvinte. Și atunci, omul nu e cumva el Însuși un dar, dar pentru cine? Pentru el Însuși? Nu cumva pentru altul, de deasupra lui În sens
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dimensiuni poate să-i displacă sau să-i placă - cum e secțiunea de aur aleasă pentru coala de hârtie Între lungime și lățime, chiar dacă cea de pe care citesc acum e frondistă de-al binelea, sau dintre lățimea și Înălțimea templelor antice, pasămite nici zeii nu exceptează de la dimensional. Și cum dimensiunea e cuantificată de măsură, și trebuie să fie una În toate, adică cumpătarea pe care o repet mereu și tuturor, am s’o aplic și În ceea ce mă privește: mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau cele cîteva zeci de grame ale unui glonte Împroșcat cu 600 m/s. În ambele cazuri se depășește “necesarul” de doar 10 kg-m/s... Și dacă massa capătă importanță pe lângă viteză, Îmi amintesc de masivitatea tancului, al aceluia antic, pe care Alexandru Macedon Îl descoperea În India: elefantul. Care atinge totuși 40 km/oră. Ce formație de luptă i se putea opune? Dar zecilor de tone mânate cu 100 de kilometri pe oră care e tancul modern? Evoluția a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită istoria, dovadă reluarea În evoluție a unor vechi soluții, precum vreun delfin, mamifer reîntors În mare, care seamănă leit cu un „antic“ rechin; sau tot 5 degete avem și noi, ca și dispărutul dinozaur. Vorbeam de treaba Naturii? Să-mi văd și bârna din ochi, adică treaba noastră, care e că reluăm același scenariu, chiar dacă nu dispunem și de resurse ca ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În vulcanul războinic care era Elada. Dar ce făcea mulțimea adunată, cu ramuri de măslin, pe gradenele Olimpiei? Privea, cu un interes care depășea sportul propriu-zis, pe care-l putea admira oricând, nu la patru ani o dată, În orice palestră - anticul stadion - din orice cetate, urmărea deci un simulacru ori prelungire a războiului care tocmai căpătase un armistițiu. Anume: aruncarea suliței, cât mai departe; aruncarea discului - și-mi amintesc de celebrul Discofor al lui Miron, statuie care e de fapt omagiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]