8,151 matches
-
după mine. Era isteric. Am fugit și am apucat să mă Încui În WC. Așa au pățit și asistentele când au venit să vadă ce se Întâmplă. Apoi au venit niște brancardieri și, Împreună cu ei, i-am imobilizat iar asistentele, toate, le-au făcut injecții cu o concentrație mai mare de diazepam. Doctorul se uită prin salon și Îi căzu privirea pe noptiera unuia dintre ei; văzu covrigul și un pahar de plastic care mai avea resturi de colivă pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cap neîncrezătoare, deși asta ar fi explicat de ce mă aflam acolo. Îmi aminteam doar că eram În studioul de dans, promițându-i Angelei să creez un final potrivit coregrafiei. Începusem să dansez și apoi...apoi... Am oftat. Restul era negru. Asistenta Îmi zâmbi drăgăstos. ― Sunt În regulă? am Întrebat ca să mă asigur că durerile mele nu prevesteau nimic grav. ― Nu e nimic grav, zise ea, citindu-mi gândurile. Din păcate Însă, te-ai lovit destul de rău la cap și probabil de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În gând. Doctorul a venit imediat. I-aș fi dat cel mult cincizeci de ani, având În vedere felul În care arăta. Zâmbea cald, Într-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mână pe umăr. ― Să sperăm că vei avea, scumpo. 11 ― O să fie bine. Maria mă strânse de mână. ― Așa e, spuse tata, care mă ținea de cealaltă mână. Se va termina totul curând. Nu mă puteam opri din tremurat. O asistentă mă conduse Într-o Încăpere din spital, Întrebându-mă de ce păream atât de speriată. Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi bine. Apoi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sora mea, unde mai am câțiva foarte buni prieteni și un cufăr de amintiri... Acum locuiesc la Köln și lucrez la Bonn, la Deutsche Welle, între mai multe lumi și idiomuri. După terminarea Facultății de Filologie, secția franceză-română, am fost asistentă la Catedra de Limbi Romanice a Universității timișorene. M-am specializat în teorie literară, poetică, semiotică, mi-am susținut teza de doctorat în 1983 cu titlul „Ion Barbu și Paul Valéry. Incidențele poeticului“. Încredințată spre publicare la Editura Minerva, cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Holdingul de lângă oraș și liniștea a căzut doar odată cu dimineața, când negrul nopții se desface încet-încet în fâșii inegale și cerul devine un pic rozaliu... Ioana Ocneanu-Thierry S-a născut în 1968. A absolvit Facultatea de Litere și a fost asistentă la catedra de Limbă și Literatură Franceză a „Universității Al.I. Cuza“ din Iași până în 2000. Din acest an, locuiește în Franța, în orașul Lille, unde, după absolvirea altor stagii de pregătire, încearcă să rămână în același domeniu: predarea limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o parte aerele de domnișorici. Acum o să se vadă cine sunteți, care e fată mare ori care a călcat pe bec. În fața calului cu mușama stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vorbit continuu: — Ea e fata? Ce-are? Ai zis că are cistită? Ei, dacă-o ustură, e cistită. Și pe urmă spre mine: — Să nu te mai speli cu apă rece și să stai la căldură. Stați aici, că vine asistenta cu rețeta. Și-a strecurat pachetul de Kent în buzunar și-a șters-o. Această consultație de pe coridor mi-a plăcut la nebunie. Am terminat studiile și m-am dus la post, într-un oraș în care am avut cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
special: după siestă și puțin înainte de tratamentul de seară (căci toată lumea făcea preventiv antibiotice, la fel cum - aveam să constat mai târziu - în orice operație încheiată se vărsau înainte de sutură flacoane întregi de antibiotice forte, pentru prevenirea infecțiilor), una dintre asistentele foarte tinere trecea printre paturile noastre împingând o măsuță chirurgicală plină cu cărți: volume groase, neatinse sau fascicule soioase, subțirele și gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
front până aproape de capătul din 1989. Poate și pentru că, printr-un miracol, pacientul supraviețuise. Pasquale intra în blocul operator lovind ușile batante cu piciorul, târșâindu-și saboții de lemn, dându-se pe tărgile cu rotile, plesnind scurt peste fese vreo asistentă rătăcită, împărțind ordine și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de ortopedie, unde era z(m)eu absolut. Deschidea ultima ușă zdruncinând-o din balamale, apăsând ivărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se aprinsese la cafea, liftul care se blocase în drumul spre sală și mai ales ființele ce respirau în preajmă: anesteziștii care nu-și mișcau curul, asistentele care aterizaseră acolo de la șantan, pacienții care-și rupseseră oasele de boi ce erau. N-am aflat decât cu două zile înainte de a părăsi sala că rezistența mea în tandemul operator fusese un reînnoit prilej de pariuri: pe bani, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sârbească sau cea poloneză era diferită de cea chinezească sau românească, deși la fel de proastă. Cât despre deodorantele 8X4, Rexona sau Fa, le puteai bănui adevărata importanță mai ales în gărzile de noapte, când, după ce sunai îndelung chirurgul și strigai scurt asistenta, apăreau într-un târziu împreună transpirați, el încurcat, ea roșie, alergând spre sterilizare după truse și lăsând în urmă o lungă dâră de miros mai occidental... Alergam la rândul meu spre farmacie, deși, într-un fel, eram o privilegiată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
încercând să influențeze cursul canonizării sale. Recunoscându-și greșelile, voia să evite acuzațiile de ipocrizie sau de egoism. Nici măcar în sinea lui nu putea lua o poziție față de adulter, pentru că i se părea o chestie mult prea incitantă. Sybil și asistentele erau de domeniul trecutului și, în ultima vreme, sexul cu Naomi se cam împuțise. Se împuțise măcar în mintea lui Alan, dacă nu cumva și în corpul nevesti-sii. Ridicându-și trupul zvelt de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de convalescență potrivit, dădu din cap în direcția recepționerei și o porni mai departe. Deși acoperișul Centrului de Sănătate Grove era unul piramidal, cea mai mare parte a clădirii era circulară. Departamentul administrativ, zona recepției, sălile de tratament și biroul asistentelor se aflau în mijlocul clădirii, iar cabinetele diferiților medici generaliști care lucrau pentru Centrul de Sănătate Grove erau pe margine. Niște plăcuțe mici, aflate deasupra fiecărei uși, indicau numele ocupantului. Bull trecu pe lângă doctorii Hurst, Mukherjee, Fortis, Ambrose și Kowlakowski înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente. — Păi, tocmai despre asta e vorba, doctore. Bull simțea din nou exasperarea cu care se confruntase când vorbise cu recepționera. — Nu prea îmi dau seama dacă e o rană sau o arsură. Margoulies ridică din sprâncene și îl privi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la birou, de data aceasta pentru a scrie o rețetă. Am bandajat chiar eu rana pentru că nu am încredere nici în asistentele de aici și nici în cele de la Whittington. Vreau să iei medicamentele astea... — Să stau în pat, doctore? Bull părea entuziasmat de idee. Arsurile la stomac și mahmureala îl obligau cu atâta insistență să rămână la orizontală, încât eclipsau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu metabolismul lui Gaston. Nu conta cât de des Alan sau Helen Meyer, asistenta medicală pentru ambulatoriu a lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că urma să plece în ziua următoare la Wincanton, la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley. Pe umărul stâng avea un drăcușor, pe cel drept un îngeraș. Pe umărul drept al drăcușorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase cu soțul ei. Nu se mai comportase niciodată așa. Bull stătuse cocoșat în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență tipic masculină. Alan reconstruise telefonul distrus și se ghemuise, ținând discul rupt cu ambele mâini, pentru a-i telefona lui Helen Myers. Era deja trecut de zece. Asistenta îi spuse că soția își făcea griji pentru el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu mai exista. Subterfugiul era unul bine ales, căci Meyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
viața. Escaladase culmile medicinei și, odată cu ele, pe acelea ale moralității. Se însurase cu o femeie frumoasă și devotată, aveau un copil dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina ezită și aproape că acroșă un camion. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imaginea lui Bull, care îi stricase și distracția din noaptea precedentă. „Nu m-am mai comportat niciodată așa“, se gândise Alan. În definitiv, avea și el mândria lui, nu? E o mare diferență între a i-o trage bucuros unei asistente care chițăie de plăcere într-o garsonieră de prin Chiswick și o fetișcană, prietenă de zoofil, care ți-o suge printre tomberoane, într-o casă de oaspeți din provincie. Evident, de vină era chestia cu Bull. „Poate că e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întâmplat, spuse Terry mai mult pentru sine. — Corect, spuse Keith. Corect. Bem șampanie. Mai cerem o sticlă. Una câte una, fetele ajung fie în budă, fie la toaletă, după care sunt reorientate spre masa unde au apărut noi clienți. Mitzi, asistenta lui Keith. Micuța Bella, telefonista. Și răpitoarea Trudy, o vampă bună la toate, și strategul de la relații publice. (La C. L. & S. predominantă în angajarea fetelor e politica lui să-fie-singură.) Ele trebuie să râdă cât pot și să asculte. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de la capăt. Acum pot să mă văd. Cu un căscat fericit mă scol de pe salteaua anatomică a celei mai recente starlete. Iau o pastilă ca o sulă care se zvârcolește născând un vârtej de vitamina C. „Bună dimineața, domnule“: e asistenta mea de la duș, sau antrenorul de tenis, sau dresorul câinelui, guru, ioghinul tinereții mele. Îmi beau apa săracă în calorii, apa minerală carete-mbată. Terapeutul care îmi face acomodarea de la casă-la-mașină mă ia de mână - și iată-mă plecat, conducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai cald, mai lipsit de griji. Pe de altă parte, Ina discuta zilnic la școală cu Olga, buna și nedespărțita ei colegă încă de pe băncile claselor elementare, prietenă devotată, care deja luase hotărârea de a urma o școală postliceală de asistente medicale, în familia ei nefiind nici un fel de opreliște. Vrei să stai cu plosca la patul bolnavilor, n-ai decât, îi spunea mama Olgăi. Nu vei putea niciodată să-mi reproșezi ceva. Și dacă o vei face, îți voi aminti
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]