8,498 matches
-
și două arabe - Iordania și Autoritatea Palestiniană (aceasta din urmă în curs de cimentare și aflată încă parțial sub ocupație militară israeliană). Principalul motiv pentru care evreii consideră această regiune ca sfântă este datorată statutului special stabilit pentru ea de biblia ebraică, ținând seama de faptul că Ierusalimul este locul în care s-a aflat Templul evreiesc , dar și de faptul considerării regiunii ca „pământul făgăduinței”, darul făcut de Dumnezeu poporului său. Statele evreiești au existat cu intermitență în această regiune
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
importante texte religioase evreiești, Mișna (Mishnah) și Talmudul din Ierusalim, au fost compuse totuși în comunitățile evreiești rămase în această regiune în timpul acestei perioade. Cele mai sfinte orașe evreiești sunt Ierusalim, Hebron, Țfat (Tzfat) și Tiberias. Ierusalimul este pomenit în biblia ebraică de peste 700 de ori. Țara Sfântă are o mare importanță și pentru creștinism, în principal deoarece aici este locul nașterii, crucificării și reînvierii lui Isus Cristos, Mântuitorul sau Mesia al creștinismului. Orașele sfinte ale creștinilor sunt: Este de notat
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
lui Isus Cristos, Mântuitorul sau Mesia al creștinismului. Orașele sfinte ale creștinilor sunt: Este de notat că, deși araba este limba sacră a Islamului , numele în arabă de "Țara Sfântă" - Al Ard al Muqaddasa -pentru Palestina istorică , ca țară a Bibliei și a lui Iisus , este folosit în primul rând de către creștinii arabi și arabofoni, pentru care araba este limba vernaculară. Având credințe religioase comune cu evreii și creștinii, musulmanii consideră teritoriul la vest (dar nu numai) de râul Iordan ca
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
din cei cinci împărați care au condus țara în urmă cu 4.000 de ani. Istoricii bisericești au găsit picturi care Îl înfățișează pe Dumnezeu dând nume animalelor, iar în fruntea tuturor perechilor de animale se afla un inorog. În Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare între Adam și Eva, iar cornul său este îndreptat către arborele Binelui și Răului. Se spune că inorogul își datorează forța miraculoasă unei călătorii pe care o face odată pe an spre grădina apelor Paradisului
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
Era III - era premodernă 1600 - 1850. Era IV - era modernă 1850 - 1905. Era V - era contemporană 1906 - 2005. Omul agricultor a cunoscut simptomele și efectul nociv al unor boli ale plantelor din timpuri străvechi. În scrierile vechi ebraice și în Biblie se amintea de tăciunii și ruginile cerealelor. Nu se cunoșteau însă cauzele bolilor, iar efectul dăunător era atribuit răzbunării zeilor, blestemului morților etc. Marele naturalist și filozof al Greciei Antice, "Aristotel," a descris ruginile la grâu. "Theophrast", părintele botanicii, în
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Spre deosebire de Atanasie, canonul 60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. În orice caz, canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial abia în secolul a XVI-lea pentru Biserica Catolică și abia în secolul al XVII-lea pentru bisericile ortodoxe. Într-o scrisoare din 367, Atanasie descrie importanța pe care o dă celor 27 de
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
antice egiptene ca YP.În tăblițele de la Tell al Amarna și în inscripția lui Senaherib apare sub forma Yapu. Geograful arab Al Muqaddasi (sec. al X-lea ) o amintește sub numele Yaffa,folosit de arabi până în zilele noastre. În Vechiul Testament (Biblia ebraică ) (ebr. Tanah) Marea Mediterană e denumită uneori Marea Yaffo (Yam Yaffo),iar în literatura midrashică "Marea Yaffei" (Yamá shel Yaffo) Localitatea a fost ridicată pe o colină de calcar pe malul Mării Mediterane. În trecutul geologic se presupune ca se
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
alimentată de susținătorii lui Darwin, mulți dintre ei fiind atei, care au adus argumente în apărarea teoriei. Creaționiștii din această perioadă erau în mare majoritate premilenialiști, a căror credință în reîntoarcerea lui Iisus Hristos depindea de o interpretare cvasi-literală a Bibliei. Cu toate acestea ei nu erau interesați de geologie, acordându-le oamenilor de știință timpul premergător Genezei pentru a justifica fosilele și descoperirile geologice. După decesul lui Darwin puțini oameni de știință sau clerici au respins antichitatea pământului și natura
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
politică atunci când în școlile publice a început să se predea teoria selecției naturale a lui Darwin. Ca răspuns la aceasta, statul Tennessee din SUA a dat o lege ce interzicea predarea oricărei teorii ce stabilea originea umanității contrazicând învățăturile din Biblie (Actul Butler din 1925). Această lege a fost testată în faimosul proces Scopes ce a avut loc în 1925. Legea a fost susținută de Curtea Supremă din Tennessee, rămânând în vigoare până în 1967 când a fost abrogată. Edwards v. Aguillard
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
Pakistanului, prin câmpia Indo-Gangetică, trece prin Dera Ismail Khăn, Sukkur și Hyderabad și se varsă printr-o deltă de 8.000 km² în Marea Arabiei. Indul a avut o importanță majoră pentru Asia de Sud încă din vremurile antice. Este menționat în Biblie ca fluviul care izvorăște din Rai, alături de Nil, Eufrat și Tigru. Pe teritoriile pe care a înflorit civilizația de pe valea Indului, au fost ridicate acum 5.000 de ani unele din cele mai vechi orașe din lume. Astăzi, numai tehnica
Ind () [Corola-website/Science/306738_a_308067]
-
a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Cronica universală a lui Simion magistrul și logofățul”, "Cronica lui Ioan Zonaras", "Cronica anilor 1296-1413 (atribuită lui Ioan Chortasmenos)", așa - zisele "„Letopisețe sârbești noi”, „Letopisețul de la Putna”", iar unele informații le-a luat direct din Biblie. Soarta manuscrisului este următoarea: manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Bistrița în anul 1845 de filologul rus Vasili Grigorovici, care-l publică la Kazan în anul 1851. În prezent manuscrisul se află la Moscova, în muzeul Rumianțov, unde l-a
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
pot fi identificați, în dreapta, omul de cultură clujean Gáspár Heltai și preotul calvin Méliusz Juhász Péter (1532-1572), cu care David Francisc a întreținut o lungă controversă teologică. Gáspár Heltai (adept al noii religii unitariene) apare în spate, șezând și răsfoind Biblia. În dreapta jos este prezentat nobilul transilvănean maghiar Gáspár Bekes (1520-1579), un alt adept unitarian. Opozantul său în disputele publice a fost liderul calvinist Péter Juhász (Melius), iar principalul său susținător Giorgio Blandrata, medicul personal al principelui Ioan Sigismund Zápolya. Blandrata
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
bine realizat din toată pictura epocii Ștefan cel Mare - Petru Rareș. Aici se află zeci de scene mici, constând dintr-o succesiune de teme secundare limitate la viața unui sfânt (Gheorghe, Dimitrie, Nichita și Parascheva) sau la un episod din Biblie (Facerea lumii, Viața primilor oameni). Apar aici Adam arând, Eva torcând (în Geneză), Ospățul Sfântului Gheorghe, cu mesenii așezati și cu spatele la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renașterea italiană). Personajele au o mișcare firească, "trăiesc" evenimentul. Artistul se dovedește curajos
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
panteon de zei care au primit puterea divină de la Aten. Acest punct de vedere nu este împărtășit și de comunitatea istorică. Câțiva cercetători merg atât de departe încât să afirme că Akhenaten sau unul din adepții lui era Moise din Biblie. Comunitatea egiptologică consideră aceste afirmații neștiințifice, deoarece nici una din teorii nu se bazează pe dovezi solide și venerarea lui Aten nu are nimic în comun cu religia lui Moise. Conform lui John Tuthill, profesor la Universitatea din Guam, motivele lui
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
puțini oameni ajunseseră mai departe de cel mai apropiat oraș.” Cartea s-a vândut în șase milioane de exemplare până la debutul primului Tur al Franței, fiind astfel cea mai bine vândută carte a secolului al XIX-lea în Franța, cu excepția Bibliei. A stârnit interesul național, făcând din Franța o țară „vizibilă și vie”, așa cum spune de altfel și prefața sa. Existase anterior o cursă de mașini care purtase numele de Turul Franței, dar doar publicitatea din spatele cursei cicliste și metoda lui
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
să scutească un elev de întregul efort de învățare. În alte fragmente, însă, Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar, metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o viață boemă, și se lasă introdus în cultura cârciumii
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
a murit în timp ce încă lucra la gravuri(cele ce ilustrau Divina Comedie a lui Dante)." Blake este însă foarte prețuit de către critici mai târziu pentru expresivitatea și creativitatea sa și pentru filonul filozofic și mistic al operei sale.Adept al Bibliei dar ostil bisericii engleze - și tuturor formelor organizate ale religiiei - Blake a fost influențat de idealurile și ambițiile revoluțiilor franceze și americane, dar și de gânditorii mistici precum Jakob Böhme și Emanuel Swedenborg. În ciuda acestor influențe cunoscute, unicitatea operei lui
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
și egalitatea morală. Fidel fiind deismului britanic al secolului XVIII, Pâine a scris prima parte a lucrării The Age of Reason înainte să fie închis, o critică la adresa religiei organizate, constituită prin numeroasele inconsistente pe care le-a găsit în Biblie, și prin intermediul căreia a scos în evidență nevoia unei cercetări libere și raționale în toate disciplinele, în special în religie. Despre propriile credințe religioase, Pâine a afirmat în "The Age of Reason": Deși nu există dovezi că ar fi fost
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
amenința scindarea bisericii catolice) propagată de misionarii bogomili, religie care stă la baza religiei lombarde din regiunea Milano, adepții acestei religii fiind urmăriți ca eretici. Transformarea inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din biblie cu citate vechi, cel mai des citat fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică. Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
de condamnare cita spusele lui Isus: "„Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sînt strînse, aruncate în foc, și ard”" (Ioan: 15, 6). Inchiziția a aplicat aceste cuvinte din biblie cuvânt cu cuvânt, ca atare. În perioada timpurie a creștinismului, existau învățături ca „Montanism” ce provenea de la Marcion din Asia Mică (85-160) sau „Maniheism”, întemeiată de persianul Mani (216-277) în care religia era impregnată de influența gnostică, învățături care au
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
educației clasice, întrebând " Ce are de-a face Atena cu Ierusalimul?" Dar nici măcar el nu s-a opus acestui sistem. Deurbanizarea a anulat scopurile educației, care, deja din secolul al șaselea, s-a deplasat către școli monastice, axate pe studierea Bibliei. Educația laicilor s-a păstrat puțin în Italia, Spania, și părțile sudice ale Galiei, unde influența romană era mai de durată. Totuși, în secolul al șaptelea, educația a prins avânt în Irlanda și alte teritorii celte, unde latina era o
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
lucrătoare. Zilele săptămânii în limba română provin din limba latină, unde fiecare zi era numită după o planetă: Cea mai veche evidență despre săptămâna de șapte zile se găsește în "Vechiul Testament", în raportul creațiunii din cartea Genezei, prima carte din Biblie, cu mult înainte de apariția poporului evreu. În Egiptul Antic nu existau săptămâni în sensul de cicluri de șapte zile, ci se foloseau cicluri de 10 zile, astfel încât un an era compus din 12 luni, fiecare având 30 de zile, plus
Săptămână () [Corola-website/Science/308454_a_309783]
-
programului "Nici un sat fără biserică". Astfel, el s-a deplasat în toate parohiile din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, verificând stadiul lucrărilor de construcție sau modernizare, precum și modul de cheltuire a banilor. Episcopul Dr. Calinic Dumitriu este autorul câtorva cărți cum ar fi: "Biblia în Filocalie" (2. vol., Trinitas, Iași, 1995), "Tanatologie și nemurire" (Cantes, Iași, 1999), "Meditații filocalice" (Cantes, Iași, 2001), "Un stareț simbol - Arhimandritul Iachint de la Putna" (coordonator, Gedo, Cluj-Napoca, 2005), "Logica Trinității" (Gedo, Cluj-Napoca, 2005), "Fenomenul "Biserica ortodoxă secretă" - o erezie
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
Inocențiu Micu-Klein]] și importantei scrieri a lui [[Samuil Micu]], "Istoria și lucrurile și întâmplările românilor", alături de ediții din lucrările lui Petru Maior și Gheorghe Șincai. Lui C. îi aparține inițiativa, coordonarea, prefațarea și realizarea în parte a ediției critice a [[Biblia de la Blaj|Bibliei de la Blaj]], opera de vârf a [[Școala Ardeleană|Școlii Ardelene]], apărută în condiții monumentale la Roma, în anul jubiliar 2000. A inițiat de asemenea și a realizat în cea mai mare parte corpusul de corespondență literară "George
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
importantei scrieri a lui [[Samuil Micu]], "Istoria și lucrurile și întâmplările românilor", alături de ediții din lucrările lui Petru Maior și Gheorghe Șincai. Lui C. îi aparține inițiativa, coordonarea, prefațarea și realizarea în parte a ediției critice a [[Biblia de la Blaj|Bibliei de la Blaj]], opera de vârf a [[Școala Ardeleană|Școlii Ardelene]], apărută în condiții monumentale la Roma, în anul jubiliar 2000. A inițiat de asemenea și a realizat în cea mai mare parte corpusul de corespondență literară "George Bariț și contemporanii
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]