7,991 matches
-
o îmbrățișare, pe care el știe să o dea. Ușor, cu jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl țin în palmă, ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici , în acest loc, sub India, sub arabi, sub Sumer cu soarele și demonii săi, lângă Egipt soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate prea sofisticat. Și cu mâncăruri delicioase pe bază de orez. Cu exotismul depărtărilor și vegetației și cu climă delicată, semiecuatorială. Azi poartă costume thailandeze. Îi privesc cum fac paradă liniștit. Ca o bijuterie în palmă. Mă uit la el și privesc. Și noi ne plimbăm sub clar de soare. Și razele ne zâmbesc. Ne uităm unul la altul când și când și purtăm iarăși o conversație. Sunt mai multe replici cu frânturi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță), China e o țară plină de finețuri, unde pictura plină de delicatețe, feminitatea și lucrurile scumpe sunt la ele acasă. Yin și Yang. · Întorcându-mă către întinderea, piramidele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atunci când îi era îngăduit să urce să se întîlnească, din vreme în vreme, cu Dumnezeu, pe pantele prăpăstioase ale muntelui Horeb... Ai vreo bănuială ce capacități putea avea podoaba aceasta? Când dădeai drumul inelului pe fundul unei halbe de bere, bijuteria se dizolva. Argintul său se ridica la suprafață și reflecta, în smalțul său topit, numele și actele celui ce, la sfârșitul unei noi mii de ani, va intra, iarăși, în stăpânirile poeziei perfecte... Pentru că asta era păsărica talmudistului. Propăvăduia, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bruftuluiam... - Ceasul rău! V-ați bruftuluit, cât v-ați bruftuluit, dar pîn' la urmă v-ați plesnit în microb. - ...Numai că, într-o seară, după ce polizasem suficient, instalându- mă într-o confortabilă zonă de febrilitate intelectuală, țâșnește scurt, către mine, bijuteria de talmudist. Bălmăjește ceva. Își agita cicatricele. Și-mi arată pe degetul mijlociu un inel... - E-te, fleoșc! - Și îmi zice: "Ochiosule!" (pe motiv că nici el nu izbutise să mă privească niciodată în ochi) " Ai tu habar, măcar cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte jumătate dintre certificatele, pe care izbutise să le falsifice în favoarea lui Doru. Iar în contul celeilalte jumătăți pe care nu reușise încă să le plastografieze, rupse de la sufletul său și îi înmînă huidumei, două sute cinci zeci de grame de bijuterii, din goldul cel mai pur. Când Sucu Marcel închise ușa pe cealaltă parte, Doru Sinistratul, numit, de obicei, în acte Cișmea, devenise, pentru multă vreme, în hârtiile oficiale (fiindcă gioarsa de carte de telefon a lui Sucu se deschidea invariabil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-a trișat franțuzoaica? se interesă Genel, sărind din două în două trepte, ca un greiere, către palierele inferioare, după făptura pe jumătate jigărită, pe jumătate distinsă. Uită și bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o așezase, buză-n buză cu gâtlejul scărilor. Nu mai era atât de interesat de aspectul material al existenței. La loc. Înăuntru. O, singurătate a singurătății, totul este singurătate! Pantofii mei sânt atât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu, de atlaz, pe drum. De data aceasta, îndepărtat fiind de obiectele metalice, pendulul se porni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Madam Nicolici îi răpea ăluia femeia de-acasă și-o vărsa, ca pe-o cană de apă fierbinte, plocon, la picioarele și-n brațele Sinistratului său! Costa o căruță de bani. Nu voia femeia să i se înfățișeze fără vreo bijuterie ori fără vreo garderobă mai acătării. Unele, mironosițe, prin vrăji, pentru a nu-și denatura ambientele în care se obișnuiseră să-și miște grațiile, își târau după dânsele până și șemineurile. Dar tot în patul de licean nedumirit al Sinistratului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rând nu putea înțelege ce anume reprezenta el pentru Livia Cramm. Părea să nu prea facă nimic altceva în afară de niște trucuri de scamator, din când în când, iar pentru asta primea sume mari de bani, iar uneori și câte o bijuterie. — Cadouri, dragă, era explicația doamnei Cramm. E un prieten de-al meu și, în plus, e un geniu. Un talent malin. N-am voie să le dau cadouri prietenilor mei? Lui Vultur-în-Zbor Nicholas Deggle nu i se păruse niciodată geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a ajunge la lumină, nu să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu norii, pentru a lumina în noapte. Obosită, copleșită de evenimentele care o luaseră pe nepregătite, Karina adormi cu cuțitul în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mea, continuă ea, aș vrea să se ia În considerare că am construit trei castele de nisip la St David și am lăsat-o pe Emily să-mi Împletească bucăți de crab În păr, despre care spunea c-ar fi bijuterii de sirenă. Și-am cântat toate cântecele și-am făcut toate sandviciurile. Am făcut două tipuri În fiecare zi, deși le mâncau numai pe cele cu pâine prăjită... —Doamnă Shattock, puteți să vă rezumați doar la a răspunde acuzațiilor? mugește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
slabă, dar ce contează e să continue să alerge pe pistă pentru ca batonul să poată fi pasat de la unul la altul, iar Întrecerea să continue la nesfârșit. „O, dragostea e mândră și dragostea e blândă, Și dragostea e ca o bijuterie când e nouă. Dar când Îmbătrânește, se răcește; Și se evaporă ca a dimineții rouă.“ —Mami, știu de ce te superi pe tati, mi-a zis Emily dimineața trecută. —De ce? Pentru că face lucruri greșite. Am Îngenuncheat lângă ea ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a prefăcut că merge să vadă dacă nu s-a dezlegat Mânza, la reîntoarcere a privit-o de la mică distanță, a făcut-o pe motănelul-cerșetor, iar fata, intrând imediat În joc, și-a desfăcut picioarele arătându-i pentru o clipă bijuteria care pe atunci era considerată singura avere a fetelor cinstite. A venit lângă ea, s-au Întins peste fân și au Început jocul nepământean, dar atât de terestru și uman sub vraja căruia au căzut miliarde de locuitori ai Terei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
refugiu rezidențial pentru clasa de mijloc din nordul Europei. Stațiunea respinsese turismul de masă și nu exista aici niciun zgîrie-nori precum acelea care răsăriseră pe malul apei la Benalmadena sau Torremolinos. Orașul vechi de lîngă port fusese transformat Într-o bijuterie, căsuțele de pescari deveniseră wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o casă de schimb decorată cu schelet de lemn În stil Tudor și un butic În a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
grea. Pe marginea piscinei, femeile care stăteau la soare Își dezlegau sutienele costumelor de baie și se dădeau cu ulei de plajă, lăsîndu-și glossul de pe buze pe tivul rece și sărat al paharelor de marguerita. Un Întreg zăcămînt aurifer În bijuterii se lăfăia printre sînii cu pielea lucioasă. Aveai senzația că zarva cancanurilor cresta suprafața apei din piscină; indiscreția era cuvîntul de ordine printre membrii clubului, care se informau reciproc cu Încîntare despre satinatele delicte ale nopții. Am comentat cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată. Era plină casa de picturi și objects d’art, ca să nu mai zic de bijuteriile lui Alice. În anii anteriori s-au petrecut furtișaguri și s-au pîrlit covoarele cu țigări. — Chiar și așa. Și-n definitiv, ce făcea familia Hollinger Înăuntru? De ce nu erau aici, afară, printre invitații lor? — Nu era stilul lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privit În jos și mi-am văzut mîinile strălucind În Întuneric. Strada care Înconjura portul se umpluse de curioși Încîntați de spectacolul pentru care ieșiseră de prin baruri de noapte și restaurante; flăcările reflectate le făceau ochii să strălucească precum bijuteriile pe care le etalau toată vara. Braț la braț, un cuplu vesel trecu pe lîngă mine cam pe două cărări și nimeri În calea unei mașini, care Îi ocoli la mustață. În trecere, bărbatul izbi cu palma În capotă. Speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
moțăiau pe aleea de alături. Cu Îndemînare de scamator, făcu nevăzută, chiar de sub nasul directorului de magazin, o pereche de pantofi din piele de crocodil expusă pe un stand, iar cîteva minute mai tîrziu, cînd ieși dintr-un magazin de bijuterii aglomerat, purta pe degetul mic un inel cu diamant. Am presupus că nu era conștient de prezența mea la nici douăzeci de metri În urma lui, dar pe cînd traversam amîndoi spațiul verde din Plaza Iglesias i-a făcut cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În timp ce Crawford umbla prin Încăperile de sub ei, sabotîndu-le recepția prin satelit, furîndu-le calul de jad de pe măsuța de cafea, o statuetă Staffordshire de pe polița căminului, scotocind prin sertarele biroului ca și cînd ar fi fost În căutare de bani și bijuterii, creînd iluzia că o bandă de spărgători de case versați luase cu asalt locuințele din complexul Costasol. În timp ce stăteam cuminte În mașină, așteptîndu-mă să mă Înhațe ca din oală inspectorul Cabrera și grupul de intervenție al poliției din Fuengirola, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
față lată, rubicondă, cu o cascadă de bărbii duble, cu părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când răvășit, cu hainele Îmbibate de sosuri și vinuri, trăznind a transpirație și a stătut - un dandy? Cu piciorele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
interesantă ar fi și povestea cravașelor, a umbrelelor, lornioanelor și a celorlalte accesorii de ținut În mână, fără de care un costum elegant, o ținută tipic dandy nu sunt de conceput. Spre a nu mai vorbi despre lanțuri, ceasuri ori despre bijuteriile propriu-zise (inelele, cu precădere), cărora li s-ar putea dedica un Întreg capitol. Ca și monoclului, purtat de numeroși dandy nu din motive de miopie, ci ca avertisment suplimentar pentru indiferența superioară a acestora. Dă bine să se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e o greșeală de neiertat.” 1 Câtă vreme pentru un dandy infamante sunt, de pildă, o pată de grăsime pe piepții unei veste fantaisie, o vorbă de spirit ratată, o privire pătimașă, o căzătură de pe cal, un prânz fad, o bijuterie vulgară, ba chiar și un fapt plin de virtute, dar fără eleganță, tabla de valori după care el cere să fie judecat e alta decât cea obișnuită. Și totuși, atunci când gesturile unui asemenea bărbat trădează nu doar insensibilitate, ci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lăsând să se vadă bluza mulată de dantelă de dedesubt, și o pereche de pantaloni trei sferturi bej, pe șolduri. Eșarfa de mătase din jurul gâtului avea exact aceeași culoare cu pantalonii. Purta tocuri înalte și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capul spre trapă. Nu prea părea impresionată de înfățișarea mea de eroină de filme de acțiune care tocmai a salvat lumea. Numai bărbații își făceau cruce și începeau să murmure un Tatăl nostru când mă vedeau. — Cum? întrebai eu. După câteva bijuterii pe care le purta și după amprenta dentară. O cheamă Shirley Lowell și a dispărut acum trei ani, când s-a presupus că s-a sinucis, spuse agenta, scurt și cuprinzător. —Ei bine, eu n-am pus piciorul în teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]