10,418 matches
-
cu voioșie cercurile/ în jurul meu/ Ca să-i îmbun/ m-am gândit că e bine să le dau un citat/ din propria-mi operă/ noli me tangere le-am spus". În fine, din aceeași categorie, a mijloacelor coercitive, face parte ironia blândă, atașantă, tip "d'accueil" ("charientism", ar fi spus Heinrich F. Plett), pe care Nicolae Turtureanu o va cultiva cu măsură în toate cărțile sale de poezie (și cu asupra de măsură într-o parte a prozei). Pe bună dreptate, Liviu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăind, să guste a raiului fericire"). Trebuie să recunoaștem, firește, că metafora vânătorii erotice apare foarte rar la Horia Zilieru, pentru că foarte rar Fratele mâniei înțelege să consume argheziana întâlnire cu femeia în ritmurile unui ritual cinegetic: "Tu cobori în blânda auroră/ eu în aer urc către amurg/ marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
versurile quasimodiene, în care același adjectiv, antico, este recurent, de asemenea în poziție tonica: chemarea străvechiului / corn al pastorilor ( Ce vrei, pastor de aer?); străvechi / cochilii luceau (Corabia înaltă). Se mai pot cita următoarele formule leopardiene, ce conțin adjectivul dolce: blândă / vale a Haranului (Imn patriarhilor, vv. 80, 82) și copilă încântătoare / plăcută vederii (Dragoste și moarte, vv. 10-11) cu calificativul postpus numelui iar la Quasimodo: domoala / revărsare a sângelui (Fir tot mai scurt). La fel de interesante se dovedesc a fi contextele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Stăpânitorul gând, vv. 3-4), iubit / sânge al neamului sau (Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, vv. 59-60) sau, preadulcea tinerețe, mult mai dulce / decât ai faimei lauri (Amintirile, vv. 44 45), iar la Salvatore Quasimodo, prin al meu par vântul cel blând / a încetat să bată (Piața Fontana) context în care poetul, intercalând un complement de loc între nume și adjectivul subordonat, a mărit distanță dintre aceste părți de vorbire, obținându-se astfel o mai bună punere în valoare a ambelor: vento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lumină și viața, următoarele nuclee tematice sunt asociate: zori, dimineața naștere, miez de zi drum al vieții, noapte matrice prenatala sau moarte. În Viață solitara metamorfoza din momentele auroral și crepuscular, indiferent de unitatea de timp, este reprezentată în tonuri blânde, atât de necaracteristice majorității versurilor leopardiene. Astfel începe cadrul descriptiv al vieții însingurate: Ploaia din zori, când în patul voioasa / bătând din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
colo saltă-n joacă (vv. 24-27). Quasimodo plăsmuiește o imagine similară celei de mai sus, căreia îi reduce energia tonica, adaugându-i o notă de melancolie și un motiv poetic, tot leopardian, cel al vântului: Prin al meu par vântul cel blând a încetat / să zăbovească, dezamăgită este fruntea: / înclină blând capul copiilor / în piață (Piazza Fontana).331 Quasimodo interiorizează ecouri ale poeziei lui Leopardi și le rescrie trecându-le, așa cum ne asteptam, prin propriul filtru, tehnica care îl ferește de orice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unei nocturne de factură romantică dacă nu am ști că în versurile poetului nostru viziunea contemplativa constituie întotdeauna un prim pas către meditația asupra timpului, a durerii, a condiției omului în relație cu natura.343 În Amintirile, vântul este sunetul blând al peisajului renăscut în amintire: Și licurici prin tufe și razoare / se perindau, și-alei înmiresmate / foșneau ușor de vânt (vv. 14-17). Tot aici, reevocând itinerariul cognitiv din Infinitul, a cărui prima etapă este perceperea totalizatoare a timpului, sunetul vântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acest spațiu interiorizându-l: Oraș insular / Scufundat în inima mea ( În lumina străveche a mareelor); Eu mă arunc în tine, un proaspăt val / de nave în inima-mi se-așterne; / pași goi de îngeri / se ascultă-n întuneric (Pământului meu); Tìndari blândă te știu / între coline-ntinse supendate / pe luciul blând, de ostroave cerești / azi mă cuprinzi / și-n inima-mi te-nclini (Vânt la Tìndari).355 Insula, adesea metaforă a interiorității, este numai aparent un refugiu sigur în calea îndoielii și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În lumina străveche a mareelor); Eu mă arunc în tine, un proaspăt val / de nave în inima-mi se-așterne; / pași goi de îngeri / se ascultă-n întuneric (Pământului meu); Tìndari blândă te știu / între coline-ntinse supendate / pe luciul blând, de ostroave cerești / azi mă cuprinzi / și-n inima-mi te-nclini (Vânt la Tìndari).355 Insula, adesea metaforă a interiorității, este numai aparent un refugiu sigur în calea îndoielii și a rătăcirii, căci în universul imaginar al sicilianului însăși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ajuns la un adevăr stabil, nu mai cunoaște cale de întoarcere. Eul poetic quasimodian caută totuși cu ardoare momentele de întrerupere a rătăcirii: odihnă insulelor pe fundul mării din versurile următoare pare o clipă misterioasă de abandon descrisă în tonuri blânde și liniștite tipice naufragiului leopardian: Apoi pământurile se-așterneau / pe funduri de acvariu, / și-apăsarea uratului, viața altcum ursita / pierea în firmamentele subduse (Verde derivă, trad. MB).357 Pentru Leopardi naufragiul înseamnă încetarea rătăcirii și liniștirea ființei în marea de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
soluție în fața misterului ce refuză să se comunice: pășesc îngeri / muți cu mine. Omului singur îi rămâne puterea de a cerceta și de a încerca să înțeleagă și cunoască: Ce faci tu, luna,-n cer? Ce faci, o spune-mi / blândă, liniștită luna? (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 1-2). Dacă este Quasimodo condamnat la ceva, el pare condamant la a nu se putea controla pe sine însuși afirmă Carlo Bo, de a nu se putea elibera, de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Mondial, în care imaginea însângerata a morții transmite cruzime și tragism; aducătoare doar de suferință, ea nu mai avea puterea să consoleze: sau nici moartea nu-i mai mângâie acum / pe cei vii (Scrisoare). Deși uneori este invocată cu tonuri blânde, trecerea în neființă capătă rol central în descompunerea lumii, deopotrivă interioare și exterioare: O, milostiva moarte, / n-atinge ceasul ce bate pe peretele bucătăriei, / copilăria-mi toată a curs pe-al / cadranului smalt, pe-acele flori pictate: / n-atinge mâinile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elementul vegetal se contopesc.381 Liniștirea eului în sânul naturii protectoare constituie una dintre iluziile leopardiene predilecte, specifice copilului, adolescentului, omului primitiv și antic, dar destinate să piară de îndată ce acesta înțelege adevărul despre ostilitatea mamei creatoare. Fericirea omului în îmbrățișarea blândă a elementelor se dovedeste o speranță deșarta, un vis de demult: Unde-ați pierit, fermecătoare vise, / din tăinuit lăcașul / de tainice fapturi, din efemerul / diurn tărâm de stele. Din sălașul / gingașei Aurori și din ungherul / ce-ascunde-n somn a soarelui sclipire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
verbală, este recurenta atât în versurile originale: în mine rătăcita orice formă (titlu în volumul Ape și pământuri), în mine se-nserează (Oboi scufundat), o oboseală s-a lăsat în mine (În antică lumină a mareelor), în mine acum în focul blând (Elegos pentru dansatoarea Cumani), cât și în traduceri: în mine e singurătate (Safo, Lui Hermes), vino la mine și acum (Safo, Afroditei), Si vino înainte-mi, împrejurul tău (Safo, Gòngilei), Pe mine nu mă liniștește / flautul blând sonor al multor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acum în focul blând (Elegos pentru dansatoarea Cumani), cât și în traduceri: în mine e singurătate (Safo, Lui Hermes), vino la mine și acum (Safo, Afroditei), Si vino înainte-mi, împrejurul tău (Safo, Gòngilei), Pe mine nu mă liniștește / flautul blând sonor al multor voci (Stesihor, Pe mine nu mă liniștește), În mine Eros (Ibykos, Că vântul din nord roșu de fulgere).486 Cercetătoarea menționează și cuvântul sillaba, caracteristic poeziei quasimodiene originale, întâlnit în Vânt la Tìndari, în Latomie, în Cuvânt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în casa muribundei doamne Frankford (compătimită de toți pentru nesăbuita sa greșeală, însă, în fond, neiertată de facto de nimeni, ceea ce implică, pînă la un punct, o vagă concesie făcută tot mai virulentelor ideologii puritane). Soțul (apreciat pentru pedeapsa lui blîndă în fapt, mult mai sadică decît una propriu-zis violentă, lucru iarăși admis de majoritatea protagoniștilor) își binecuvîntează nevasta vinovată, care moare astfel cu inima relativ împăcată. Cu aceeași voluptate mai degrabă sadică, Frankford îi scrie pe mormînt următorul epitaf (el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai degrabă mimat, ca Frankford) practică o tortură studiată, în grade de dezvoltare a suferinței, cu infernale amînări și disimulări. The Woman Killed With Kindness reprezintă o parabolă a prizonieratului psihologic feminin într-un univers patriarhal, imposibil de învins. Corijarea "blîndă" nu sugerează altceva decît începutul unei noi ere de dominație masculină și falocentrism total, derivat acum din subtilitatea subjugării psihice și mai puțin din violentarea fizică și biologică a femeii. Ne aflăm, indubitabil, în fața a două apariții editoriale importante, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
O serie de opere literare, sculpturi și picturi funerare, documente de arhivă atestă faptul că, începînd cu Evul Mediu și pînă pe la sfîrșitul Renașterii, moartea era percepută ca un lucru firesc în ciclul cosmic al lumii, un musafir cu chipul blînd și familiar. Rata înaltă a mortalității infantile căci majoritatea copiilor nu apucau vîrsta maturității și media de viață în general scăzută o făceau să pară un fenomen obișnuit, previzibil" (p.17). Un istoric, Lawrence Stone, precizează, într-o investigație asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
relatării tradițional-omnisciente, păstrîndu-se mai curînd în aria translucidului narativ, un fir epic minimal poate fi reconstituit din diverse supoziții și sugestii. Personajul, în postură de posibil servitor al unui bătrîn bogat, dezvoltă o fixație neurotică, legată de constituția fizionomică a blîndului său stăpîn. Acesta are un ochi exoftalmic, asemănător cu al unui vultur, de un albastru deschis înfricoșător, care, ori de cîte ori se oprește asupra naratorului, îl îngheață instantaneu, tulburîndu-l emoțional pentru tot restul zilei. Paradoxal rămîne faptul că între
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
clopoței. Explicația e de ordin psiho-auditiv. La Crăciun caut să dau în dar clopoței aurii. Iubesc mai mult câinii decât motanii, dar n-am timp să mă ocup de unul, deși mi-ar plăcea să am un Labrador cu ochii blânzi și inteligenți. Pentru păsări am deschis o cantină, mai ales pe timp de iarnă. Vin vrăbii, mierle și pițigoi. Curtea îmi este traversată de o veveriță pe care o ademenesc cu nuci. Iubesc mult florile. Odată l-am contrariat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
noi, dar și spre înlăuntru, asistenta de la Catedra de istorie a literaturii noastre vechi își veghea liniștit învățăceii mai mult sau mai puțin silitori, fără a lăsa impresia că așteaptă înfrigurată sorocul performanței. Era, acea femeie brună de o luciditate blândă, Elvira Sorohan înainte de... Elvira Sorohan. Anii au trecut, cu împlinirile care, firesc, au început să vină, dar și cu o îngrozitoare traumă, și sub ochii noștri cât surprinși cât încântați s-a petrecut o spectaculoasă metamorfoză. În scenă, în avanscenă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
e departe de a produce rezultatele scontate. Psihologii Howard Leventhal și Patricia Niles au arătat unor voluntari filme despre cancerul de plămâni provocat de țigară. Conținutul acestor filme era mai mult sau mai puțin explicit și înspăimântător. În filmele mai blânde, un consilier avertiza asupra efectelor dăunătoare ale tutunului, în timp ce în filmele mai dure era arată o operație chirurgicală în care apăreau straturi de negru de fum tabagic așezate pe plămâni, cilii paralizați ai bronhiilor, vasele sangvine deteriorate, operația de extracție
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un viitor apropiat. Colectând datele arătate în aceste chestionare, H. Leventhal și P. Niles au constatat că voluntarii care au vizionat un film mai înspăimântător erau mai puțin doritori să renunțe la fumat decât cei care au văzut versiunile mai blânde. Prin urmare, nu este suficient să înspăimânți pentru a modifica comportamentele. Teama nu este un motor suficient în sine pentru a determina acțiunea, iar mesajele de sensibilizare care mizează pe acest sentiment nu își ating obiectivul în multe cazuri. Cum
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]