13,186 matches
-
ce era de admirat la ea, și era, slavă domnului, după care a răspuns, cocoșește: mă prind. Unde mergem? La mine acasă, a dat soluția, funcționara. Când? Acum. Că tot urmează pauza de masă. Cât ține pauza, a fost curios bunicul? O oră. Bun. Ajunge, și pentru două probe, nu doar pentru una. Plus, că, dacă ne ducem acasă la mata, ne asigurăm și de un martor ocular. Imediat după pauza de masă, cei trei au revenit. Iradiind, cu toții, ca după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce, salonul Țigăncii, cu toate spetele de care s-a bucurat, din partea primăriei și a atâtor organe, abia mai gâfâe, la figurat, iar patroana, gâfâie și mai și, la propriu. CIOBĂNAȘ LA OI M-AM DUS Când era copil, părinții, bunicii și doi-trei vecini,își uneau puținele oi pe care le aveau, rezulta un ciopor de câteva zeci, iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța cu mâncare, șipul pentru apă, toiagul și o pornea. Cât e ziulica de vară de mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mă ajunsule. Pa. Și Omul Străzii este, azi, unul din cei mai căutați, mai respectați și mai vestiți afaceriști de pe aceste meleaguri. Devenite, pentru el, meleagurile aducătoare de mulțumire, de bunăstare și de fericire, personală și familială. RENUNȚ LA TERRA! Bunicul Tararipu murise de câteva zile. Ca toți cei din neamul, credința și categoria de îmbogățire, a fost înmormântat, la zilele pe care le prevedea legea bisericească, de la sborul sufletului său, spre stele. Ăștia, de pe Terra, i-au pus alături,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele, din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani, ci, semaforul, nu le-a mai permis, ei și Bunicului, să traverseze strada. S-au așezat, nepoată și bunic, pe una din băncile care se aflau pe marginea arterei ce ducea către marginea municipiului. Și fata a început a-i povesti. Ce? Să auziți și să nu vă vină a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani, ci, semaforul, nu le-a mai permis, ei și Bunicului, să traverseze strada. S-au așezat, nepoată și bunic, pe una din băncile care se aflau pe marginea arterei ce ducea către marginea municipiului. Și fata a început a-i povesti. Ce? Să auziți și să nu vă vină a crede. Totuși, realitatea nu poate fi, niciodată, de neluat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aflau pe marginea arterei ce ducea către marginea municipiului. Și fata a început a-i povesti. Ce? Să auziți și să nu vă vină a crede. Totuși, realitatea nu poate fi, niciodată, de neluat în seamă. Am visat, azi noapte, bunicule, că ai murit. Cum așa? Mă întreb. Și eu, cum. Dar, totuși, cum? Se făcea că noi, doi, mergeam în parc. La locul nostru drag. Eu, să mă joc; tu, să mă privești, și să te bucuri de bucuriile mele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
au luat de mână și au intrat pe zebră. Din lateral, a apărut o mașină, foarte mare, și modernă; la un pas de ei, a oprit. Șoferul, un vlăjgan cât un rinocer, a coborât și s-a repezit furios, la bunic, certându-l, că, de ce merge atât de încet, și l-a luat la pumni. Și prin spate și prin față și peste tot. Până la prăbușit. A făcut câțiva pași, către mașină, s-a întors, și, de jos, cum era, i-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pumni. Și prin spate și prin față și peste tot. Până la prăbușit. A făcut câțiva pași, către mașină, s-a întors, și, de jos, cum era, i-a mai trântit câteva picioare. Prin spete, prin coaste, prin... și a plecat. Bunicul n-a mai putut face nici o mișcare. S-a adunat lume. Nervoasă. Îndârjită, pe cel, care, fugise, cu automobilul său cumplit. Fetița, moartă de frică, sta, uitată de toți, la o parte. A sosit o salvare. L-a luat pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
n-a mai putut face nici o mișcare. S-a adunat lume. Nervoasă. Îndârjită, pe cel, care, fugise, cu automobilul său cumplit. Fetița, moartă de frică, sta, uitată de toți, la o parte. A sosit o salvare. L-a luat pe bunic. Nepoțica a fost luată de o bătrână, care o cunoștea, și a dus o, acasă, la bătrân. Stai aici, cuminte, până când vine bunicul, a îndemnat-o, ea. Și a plecat. Peste noapte bunicul a murit. Criminalul i-a desțânat inima
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de frică, sta, uitată de toți, la o parte. A sosit o salvare. L-a luat pe bunic. Nepoțica a fost luată de o bătrână, care o cunoștea, și a dus o, acasă, la bătrân. Stai aici, cuminte, până când vine bunicul, a îndemnat-o, ea. Și a plecat. Peste noapte bunicul a murit. Criminalul i-a desțânat inima, prin puternicele-i lovituri. Tot peste noapte, acela a fost prins de poliție, și dus la sediul acesteia. Acolo, ăia: ce facem, că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sosit o salvare. L-a luat pe bunic. Nepoțica a fost luată de o bătrână, care o cunoștea, și a dus o, acasă, la bătrân. Stai aici, cuminte, până când vine bunicul, a îndemnat-o, ea. Și a plecat. Peste noapte bunicul a murit. Criminalul i-a desțânat inima, prin puternicele-i lovituri. Tot peste noapte, acela a fost prins de poliție, și dus la sediul acesteia. Acolo, ăia: ce facem, că, ăsta, e fiul patronului stăpân al minicipiului?! Nu facem nimic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fiul patronului stăpân al minicipiului?! Nu facem nimic. Anunțăm pe tată su, și-o vedea, el, ce-o face. Apoi, om vedea, poate, și noi, dacă... Nepoțica a adormit. Pe la miezul nopții s-a trezit. Singură. L-a chemat pe bunicul. Nu i-a răspuns. N-avea cum. A mai strigat de câteva ori. Văzând că nu i se răspunde, s-a dat jos din pătuc, a aprins lumina,a luat o coală de hârtie, o cariocă, a desenat pe coală
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
i-a răspuns. N-avea cum. A mai strigat de câteva ori. Văzând că nu i se răspunde, s-a dat jos din pătuc, a aprins lumina,a luat o coală de hârtie, o cariocă, a desenat pe coală portretul bunicului,în dreptul inimii a pus un punct negru, după care, s-a urcat în pătuc, și s-a culcat, cu obrăjelul stâng pe punctul negru, de pe portretul desent, de ea, al iubitului bunic. Așa au găsit-o, dimineață, vecinii, care au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
hârtie, o cariocă, a desenat pe coală portretul bunicului,în dreptul inimii a pus un punct negru, după care, s-a urcat în pătuc, și s-a culcat, cu obrăjelul stâng pe punctul negru, de pe portretul desent, de ea, al iubitului bunic. Așa au găsit-o, dimineață, vecinii, care au venit să vadă ce face, și cum și-a petrecut, drăgălașa de ea, noaptea. Prima noapte, din viață, petrecută, fără bunicul ei cel sfânt! ALCOOLISMUL DUCE LA BEȚIE Telefonul mobil a anunțat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stâng pe punctul negru, de pe portretul desent, de ea, al iubitului bunic. Așa au găsit-o, dimineață, vecinii, care au venit să vadă ce face, și cum și-a petrecut, drăgălașa de ea, noaptea. Prima noapte, din viață, petrecută, fără bunicul ei cel sfânt! ALCOOLISMUL DUCE LA BEȚIE Telefonul mobil a anunțat încheierea partidei de undit. Aproape în același moment, cu semnalele telefonului,în spatele celor doi coechipieri, participanți la competiție, a oprit o mașină. Din ea a coborât șeful trupei de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii cu Zeida
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Le vinzi cu bucata ori dai garnitură ? - Ci sî fac ! Am să vând și cu bucata. Parcă azi mai cumpără cineva garnitură ? Cu obrazul lucios împestrițat de vinișoare și ochii atenți la tocmeală, de câtva timp se strecurase în ușă bunicul lui Leonaș. Doamna cu voaletă îl observă și zise calculat, cu ton de veche prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai fost bolnav ! Bătrânul încuviință grav : - Așa a vrut Dumnezeu. După asta m-am făcut bini. - Vrea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ceea ce nu poate fi anulat. Probabil, în legătură cu asta aș avea multe de spus. E posibil să mă fi născut cu o asemenea predispoziție, cum te naști cu o celulă defectă care, mai târziu, dezvoltă o tumoră. 5. Când a murit bunicul dinspre mamă, aveam trei ani și patru luni, după calculele pe care le fac acum. Ducîndu-se la înmormîntare, părinții mă luaseră cu ei. Ajunși la casa bunicului, în capătul din jos al satului, îmi dăduseră voie, probabil, să mă duc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o celulă defectă care, mai târziu, dezvoltă o tumoră. 5. Când a murit bunicul dinspre mamă, aveam trei ani și patru luni, după calculele pe care le fac acum. Ducîndu-se la înmormîntare, părinții mă luaseră cu ei. Ajunși la casa bunicului, în capătul din jos al satului, îmi dăduseră voie, probabil, să mă duc în grădină, ca să nu-i încurc sau, poate, eu mă strecurasem pe poarta șurii, spre vale, nepricepând de ce se agita lumea din curte, ocupată, cum era obiceiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ușor, că plutesc, că mă afund, că nu mai eram deloc speriat. Pe la patru noaptea, m-am trezit. Simțeam înțepături în inimă. N-am mai putut readormi. Mi-am amintit de două "amănunte" cărora nu le-am dat importanță niciodată. Bunicul meu dinspre mamă a murit în urma unui stop cardiac. Avea șaizeci și doi de ani. Era toamnă, prin noiembrie, desfăcea știuleți de porumb. La un moment dat, a plecat capul într-o parte și s-a prăbușit. Bunicul dinspre tată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
importanță niciodată. Bunicul meu dinspre mamă a murit în urma unui stop cardiac. Avea șaizeci și doi de ani. Era toamnă, prin noiembrie, desfăcea știuleți de porumb. La un moment dat, a plecat capul într-o parte și s-a prăbușit. Bunicul dinspre tată a murit în somn. Venise, într-o seară, de la cârciumă, pus pe harță. Tatăl meu și mama, proaspăt căsătoriți, s-au dus să doarmă în șură, pe fân, lăsîndu-l pe bătrân singur, pentru a nu-l supăra. Dimineața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
țărănească sau, dimpotrivă, mă mândream cu ea. Mai e nevoie oare să precizez că am ales ultima variantă? Asta m-a făcut imun la fumuri aristocratice. Dacă aș fi luat, însă, în serios ascendența mea boierească, aș fi avut în bunicul meu dinspre mamă, Ion Matei Șerban, o confirmare. Îl cunosc doar din fotografii, dar rar mi-a fost dat să văd pe cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ion Matei Șerban, o confirmare. Îl cunosc doar din fotografii, dar rar mi-a fost dat să văd pe cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai multă greutate dispoziției, s-a cerut comitetului școlar s-o avizeze. De frica represaliilor, membrii comitetului au semnat un proces verbal cu aviz favorabil. Doar două persoane au scris pe acea hârtie "nu" și au semnat. Preotul ortodox și bunicul meu. Celălalt bunic, dinspre tată, Ion Paler, "Nica Tonii", cum i se zicea în sat, era, se pare, hâtru și cârtitor, mare amator de rămășaguri finalizate la cârciumă, mai totdeauna în folosul său. Mi s-a vorbit de o împrejurare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dispoziției, s-a cerut comitetului școlar s-o avizeze. De frica represaliilor, membrii comitetului au semnat un proces verbal cu aviz favorabil. Doar două persoane au scris pe acea hârtie "nu" și au semnat. Preotul ortodox și bunicul meu. Celălalt bunic, dinspre tată, Ion Paler, "Nica Tonii", cum i se zicea în sat, era, se pare, hâtru și cârtitor, mare amator de rămășaguri finalizate la cârciumă, mai totdeauna în folosul său. Mi s-a vorbit de o împrejurare în care a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]