7,402 matches
-
mașină de poliție și nici un corp însângerat. Din nou, întorc mașina și mă duc pe drumul meu pentru a nu întârzia la examen. Simțindu-mă mai bine, conduc aproximativ 20 de secunde și apoi gândurile și durerea reîncep să mă chinuie. De această dată ele sunt chiar mai intense. Mă gândesc "Poate am mers pe drumul unde era un corp întins deoparte și acum se află acolo". Poate nu am mers îndeajuns de departe și accidentul a fost cu câțiva kilometri
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de aproape zece ani cu un bărbat pe care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
nimic mai bogat și spumos ca această limbă creo lizată, născută din toate frustrările, umilințele, visele de frumusețe amestecate. Francezul nu este dezinvolt în propria limbă, pe care nu prea are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tranșantă, apărută într-o revistă de certă notorietate "L'Express". Autoarea, Delphine Pera, își justifică opinia clar defavorabilă punctînd trei deficiențe majore ale romanului, care ar fi "logoreic, stîngaci și înțepenit în clișee"! Dezvoltarea argumentației e necruțătoare ; potrivit criticului, idila chinuită pe firul căreia se construiește romanul sună fals de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în marile încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult mai chinuit de frustrări și remușcări, din perspectiva religiei pe care o practica cu fervoare. Ca mai întotdeauna, cînd ridicăm ușor voalul asupra unui trecut despre care credeam că știm tot și pe care l-am clasat la raionul de antichități, descoperim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea știe că a plecat în Franța pentru a scrie, chipurile, o teză de doctorat, fără să fi avut vreodată intenția reală de a o duce pînă la capăt, dar în rest, cu excepția cîtorva luni chinuite la conducerea unei colecții editoriale, Cioran s-ar fi regăsit cu delicii în maxima lui Alain Croix: "'A nu face nimic' e unul din cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
părea că stau față în față tinerii cu nouă mentalitate și bătrâni înțepeniți în prejudecăți, nu e vorba de fapt decât de o scurtă criză de transmitere a deprinderilor ereditare. Vițiile părinților răsar reîmprospătate la copii. Națl e posac, leneș, chinuit de cazuri de conștiință, brutal și delicat ca și tatăl său, iar Persida, așezată în fruntea unei cârciume, devine prin instinct avară, autoritară și plină de orgoliu familial. Câtă vreme Slavici se mărginește a observa lumea lui țărănească, rezultatul e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deliberației și nu sunt de fapt decât viclenii ale unei ființe reduse. Ion seduce pe Ana ca să silească pe viitorul socru să-i dea pământ, negîndindu-se totuși să treacă peste simpla făgăduială la constrângerea unui act dotal. Evident, socrul îl chinuie cu îndărătniciile lui. Purtarea lui Ion față de Ana e josnică, nu însă cu mult în afara concepției țărănești. În societatea rurală femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii. O dată criza erotică trecută, ea încetează de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în această viață, i-a revenit guta care i-a fărâmițat coloana vertebrală atât de mult, încât aceasta a devenit rigidă și îndoită; s-a îmbolnăvit și de hidropizie infectivă și de hemoroizi cu pierdere de sânge care l-au chinuit până la moarte. Într-un final, în ajunul zilei în care s-a reîntors la dulcele Isus, acesta i-a trimis în inimă o tristețe atât de mare, dar fără să-i cunoască cauza, încât s-a gândit că toate durerile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să trecem sub tăcere un lucru: florentinii nu se scandalizează dacă un frate minor părăsește Ordinul, dimpotrivă, îl scuză zicând: «Ne mirăm că a fost frate pentru atât de mult timp, fiindcă frații minori au o viață disperată și se chinuiesc în prea multe feluri» (p. 117). 4. Mișcările religioase ale epocii A) «Aleluia» Perioada «Aleluia» 50. «Aleluia» - așa cum avea să fie numit ulterior - a fost un timp de liniște și pace, în timpul căruia au fost depuse toate armele de război
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
porecle care lăsau să se Înțeleagă că aceștia nu prea și-au făcut treaba („Larry Târâie-Brâu”, „Carol Hoinara”, „Sam Adormitul”). „Dacă lucrul cel mai bun la care te poți aștepta este o insultă”, spuneau angajații, „ce rost are să te mai chinui?”. În căutarea unei vorbe de Încurajare Bunica mea era o femeie deosebită. Venită din Germania, compensa lipsa de cunoștințe de limba engleză prin prezența sa impunătoare. În familia noastră, obișnuiam să glumim Întrebând-o În fiecare an ce-și dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Q.T. Wiles, consultant În operațiuni de cumpărare și vânzare a titlurilor de valoare Claustrofobia poate crea haos, mai ales când cei din spațiul respectiv aparțin aceluiași departament. Acum câțiva ani, un grup de angajați pe care-l conduceam se chinuia să iasă dintr-o iarnă lungă și grea. Sincer să fiu, ne cam călcam pe bătături unul pe celălalt, ceea ce se reflecta și În performanțe. Cifra de vânzări scăzuse, plângerile se Înmulțeau și nu se Întrevedea nimic bun la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care sunt implicați.” Sharon Kirkman Donegan, președinte al Boyle/Kirkman Associates Cu ani În urmă, grupul Kingston Trio a avut un hit cu titlul „Desert Pete”. Cântecul spunea povestea unui om care rătăcea printr-un deșert fără merinde sau apă. Chinuindu-se să meargă mai departe, a privit În depărtare și i s-a părut că vede o pompă veche de apă. La Început a crezut că este un miraj, deoarece căldura din deșert Îl face pe cel Însetat să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este... Chiar și astăzi Îmi aduc aminte cum am ținut discursul cu pricina. N-am să uit emoțiile pe care le-am simțit când am intrat În micul club din orașul meu natal și am descoperit cât de mult se chinuiseră să-l dichisească pentru ca seara respectivă să fie deosebită. Unul dintre profesorii de liceu construise o scenă cu draperii negre În fundal, pentru a obține un efect de spectacol. Un reflector și un microfon transformau, În mințile concurenților, mica sală
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tatăl meu m-a Întrebat dacă vreau să revizuim discursul chiar acolo, În mașină. În dimineața aceea, exersasem de câteva ori discursul În fața oglinzii și am rămas uimit câte lucruri uitasem. Îmi aduc aminte de emoțiile pe care le Încercam chinuindu-mă să-mi amintesc textul. I-am spus tatălui meu că nu mai era cazul să-mi rostesc discursul În mașină. Am pretins că mă simt Încrezător În șansele mele. Adevărul era că nu voiam să-mi asum riscul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dintre concurente mi-a șoptit: „Sunt sigură că ai să câștigi”. Știam că minte. Primilor trei concurenți li s-au oferit trofee. Eu am plecat acasă cu mâna goală. Meritați victoria visată Înfrângerea din acea zi la Lexington m-a chinuit mult timp, dar abia după 20 de ani mi-am dat seama de ce. S-a Întâmplat să fiu la Londra În 1986, atunci când s-a deschis pentru prima dată pentru public, ca muzeu, cartierul general pe timp de război al
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
intrarea În bine-cunoscutul serial Seinfeld, veți ști despre ce vorbesc! Omul a intrat În birou cu un mers apăsat și a Început să desfacă ceea ce credeam la Început că e o hartă rutieră. Mi-am dat seama, În timp ce acesta se chinuia să o despăturească, că era vorba de una dintre acele „afaceri extraordinare” prin care puteai să cumperi 50 de oale și tigăi cu un preț foarte mic, de numai 19,95 dolari. Omul s-a uitat nesigur la mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
opoziția trece la rezistența pasivă, la declamații, la literatură aluzivă. Această opoziție la regimul augustan se manifesta sub forme diferite, dar, așa cum remarca D'ELIA135 cu care suntem întrutotul de acord din acest punct de vedere -, opoziția care l-a chinuit cel mai mult pe Augustus a constat în refuzul clasei nobile de a accepta îndatoriri publice. Amintim aici, mergând pe urmele lui D'ELIA136, câteva dintre cazurile cele mai grăitoare pentru un astfel de comportament, adevărați sabotori în termeni moderni
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
III, XI; IV, IX; V, VIII din Tristele și elegiile IV, III și XVI din Ponticele, și poemul satiric Ibis: este vorba de C. Iulius Iginus 303. În scrisoarea Tristele, III, XI, 31 și urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am plătit pentru ele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care îi este interzisă" (v. 17-18), și reclamă cu insistență libertate pentru toți și mai ales pentru fetele celor născuți liberi: Dar totuși nu este legal să ții sub pază o fată de oameni liberi; teama de supraveghere să le chinuie pe femeile de rasă străină"452. Nec tamen ingenuam ius est servare puellam; Hic metus externae corpora gentis agat! În concluzie, o nouă săgeată la adresa neamului lui Augustus, potrivit tradiției acceptate de Vergiliu: "E prea necioplit cel care se simte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai direct liric și obiectul erotic mai bine determinat, vedem că poezia se constituie dintr-o suită de interogații care reprezintă tot atîtea aproximări ale sentimentului: „Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește?...” Într-un loc (Zilele ce oi fi viu), Ienăchiță dezvăluie În acrostih identitatea hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște, așadar, să dea pe față lucrurile și să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci trăi, fără de-a mă chinui.” Există la Alecu Văcărescu, mai mult decît la alți poeți de Început, o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență. Focurile devin foc, ohtăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semnează C.G., inclus În Spitalul Amorului, devine afazic, paralizează la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine eu Încremenesc Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
invenție" lovinesciană. O regăsim și la alți exegeți, care invocă nu doar "realitatea" operei, ci și unele mărturii ale poetului însuși, precum următoarea: "[...] ca să scrii mare poezie trebuie să-ți fie greu pe lume și amar, să pătimești, să te chinuie doruri, amintiri și deznădejdi, să le accepți, să le deschizi porțile gândirii, să le asculți și apoi să le spui lumii"137. Avându-și originea într-un sentiment nesatisfăcut, creația (în special poezia lirică) se opune așadar procreației ("din satisfacție
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
devin femeia în sine, așa cum o văd eu și cum nu sunt poate ele în realitate: cochetă, frivolă, cu palori și viclenii, pe care o ador ca să o blestem și o iubesc ca să o urăsc, o ființă unduioasă, care mă chinuiește și mă umple de delicii (s.n.)". Ca atare, înainte de a o iubi efectiv, poetul îi vorbește femeii despre despărțirea inevitabilă (și despre "aspirația nesatisfăcută" pe care o nutrește pentru ea, într-o manieră care împrumută mult din limbajul comediilor lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]