8,186 matches
-
este redus din cauza inerentelor incertitudini legate de decelarea precisă a cauzelor și de controlul cert al efectelor (insuficienta transparență a trasabilității variabilelor limitează reproductibilitatea, replicarea). Capitolul 7 Managementul responsabilității sociale corporative, dimensiune a managementului strategic al companiilor [...] de fapt e ciudat să vorbim despre CSR. În realitate, totul este logic: este logic că avem de-a face cu o schimbare climatică, este logic că lanțul de aprovozionare se schimbă, este logic să încercăm cu toții să reducem impactul negativ pe care îl
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
pe aerodromul "Romeo Popescu" din Giulești. Acolo se desfășurau cursurile Școlii de aviație CFR. Când am văzut planorul, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Era un planor de faza I. "Cum să zboare așa ceva?" am întrebat. Aparatul acela ciudat nu-mi inspira nicio încredere. Zbura cel mult 50 m, la vreo 100 m înălțime. Toată instruirea consta în explicații la sol. Nu exista dublă comandă. Instructorul mi-a explicat totul de jos, cum sa fac viraje, cum să aterizez
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor izbucnite pe verticală, luminoase și fermecate? Omul din fața mea a lucrat totul în zbucium și frămîntare, în zbor orizontal, ca un atac. Peste cîtva timp aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să las încă o vreme, măcar cîteva ore, să se depună deasupra clipelor trăite în această lume în care visul se împletise cu realitatea, legenda cu istoria, familia Medici cu Signora Cesca, Angiolino sau Gastonne. Și în care un omuleț ciudat mă dusese de mînă, precum un modern Spărgător de Nuci. A doua zi, de dimineață, la fereastra trenului de Roma, îmi luam rămas bun de la florentinul Bruno Valetti, care se pregătea să-și ia zborul spre depărtatul său continent. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mă interesa mai mult; am luat două banane prînzul mi-am șters degetele cu o batistă care s-a pătat îngrozitor și pe care o mai păstrez și astăzi și am început să scriu pe genunchi o scrisoare acasă. Este ciudat cît de dor ți se face de toți, chiar de cei pe care în țară nu-i vizitezi nici măcar la Anul Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai repet și eu, pentru că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
noastră. Copilul lovește într-un instrument pe care l-am văzut și în muzeele de folclor uzbec, instrument ce seamănă cu o mică tobă de piele întinsă pe un cerc de lemn. Tînărul îi acompaniază la un acordeon care sună ciudat în compania celorlalte instrumente, dar care în mod straniu împrumută sunete și modulații de orgă. Ceea ce rezultă este tot atît de fascinant ca strigătul muezinului, trecînd de la o monotonie adormitoare la acute sălbatice ca un strigăt de atac. Din cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fața într-un rîs tăcut, în timp ce-și aprinde a douăzecea țigară din dimineața aceea. Și deși sunt conștientă că dorul de apă nu a devenit încă o obsesie, acea fata-morgana blestemată și deosebit de limpede îmi trezește un sentiment ciudat de furie și de neputință, ca și cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acestuia, un domn în vîrstă, îngrijit, cu haine gri și cu lavalieră, privește spre bolta înaltă, cu niște ochi albaștri, limpezi și împăcați, ca o apă liniștită în care nimeni n-a mai înotat de mult... Oricît ar părea de ciudat, furnicarul mai suferă încă o supremă îndesare. Lumea continuă să intre, tăcută și pestriță, de parcă o uriașă Arcă ar aduna toate tipurile umane, între zidurile ei seculare. De undeva, din înălțimi, primul acord se prăvălește peste sufletele noastre. Pădurea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
desfrânata, nicio sălbatică, nicio corigenta și nici o”oarecare”. Ceea ce-mi cereți presupune mult sânge rece , multă perfidie și....multă nesimțire. Dacă măcar l-aș iubi câtuși de puțin, hai, treacă-meargă, dar așa..... - Trebuie să încerci să-l suporți.... Sună ciudat, dar trebuie!.. Lăură se simțea din ce in ce mai stânjenita și totuși continuă: -Pentru că vrei să faci din mine vreo agenta secretă , nu? El nu spuse nimic, iar atunci când vorbi vocea îi era parcă șoptita, încât ea desluși cu greu cuvintele. - Doar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de lux pentru vremea aceea, blugi, saboți, genți scumpe, lucruri care se găseau destul de greu, dar care îi dădeau distincția și elegantă necesară acestei profesii, o supraidentificare cu noul ei rol, acela de agent secret. Și oricât ar părea de ciudat, cea mai surprinsă de toată povestea asta era chiar ea. Cu timpul a devenit tot mai limpede că propria ei natură avusese complementar nevoie de această profesie! Unde și cum avea să profeseze rămânea de văzut . Până una-alta își
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
limba în care gândesc”. - Eu, zicea ea, gândesc cu ușurință direct în franceză, engleză, rusă, italiană, eu nu traduc niciodată în gând. Iată că Eliade, după 40 de ani de străinătate gândește tot în limba română. Nu ți se pare ciudat?.. El o asculta copleșit de multitudinea informațiilor, întrebând-o apoi cum se descurcă la facultate. - Perfect, răspunse Lăură. Numai 10. Aș turba dacă aș lua vreun 9. Nu suport să-mi treacă nimeni înainte. Așa am fost întotdeauna, de mic
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
strict de familie. Nu vă faceți probleme... Între timp, bodyguardul cu pricina dezertase și el, fugind tot în America, unde lucra acum ca șofer pe un TIR. Lăură nu mai păstra vreo legătură cu el, dar ceva i se părea ciudat în toată povestea asta...Încerca să mai înnoade și alte fire, capete de fire de fapt și constată că, dacă le-ar uni, ar ajunge cu ele până la stele... Se hotărî ferm să nu mai pomenească niciodată în prezența lui
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ar zice, ea să apară pe stradă în ținută militară, dar trebuia să-i facă pe plac colonelului. Nu bănuia nimic, se temea doar că este o simplă răutate din povestea ei. Câteva clipe rămase tăcută. - Colonelul B. e cam ciudat! E atat de sobru, dar totodată atât de volubil, mereu pus pe glume. Numai nu prea-i plăcea Laurei faptul că punea prea multe intrebari de fiecare dată. A doua zi, îmbrăcată într-o ținută impecabila, cu părul lăsat intenționat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și pentru noi, oamenii pământului: ,,...Era tânăr. Era frumos. Era superb. Iubea muzică (Vivaldi, muzica hard-rock) și poezia - poezia lui Homer, Shakspeare, E. A. Pöe, Eminescu, Bacovia, Stănescu, Cezar Ivănescu, Romanescu...Era o vâltoare de nastere de stea. Era un amestec ciudat de inteligență și ironie, de seninătate și durere...Uneori cădea În patimă ,,gladiatorului” - Îi plăcea să-și ,,terorizeze” operele sale cu măreția bicepșilor săi: practică sportul de aleasă speță - culturismul și acel fascinant florilegiu de mișcări, karate. Era sfâșietor cântec
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu, tatăl lui Malin ,,Alexandru Malin Tăcu este probabil ,,Călătorul profund” al generației sale, o generatie care acum apare, Începe să-și facă simțită vocea după ce, În decembrie 1989, și-a făcut simțit curajul. Întotdeauna, În poezie, se Întâmplă ceva ciudat”. Liviu Antonesei concluzionează și chestionează totodată: ,,Rimbaud n-a mai scris de la 18 ani. Labiș a murit spre sfârșitul adolescenței. Aurel Dumitrașcu s-a pierdut când Începuse să-i surâdă puțin norocul. O mulțime de poeți și-au pierdut mințile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-a, avea o constituție atletica, practica artele marțiale și nu dăduse niciodată semne că ar suferi de ceva. Și, dintr-odată, În seara fatală, cade În comă stranie, este dus la Spitalul de urgență și pus sub terapie. Dar, foarte ciudat, este scos de sub terapie intensivă, sub pretextul că familia ar fi dat telefon să fie adus acasă. Niciodată nu s-a dat un asemenea telefon de la familia Tăcu. De la Securitate, da! Este plimbat pe străzile orașului În această stare de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de scriitorul Liviu Antonesei: ,,Alexandru Malin Tăcu este, probabil, «călătorul profundă al generației sale, o generatie care acum apare, Începe să-și facă simțită vocea, după ce, În decembrie 1989, și-a făcut simțit curajul. Întotdeauna, În poezie, se Întâmplă ceva ciudat. Rimbaud n-a mai scris de la 18 ani. Labiș a murit spre sfârșitul adolescenței, Aurel Dumitrașcu s-a pierdut când Începuse să-i surâdă puțin norocul. O mulțime de poeți și-au pierdut mințile sau viața spre ieșirea din tinerețe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să Încheie o operă [...] Alexandru Malin Tăcu este, probabil, «călătorul profundă al generației sale, o generatie care acum apare, Începe să-și facă simțită vocea, după ce, În decembrie 1989, și-a făcut simțit curajul. Întotdeauna, În poezie, se Întâmplă ceva ciudat. Rimbaud n-a mai scris de la 18 ani. Labiș a murit spre sfârșitul adolescenței. Aurel Dumitrașcu s-a pierdut când Începuse să-i surâdă puțin norocul. O mulțime de poeți și-au pierdut mințile sau viața spre ieșirea din tinerețe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au avut de suferit? Nu sunt membrul nici unei organizații. Și, probabil, de aceea nu sunt un om gratulat nici de actualul regim. Sper, dacă da Dumnezeu, să vină și timpul meu, să prind și eu un tren că lumea. Pare ciudat ce vă spun, dar România lui Ceaușescu era o țară disciplinata, stăpânita serios, În care oamenii munceau. Acum?... „Nu vreau să Îngroș caracuda din Uniunea Scriitorilor” Chiar dacă va trezește amintiri dureroase, spuneți-ne dacă mai știți ceva În legătură cu intervențiile dv.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care nu de puține ori a scăpat lacrimi la auzul versurilor tânărului autor. Malin Tăcu, fiul disidentului Alexandru Tăcu, a murit În circumstanțe cel puțin ciudate, În data de 22 decembrie 1986. Moartea subita a lui Malin, care În mod ciudat a primit aprobarea de părăsire definitivă a țarii spre Statele Unite la câteva săptămâni după ce a decedat, a sensibilizat liceenii din Bârlad care au prezentat spectacolul. Malin Tăcu a decedat În mașină Salvării În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1986
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În posesie pe reclamant cu imobilul din Aleea Grigore Ghica Vodă nr. 43, nu din str. Ghica Vodă, așa cum ceruse el În cererea de revendicare. Precizam că străzile cu pricina sunt la mare distanță una de alta În Iași. Este ciudat că de acest proces chiriașul Alexandru Tăcu n-a aflat decât atunci când a venit cumpărătorul Sciucă, care i-a spus că este noul proprietar și că trebuie să evacueze urgent spațiul ocupat. Este la fel de interesant dacă dl Chirilovici a dovedit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Discurs despre Științe și arte. Devine foarte cunoscut și apreciat de unii, contestat și invidiat de alții. Se reîntoarce la Geneva și se reconvertește la calvinism. Apar primele semne ale rătăcirii mentale, având un comportament caracterizat de apropiați ca straniu, ciudat. Ducele și Ducesa de Luxemburg îi oferă o casă la Montmorency, undeva la nord de Paris. Aici își regăsește liniștea necesară pentru a oferi omenirii cele mai importante lucrări. Emil sau despre educație a creat mare vâlvă, autorul fiind suspectat
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cea mai perfectă fortăreață, în care, unii din dușmanii săi pătrund fără a mai putea avea vreo șansă de scăpare. Organele interne acționează intercondiționat și imediat într-o perfectă înțelegere, demnă de invidiat de către orice strateg. Deși s-ar părea ciudat, toate organele contribuie la apărare fie prin mecanisme locale, fie integrate general. De exemplu: creierul se apără prin bariera hematoencefalică (BHE) și meninge, greu de străbătut; așa cum se știe măduva osoasă hematogenă și timusul au rol de a crea „armele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
o scoteam din sărite: „Căca-ți-ai plămânii tăi să-ți caci, vrăjmașule!“. Am fost șocat prima dată. Apoi, înduplecată, iarna, mi-a povestit că a avut un frate bolnav de tuberculoză, frate mai mic, care o ura, murind încet, ciudat... Și-a căcat plămâni, zicea Profira, holbând ochii verzui, îngrozindu-mă... cu asemenea final... Culmea e că pe mama, învățătoare, cu bucle castanii, dureros de feminină, îndrăgostită de cineva de la oraș, ei, pe mama, am auzit-o tot o dată înjurând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cu un virus oncogen. Cu această ocazie, atât R. E. Shope cât mai ales alți cercetători care i-au urmat, au dovedit că există o imunitate încrucișată între virusul papilomului Shope și cel al mixomatozei de la aceeași specie. Fenomenul este ciudat, deoarece acești doi agenți infecțioși aparțin unei familii virale diferite: virusul mixomatozei iepurelui este un poxvirus (genul Leporipoxvirus), iar virusul papilomului Shope (Cotontail Rabbit Papilloma Virus - CRPV - Papillomavirus sylvilagi) este un membru al familiei Papillomaviridae, genul Kappapapillomavirus). Nu peste mult
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]