9,604 matches
-
Cauzele celui de-al doilea război mondial sunt în general considerate invazia germano-ruso a Poloniei și atacul japonez asupra Chinei, Statelor Unite ale Americii și asupra coloniilor Regatului Unit și Olandei. Printre cauzele războiului mondial s-au numărat creșterea naționalismului, a militarismului și prezența a mult prea numeroase probleme teritoriale rămase nerezolvate după încheierea primului război mondial. Mișcările fasciste au apărut și s-au dezvoltat în Italia
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
să-și recapete cel puțin o parte din aceste teritorii cu sprijinul nazist. În Asia, Japonia avea planuri expansioniste, alimentate, cel puțin în parte, de prea puținele câștiguri teritoriale obținute la sfârșitul primei conflagrații mondiale. În ciuda faptului că ocupase o colonie germană în China, câteva insule, unele teritorii în Siberia și portul rusesc Vladivostok, Japonia a fost forțată să cedeze aproape toate acestea odată cu încheierea păcii. "Fascist" este un termen destul de cuprinzător care descrie un grup naționalist de extremă dreapta, care
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
în condițiile unor resurse demografice, economice, navale și militare limitate, imperiul maritim și comercial portughez era format din insule și din zone înguste de coasta care gravitau economic în jurul unor factori și militar în jurul unor forturi. Populația portugheză deplasată în colonii era redusă că număr și alcătuită din marinari, soldați, negustori, slujbași, personal de întreținere și mai puțin din coloniști. Imperiul Portughez depindea direct de Coroana, care își exercită un riguros monopol și control asupra explorărilor maritime, a cuceririlor și organizării
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
care procura fondurile necesare activității maritime și comerciale, organiza escadrele de război și de comerț, recruta marinari și trupe, numea funcționari, acordă licențe de comerț colonial, distribuia mărfurile de export și import, stabilea prețurile de desfacere, calcula beneficiile depunătorilor. Conducerea coloniilor era exercitată de un vicerege al Indiilor, începând cu 1504 și de guvernatori pentru posesiunile din Africa, India, Malaezia, Indonezia, Brazilia, ajutați de inspectori, comandanți de forturi, directori de factorii, feluriți funcționari judiciari, administrativi, valami. Spaniolii, cărora calea spre India
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
a unor întinse teritorii au fost urmate de un proces intens de colonizare. Au participat elemente dornice de îmbogățire, provenite din paturi sociale felurite, rolul conducător avându-l micii nobili săraci. Colonizarea a avut ca scop primordial exploatarea bogățiilor noilor colonii, metalelor prețioase, populația amerindiană a fost deposedată prin formă de pământurile ei, redusă la servitute și supusă unui șir de obligații față de coloniști, stat și biserică. Spaniolii le-au impus amerindienilor creștinarea în rit catolic, au suprapus structurile sociale și
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
să presteze munci istovitoare pe domenii, în mine, la transporturi. Imensele teritorii descoperite și intrate sub stăpânirea Spaniei și care depindeau direct de Coroana, erau conduse de organe centrale, care rezidau în metropolă și de organe locale care funcționau în colonii. Organul central suprem era Consiliul Indiilor, creat în 1511 și reorganizat în 1524, în a cărui competență intrau principalele probleme ale organizării și conducerii posesiunilor spaniole din Americi. De Consiliul Indiilor depindea un organ specializat-Casă de Contratacion, cu sediul la
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
probleme ale organizării și conducerii posesiunilor spaniole din Americi. De Consiliul Indiilor depindea un organ specializat-Casă de Contratacion, cu sediul la Sevilla, în a cărui cimpetenta intrau organizarea și supravegherea legăturilor maritime și comerciale dintre Spania și posesiunile sale transoceanice. Coloniile erau împărțite în două viceregate, unul cuprinzând posesiunile din Mexic și America Centrală, altul pe cele din America de Sud, conduse de viceregi, numiți de suverani. Luptele și represiunile din epoca cuceririi, destrămarea violență a structurilor sociale și a felului de viață tradițional
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
forțată în mine, abuzurile administrației spaniole, epidemiile provocate de bolile aduse din Europa au provocat un rapid regres demografic al populației amerindiene. El a trezit unele reacții ale coloniștilor și ale autorităților din Spania, îngrijorate de scăderea potențialului uman din coloniile spaniole, un important rol revenind călugărului domician Bartolomeu Las Casas, autorul lucrării „Brevissima relacion de la destruccion de las Indis” care a denunțat ororile comise de spanioli împotriva amerindienilor. În urmă acesto proteste, Carol Quintul a emis „Legi Noi” , prin care
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
ghețuri, nu au putut duce la găsirea caii maritime spre India prin nord-vest. În schimb, datorită bogăției în peste și în animale cu blană și a posibilităților de negoț cu populația localnică, a luat naștere, începând din sec. XVII primele colonii engleze și franceze de pe țărmurile estice ale Americii de Nord. Calea maritimă spre nord-est a fost căutată de englezi și de olandezi. Expediția condusă de Hugues Willoughby și Richard Chancellor din 1553-1554 a pătruns în Marea Albă, iar de aici au ajuns
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
a imperiului colonial portughez din Asia de sud-est, realizată prin mijloacele maritime și militare ale Companiei Indiilor Orientale. Olandezii au ocupat insule Muaritius, la est de Madagascar și au fondat o baza de aprovizionare la Capul Bunei Speranțe în 1602. Au cucerit coloniile portugheze din Indonezia, ocupând Molucele (1602), Java (1610), Sumatra , Borneo, Celebes, sudul peninsulei Malacca (1641), care le asigura controlul traficului comercial în Asia de S-E. Au stabilit relații comerciale cu India, China și Japonia. Că și cel portughez, imperiul
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
bancare, expansiunii maritime și coloniale, marile descoperiri geografice au creat condiții favorabile dezvoltării capitalismului în Europa apuseană. Marile descoperiri geografice au fost urmate de o lupta tot mai intensă între statele europene apusene pentru supremație maritimă și comercială și pentru colonii. Expedițiile maritime ale portughezilor și spaniolilor au fost urmate de izbucnirea conflictului dintre Portugalia și Spania, care au încheiat, în vederea delimitării sferelor lor de expansiune maritimă, colonială și comercială, convențiile de la Tordesillas din 1494 și Zaragoza din 1529. Pretențiile Portugaliei
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
s-a intensificat în sec. XVI, ducând la războiul hispano-englez, care a culminat cu înfrângerea Invinciblei Armada de către englezi în 1588 și la războiul Olandei împotriva Spaniei și Portugaliei, care a dus în sec. XVII la ocuparea de către olandezi a coloniilor imperiului colonial portughez din Asia de S-E. Multe populații din Africa, Asia de S-E și America au fost subjugate și luate în sclavie precum negoțul cu sclavi negri sau eradicarea triburilor amerindiene și distrugerea civilizațiilor precolumbiene. S-au
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
primit numele navigatorului florentin pe nedrept. Expedițiile lui Magellan și ale lui Sebastian Cano au dovedit sfericitatea planetei și circumnavigabilitatea. Au fost descoperite noi țări și popoare, au fost acumulate cunostiinte în botanică, zoologie, medicină, istorie, lingvistică, religie, obiceiuri etc. Coloniile iberice din America au propagat catolicismul. Prin realizarea multiplelor contacte, s-au creat premisele trecerii de la evoluția separată a Lumii Vechi și a Lumii Noi la evoluția unitară a umanității.
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
sud vestul Europei. Este singura specie de iepure domesticită, strămoșul a peste 100 de rase de iepuri de casă, crescuți în prezent în lumea întreagă. În stare sălbatică, el poate fi întâlnit mai des în sud-vestul Ucrainei, unde formează numeroase colonii. Nu dă hibrizi la împerecherea cu iepurele de câmp. le de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Când are posibilitatea, chiar și iepurele de casă
Iepure () [Corola-website/Science/304273_a_305602]
-
7 mai 1718, de către Compania de Mississippi franceză, sub conducerea lui Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville, pe teren locuit de indienii Chitimacha. A fost numit în onoarea ducelui Philippe d'Orléans, care a fost regent al Franței la timpul respectiv. Colonia franceză a fost cedata Imperiului spaniol în Tratatul de la Paris (1763). În timpul American Revolutionary War, New Orleans a fost un important port de contrabandă ajutor pentru rebelilor, transportul echipamentelor militare și livrările până la fluviul Mississippi. Bernardo de Gálvez y Madrid
New Orleans () [Corola-website/Science/304277_a_305606]
-
plantațiile mari situate în afara orașului. Revoluția haitiana s-a încheiat în 1804 și a stabilit Republicii al doilea în emisfera vestică și primul condus de negri. Acesta ar fi avut loc pe mai mulți ani în care a fost apoi Colonia franceză din Saint-Domingue. Mii de refugiați de la revoluție, albii și de oameni liberi de culoare (affranchis sau gens de couleur libres), a ajuns în New Orleans, adesea aducerea de sclavi din Africa cu ei. În timp ce guvernatorul Claiborne și alți oficiali
New Orleans () [Corola-website/Science/304277_a_305606]
-
și oficiul poștal etc. 1951 - A început construcția primelor două blocuri din cartierul Tohan-fabrica pe terenul “De Pește Bârsa” a Tohanului și Zărneștiului. 1951 - Zărneștiul a fost declarat oraș iar din anul 1968, i s-au adăugat , Tohanu Nou și colonia Tohan 6 Martie. Școala este poate cea mai importantă instituție a unei localități, în Tohanu Vechi, școala are o istorie bogată ea contribuin timp de două secole la dezvoltarea culturii românilor. Prin distrugerea arhivei școlii din Tohanul-Vechi, cu greu se
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
m și înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuza până la circa 70m. Pe această porțiune pereții sunt înverziți de alge. În "Sală Liliecilor" săpata în brecie tectonica (foarte puține cazuri în peșterile din țară) se găsește o colonie permanentă de lilieci. Etajul superior și cel mijlociu au caracter subfosil. Etajul inferior, cu caracter subfosil este accesibil doar speologilor cu echipament și cunoștințe de TSA. Sălile principale s-au format la intersecția mai multor fălii. Primele cercetări cu caracter
Peștera Românești () [Corola-website/Science/304340_a_305669]
-
în Tirolul austriac, pe atunci teritoriu bavarez), intrați prin mezalianța în posesiunea unor extinse terenuri pe cursul superior al Mainului, în zona Bayreuth-Kulmbach. Bayreuth apare pentru prima dată într-un document oficial din anul 1194 sub numele de „Villa Bayerruthe” („Colonia defrișării bavareze”). Este vorba de coloniști bajuwari (bavarezi), aduși de către familia de Andechs din regiuni bavareze (nefrancone) la Bayreuth, pentru lucrări de defrișare ale pădurilor și de întemeiere a unei localități. Primele case (o vilă cu mai multe dependințe) au
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.) Media devine provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, și altele. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
ținut natal al lui Rhesus. Finalul tragediei "Rhesos" cu anunțarea nemuririi eroului nu ar fi putut fi conceput fără formele de venerare reală a regelui trac, atestate în Atena începând cu anul 437 î.Hr., data la care a fost fondată colonia din Amfipolis după indicațiile unui oracol care cerea mutarea osemintelor lui Rhesus pe teritoriul patriei sale, la malul râului Strimon. Un comentator al piesei lui Pseudo-Euripide îl citează pe istoricul elenist Marisias, care localizase ultimul loc de odihnă al lui
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
(scris și Calcuta sau Kolkata, în bengali কলকাতা AFI ) este un oraș în India cu o populație de peste 4.600.000 de locuitori. Până în 1911 a fost capitala coloniei India Britanică și reședința guvernatorului general al East India Company. În prezent este capitala provinciei federale Bengalul de Vest din India. este centrul principal de comerț, afaceri și finanțe al Indiei de est și al statelor nordestice. Este sediul Bursei
Calcutta () [Corola-website/Science/297977_a_299306]
-
Adrian (117-138 d.C), Castrul Drobetei (14.000 de locuitori) este ridicat la rangul de Municipiu ("Municipium Publium Aelium Hadrianum Drobetense"), iar mai târziu, sub Împăratul Septimius Severus (193-211 d.C), în anul 193 d.C., este ridicat la rangul de Colonie. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Colonia Drobetei era întinsă pe o suprafață de 60 de hectare și avea o populație de aproximativ 40.000 de locuitori. Împărații romani, chiar și în timpul abandonării Daciei, au continuat să refacă și să întrețină
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
14.000 de locuitori) este ridicat la rangul de Municipiu ("Municipium Publium Aelium Hadrianum Drobetense"), iar mai târziu, sub Împăratul Septimius Severus (193-211 d.C), în anul 193 d.C., este ridicat la rangul de Colonie. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Colonia Drobetei era întinsă pe o suprafață de 60 de hectare și avea o populație de aproximativ 40.000 de locuitori. Împărații romani, chiar și în timpul abandonării Daciei, au continuat să refacă și să întrețină unele cetăți importante de la nord de
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
a trei animale masculine, un porc, un berbec și un taur, care erau purtați în procesiune sacră în locul unde credincioșii voiau sa fie purificați.. Înainte de retragerea autorităților civile romane din Dacia (271 d.C.) creștinismul, deși avea adepți răspândiți în toate coloniile imperiului roman, era încă o religie minoritară. Templele castrului Drobetei sunt citate în perioada Împăratului Gordian al III-lea (238-244 d.C.) ca unele dintre puținele locuri unde în Dacia se practica, printre soldații legionari romani, misterele cultului (cu dedicație militară
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]