9,508 matches
-
sa constituie și subiectul implicit al unei comedii aparent promițătoare. De altfel, zilele acestea orice comedie este, cel puțin aparent, promițătoare de vreme ce genul cu pricina pare mai tot timpul în pragul falimentului. Astfel încît la fiecare nouă peliculă categorisită drept comedie încă sperăm să rîdem cu poftă. Ceea ce din păcate nu se întîmplă. Pe de o parte, pentru că producătorii hollywoodieni realizează astfel de filme numai pentru a bifa și altceva decît preferatele science-fiction ori violentele thriller-uri, pe de alta pentru că
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
aflăm în lumea normalității pure: un univers în care diferențele sînt șterse cu bună știință, în care mediocritatea este promovată sîrguincios, fără grabă prin filme ( și implicit modele) care proclamă natural o situație complet ne-naturală lipsa diferențelor interindividuale. Subiectul "comediei" se reduce la peripețiile unui tip oarecare ce se trezește ( la propriu) prins într-o serie de evenimente în urma cărora este condamant pentru... violență și obligat să execute un număr oarecare de ore de terapie ( să mai amintim și faptul
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
a nu putea lua nici o decizie, de a se supune oricărui eveniment ce apare. Amînarea este principala sa strategie de supraviețuire atît în dragoste, cît și în profesie. Întrebarea noastră este cum poate deveni un astfel de personaj erou de comedie? În general cum poate fi transformat un asemenea caracter în erou? Se pare că înșiși realizatorii filmului nu au aflat răspunsul în cele două ore de proiecție. Noi ca simplii spectatori nici atît. Ba mai mult, chiar un copil de
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
așteptam la mai mult". Nu este greu să te aștepți la mai mult cînd ceea ce primești este... nimic. Nimic altceva decît mediocritate și normalitate ( deja pleonastică alăturarea celor doi termeni) etalate cu vioiciune și zîmbetul pe buze în chip de comedie. Ceea ce lipsește cu desăvîrșire acestui Al naibii tratament precum și multor altor pelicule recente sunt sentimentele ( excludem sentimentalismele care prin compensare abundă). Centrarea exclusivă pe story se traduce la nivelul produsului final printr-o lipsă acută de trăire a poveștii în
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
nelimitate. De la șoferul cu trăiri patriotice și comunitare până la parveniții politizați până-n unghii din administrație, fabrici privatizate sau turism. Limbajul tranziției, preluat masiv de o mass-media ea însăși mimetică, e la loc de cinste prin actualitate și aplomb. În această comedie a limbajului și a expresivității involuntare sunt prinși protagoniștii scenelor puse la cale de D. Hurubă, guralivi până la dezmăț, deliranți până la caricatură. Ei se poartă ca și cum ar avea mereu în față un microfon, simptom clar al unei psihopatologii de amplitudine
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
a-și păstra avantajele dobândite. Pe liste ferm ierarhizate, fericiții soartei, demult depărtați de căile omului comun, îi cer acestuia votul, în vederea acelui schimb de pe urma căruia ei să rămână cel puțin la fel de bogați, iar electorul tot atâta de sărac. O comedie care ar trebui să sfârșească printr-o masivă abținere de la vot, când flăcăruia celei mai slabe speranțe n-ar pâlpâi încă fie și în cel mai nefericit piept. Persoane de o sută de ori mai înstărite decât suta de alegători
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
de mii de miliarde, pentru noi toți, fără să aibă în buzunar de-o franzelă, e că l-a citit bine pe Balzac. El care știe, orice-ar fi, și cîte sume astronomice s-ar vîntura, cît de săracă rămîne comedia umană, averea ei nemuritoare garantînd-o doar spiritul, știința, arta, cugetarea... Vă dați seama cîtă deosebire între un astfel de om și haita de canalii și chilipirgii care se bat cu pumnii în piept și care ne asurzesc cu frazele lor
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și în această țară "tristă, plină de umor" se pare că ceva a început să se miște... Dovadă că, în comedia ei, sever întreruptă un timp, personajul inocent, personajul excepțional, în naivitatea sa jucată, bărbatul trebuitor reapăru, făcînd să triumfe hazul autohton.
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
un gest amoral, o impietate față de Victor Parhon care s-a zbătut să lanseze festivalul de la Arad în topul celor din țară. La fel, absolut întîmplător, am aflat că la începutul lui noiembrie a debutat o nouă ediție a Festivalului Comediei de la Galați, lucru lăudabil, dar despre care nu dețin nici cel mai mic amănunt. Desigur, din vina mea. Aproape în aceeași perioadă, mai exact între 4 și 11 noiembrie, la Teatrul Maghiar din Cluj a avut loc un eveniment mai
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
de a invita, cu spectacolele considerate reprezentative pentru acest moment, toate teatrele în care regizorul a poposit și a creat. De aceea au fost prezente: Teatrul de Nord din Satu-Mare, Teatrul Național din Tîrgu-Mureș, Teatrul Maghiar din Novi-Sad, Teatrul de Comedie din București și cel din Budapesta, precum și Teatrul Maghiar din Cluj, organizatorul principal. M-a impresionat, chiar în timpul foarte scurt pe care l-am stat la Cluj, dezvoltarea pe paliere, fiecare avîndu-l cu adevărat în centru pe György Harag, cu
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
de pe ecranele monitorului (În stație, Unchiul Vanea, Guvernatorul lui Caligula, Furtuna și Livada de vișini, spectacolul său testament și singurul, din cele făcute în România, înregistrat, păstrat ca document de studiu. Din păcate, nimic din Procesul făcut la Teatrul de Comedie nu se poate vedea astăzi, o montare atît de specială cu Amza Pellea, Constantin Băltărețu, Șerban Ionescu și mulți alții). Cei care l-au cunoscut sînt marcați de întîlnirea cu el. I-am refăcut, într-un fel, și eu chipul
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
ale "progresului social", văzut ca un panaceu. Lua naștere astfel un cerc vicios al interpretării lui Gogol. Piesa lui, Revizorul, a fost osîndită și elogiată din aceleași motive utilitare, atît dinspre oficialitatea țaristă, cît și dinspre opoziția "progresistă". În legătură cu numita comedie, exegeza celei din urmă a instituit un prototip literar, producînd, după cum scrie autorul Lolitei, nu numai "un potop clocotitor de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
și cu placări prozaice (care au făcut școală), ca în Amurg, de exemplu". Se accentuează, drept soluție ultimă, dorința de retragere, "oferind imaginea maturului care, asumîndu-și crimele lumii, se cufundă în muțenie, ascuns oricăror priviri". Penultimul volum al lui Bacovia, Comedii în fond, duce la extrem procesul de concentrare în sine a poetului și corolarul acesteia, ruperea punților cu mediul exterior. E o alienare în raport cu propria-i biografie, "care devine himerică, contradictorie, de neînțeles". Adunat în eul său, creatorul nu mai
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
percepe decît frînturi discontinue, cuvinte aproape în libertate, o șoaptă întretăiată (Perpetuum mobile)". Așteptarea prelungită peste marginile firești, care ajunge a deforma viața creatorului, se cumpănește cu paleativul duratei conștientizate - revers al visului neîmplinit: "Antrenare (...) poate fi și o excelentă comedie a așteptării prea mult prelungite, atît de mult încît cel care așteaptă pierde de la un timp sentimentul că așteaptă, avînd doar conștiința trecerii dezolante a orelor, - apoi încercînd să înșele timpul printr-o reverie care constă în asimilarea așteptării cu
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
este vag. Ce se întîmplă în Magister Machiavelli mi s-a părut ambiguu, sofisticat și prețios inutil, zgomotos (și nu mă refer la intensitatea sunetelor). Îmbinarea pasajelor din Mătrăguna cu cele din Princepele, adică a ficțiunii cu non-ficțiunea, a unei comedii frumoase și inteligent scrisă cu un tratat despre putere și politică este, cel puțin așa cum arată pe scenă, de-a dreptul forțată. O atmosferă sumbră le cuprinde pe amîndouă, întunecînd întrucîtva miezul fiecăreia. Rîsul dispare complet, iar locul îi este
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
are mare legătură cu sporirea eficienței Executivului în perspectiva integrării. Din păcate, ea e doar o repoziționare în perspectiva alegerilor.” E de părere editorialistul Adevărului. * „Măcar învîrte-i, drace!” își intitulează Cornel Nistorescu, citînd o zicală, comentariul său din EVENIMENTUL ZILEI: „Comedia restructurărilor guvernamentale continuă, fiind una dintre bolile străvechi ale puterii de la București. Între o Uniune Europeană dezamăgită de absența progreselor notabile și o populație sărăcită și exasperată de corupție, guvernul Năstase încearcă să se salveze prin același teatru ieftin, jucat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
Mastorna este un personaj cât se poate de comun, iar figura sa aduce, deloc întâmplător, cu cea a lui Paolo Villaggio (mult mai cunoscut sub numele eternului său personaj Fantozzi, care a făcut o carieră de peste 20 de ani în comedia italiană, mergând pe urmele lui Totò). În desenele făcute în tuș negru pe fond de acuarelă ce se modifică în funcție de situația narată, Mastorna este târât fără voie într-o serie de întâmplări ce constituie doar un episod dintr-un destin
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
lui Gelu Negrea este acela ca personajele lui Caragiale (nu exclusiv din Scrisoarea pierdută) „scriu și citesc cu aceeași voluptate cu care vorbesc”; aproape toate produc, consumă sau vehiculează texte (scrisori, telegrame, petiții, documente etc.); așa încît în intriga unei comedii ca aceea de care se ocupă Gelu Negrea este pusă în mișcare „nu doar de pasiuni și interese, de acțiuni, întîmplări sau trăiri, ci și de un număr mare de hîrtii, documente în sensul foarte mare al cuvîntului”. Întorcînd această
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul - slugărnicie, atașamentul - obediență...”. Și, aș adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e așadar chiar atît de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că nu doar parlamentarismul de la 1880 este vizat
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
Aveau dreptate Zarifopol și Ralea, printre puținii care au susținut teza, că, mai ales comparată cu aceea interbelică (despre cea de după 1989 ce să mai spunem?), lumea lui Caragiale e aproape paradisiacă. Gelu Negrea e de aceeași părere: „Viața în comedie este robustă, plină de sănătate, neconflictuală la nivel macro, pînă aproape de pastoral. O lume, pînă la urmă, fericită...”. E un punct util discuției acesta. Dacă „formele fără fond” ironizate de Caragiale ni-l apropie, cum remarcam în editorialul anterior, aspectul
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
bătăii (operație reușită, semn de sănătate și forță fizică). Interesant și adesea productiv în literatura, acest mod de tratare e totuși distonant în relatarea presupus neutră a știrii; adoptarea lui reflectă tendința jurnalismului autohton de a transforma totul într-o comedie. Intenția ironică este uneori prea vizibilă, într-o notă forțată, de pildă în descrierea ironică a bătăii că ocupație serioasă, activitate pozitivă și productivă: "Vasile... și-a lovit conștiincios și sistematic prietenul peste fiecare părticică a corpului" (EZ ep, 262
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
frumusețe îmbătata,/ își uită coasa-n bălării." (München) Așa ceva se poate întâmpla la München numai când există acolo o româncă. Teatru în versuri, azi! Piesa de teatru Ana și Satana este o sinteză de genuri: dramă istorică, legenda, poezie populară, comedie neagră, parabolă și, mai presus de toate, poezie. Soțiile unor domnitori români refugiate în mănăstiri în vremuri de restriște își petreceau timpul țesând brocarturi grele, împodobite cu desene fastuoase, lucrate în fir de aur. Cu acele brocarturi (care pot fi
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
manifestările publice de dragoste față de ei. Cînd a murit Amza Pellea, la insistențe de tot felul, "cabinetul doi" a îngăduit expunerea lui, pentru un timp foarte scurt, în holul unui teatru cu o situare mai lăturalnica: a corespuns Teatrul de Comedie. La Cimitirul Bellu, lumea nu a mai putut fi supusă interdicțiilor. "Fiul cel mai iubit" a trebuit să înghită în sec. Că în Albă că Zăpadă, cînd Regina află din vocea oglinzii că mai există altcineva, mai frumoasă, în țară
Statia de legătură by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17666_a_18991]
-
în cînd, nicidecum pentru roluri importante. Ne-am întrebat de ce tinerii actori, care s-au remarcat deja, nu s-au prezentat - cum ar fi, să spunem, Dorina Chiriac - absolventa de patru ani la clasa Sanda Manu, angajată la Teatrul de Comedie, deja vedeta datorită filmului lucrat cu Lucian Pintilie, Ada Navrot, colega de promoție cu Dorina Chiriac, Vlad Zamfirescu - absolvent clasa Ion Cojar, angajat al Teatrului Bulandra, premiul de debut la Galele Uniter. Gală tînărului actor de la Costinești este o șansă
Tînărul actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17681_a_19006]
-
contraste grandilocvente (O, sole mio, Granada) grație glumeața (La Girometta), elan romantic (La Mattinata) totul cizelat cu o finețe de filigran. Când apare pe scena pășind greoi, fluturând jovial nelipsita batistă albă, ai un moment de îndoială - totul va fi comedie - dar în secunda care precede muzică, privirea neastâmpărata se intoarce înspre înnăuntru, fixându-se undeva în depărtare și atacul se produce cu intensitatea energiei psihice încordate extrem. Întrebat ce simte când cântă Nessun dorma din Turandot, arie devenită emblemă să
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]