7,565 matches
-
ale căror interese pot fi reprezentate de un guvern care lucrează pentru a reduce din puterea corporatistă, a fost respins de Partidul Reformei, la fel cum acesta fusese marginalizat și în Statele Unite. Scurta analiză a modalității în care liderul Partidului Conservator utilizează temele antielitiste ne arată cât de greu este să separăm fibra populistă de noul cadru al conservatorismului de dreapta. Dificultățile sunt la fel de mari și în cazul discursului Partidului Reformei și în cazul avatarurilor pe care acesta le-a suferit
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ne arată cât de greu este să separăm fibra populistă de noul cadru al conservatorismului de dreapta. Dificultățile sunt la fel de mari și în cazul discursului Partidului Reformei și în cazul avatarurilor pe care acesta le-a suferit odată cu apariția Partidului Conservator. Deoarece asimila elitele care sufocă suveranitatea populară cu agențiile de stat, cu programele acestora și cu toți cei care suțin funcționarea sau extinderea lor, populismul Reformatorilor era, în același timp, un antietatism. Remediile democratice venite în sprijinul poporului și în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se referea la "bunul simț al oamenilor simpli" acest lucru trebuie înțeles "ca un mecanism de control al agendei" partidului de către liderul său (Flanagan, 1995: 27). În privința efectelor pozitive ale populismului postulate în introducerea acestui volum, mobilizarea și integrarea creștinilor conservatori într-un partid important reprezintă, cu siguranță, o izbândă notabilă. Înainte de apariția Partidului Reformei pe scena publică, acest segment electoral era în bună măsură apolitic, însă, în numai 20 de ani, el și-a găsit un cămin confortabil în interiorul Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
într-un partid important reprezintă, cu siguranță, o izbândă notabilă. Înainte de apariția Partidului Reformei pe scena publică, acest segment electoral era în bună măsură apolitic, însă, în numai 20 de ani, el și-a găsit un cămin confortabil în interiorul Partidului Conservator și o voce încrezătoare care răsună în instituțiile publice ale guvernului federal (Farney, 2009). Așadar, se poate spune că, într-o oarecare măsură, populismul practicat de reformiști a mobilizat "sectoarele excluse ale societății... îmbunătățindu-le integrarea politică" (efectul pozitiv 2
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
le interzică acestora ocuparea poziției de profesor în școlile publice, este Curtea Supremă a Canadei și modalitatea în care această instituție interpretează și apără egalitatea așa cum este ea formulată în Carta Canadiană a Drepturilor și Libertăților. Animozitatea afișată de Partidul Conservator față de drepturile minorităților este o moștenire directă a Partidului Reformei. Versiunea canadiană a sistemului de tip Westminster presupune o dominație a legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni și în instituțiile reprezentative (Blais & Gidengil, 1991; Howe & Northrup, 2000; Nevitte & White, 2008). Acest aspect a fost bine ilustrat de către guvernul conservator al lui Steven Harper, care a manifestat dispreț față de parlament și a minimalizat, în numeroase feluri răspunderea și transparența guvernului (accountability) (Fossum & Laycock, 2011; Martin, 2010). Minimalizarea răspunderii și a transparenței guvernului (accountability) este doar într-o mică măsură o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale voinței suverane a poporului. Cu toate acestea, pe site-ul de internet al Centrului Manning se afirmă că misiunea sa este să "pună la dispoziția următoarei generații de lideri politici, mai cu seamă a acelora care împărtășesc valorile noastre conservatoare, idealuri, aptitudini și o rețea de contacte necesare pentru a servi cât mai bine interesul canadienilor" într-o "Canadă democratică și liberă în care principiile conservatoare sunt bine articulate, întelese și implementate" (Manning Centre, 2010: 12). Scopul de bază al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
următoarei generații de lideri politici, mai cu seamă a acelora care împărtășesc valorile noastre conservatoare, idealuri, aptitudini și o rețea de contacte necesare pentru a servi cât mai bine interesul canadienilor" într-o "Canadă democratică și liberă în care principiile conservatoare sunt bine articulate, întelese și implementate" (Manning Centre, 2010: 12). Scopul de bază al acestui centru este acela de a educa și de a crea rețele de agenți politici ai conservatorismului. Principiile democrației populare, odinioară etalate cu mult sârg, beneficiează
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al acestui centru este acela de a educa și de a crea rețele de agenți politici ai conservatorismului. Principiile democrației populare, odinioară etalate cu mult sârg, beneficiează acum de o singură frază în primul manifest al centrului intitulat " Situația mișcării conservatoare în Canada". Este de remarcat că democrația directă nu apare deloc în discuția privitoare la modalitățile în care s-ar putea construi o "infrastructură conservatoare" în Canada (Manning Centre, 2010). Faptul că Partidul Conservator este formațiunea cel mai bine organizată
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sârg, beneficiează acum de o singură frază în primul manifest al centrului intitulat " Situația mișcării conservatoare în Canada". Este de remarcat că democrația directă nu apare deloc în discuția privitoare la modalitățile în care s-ar putea construi o "infrastructură conservatoare" în Canada (Manning Centre, 2010). Faptul că Partidul Conservator este formațiunea cel mai bine organizată, care atrage cele mai multe finanțări și care, dintre partidele naționale, dispune de cel mai mare coeficient de adaptabilitate (Flanagan, 2010) și faptul că dispune discreționar de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
manifest al centrului intitulat " Situația mișcării conservatoare în Canada". Este de remarcat că democrația directă nu apare deloc în discuția privitoare la modalitățile în care s-ar putea construi o "infrastructură conservatoare" în Canada (Manning Centre, 2010). Faptul că Partidul Conservator este formațiunea cel mai bine organizată, care atrage cele mai multe finanțări și care, dintre partidele naționale, dispune de cel mai mare coeficient de adaptabilitate (Flanagan, 2010) și faptul că dispune discreționar de administrația cel mai puțin transparentă din istoria Canadei (Martin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernul. Ideea implicată aici, și anume că parlamentul reprezintă un obstacol în calea adevăratei democrații, sugerează o clară tendință plebiscitară. Atitudinile critice față de sistemul de reprezentare canadian, prezente în discursul Reformiștilor, indică o linie directă între aceștia și actualul guvern conservator. Partidul Conservator a abandonat recursul populist la mecanismele plebiscitare, anti-reprezentative, dar a reținut în discursul său o anumită critică a instituțiilor de reprezentare. Faptul că Manning și celelalte notabilități ale partidului au avut o atitudine mai reținută față de reprezentare arată
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
implicată aici, și anume că parlamentul reprezintă un obstacol în calea adevăratei democrații, sugerează o clară tendință plebiscitară. Atitudinile critice față de sistemul de reprezentare canadian, prezente în discursul Reformiștilor, indică o linie directă între aceștia și actualul guvern conservator. Partidul Conservator a abandonat recursul populist la mecanismele plebiscitare, anti-reprezentative, dar a reținut în discursul său o anumită critică a instituțiilor de reprezentare. Faptul că Manning și celelalte notabilități ale partidului au avut o atitudine mai reținută față de reprezentare arată că aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mecanismele plebiscitare, anti-reprezentative, dar a reținut în discursul său o anumită critică a instituțiilor de reprezentare. Faptul că Manning și celelalte notabilități ale partidului au avut o atitudine mai reținută față de reprezentare arată că aceștia erau mai interesați de scopurile conservatoare și mai puțin de mijloacele anti-elitiste sau anti-partide care puteau duce la aceste scopuri. Populismul profesat de Partidul Reformei este fără îndoială unul "rarefiat", multe din elementele nucleului său ideologic fiind comune dreptei contemporane nord-americane. Însă trebuie remarcat că o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
s-a bazat pe trâmbițarea răspunderii și transparenței democratice (accountability) și pe detronarea elitelor tradiționale (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 2000; Flanagan, 1995; Laycock, 2001). De asemenea, e dincolo de orice dubiu faptul că tipul de politică practicat de guvernul conservator începând cu 2006 a amplificat "dimensiunea conflictuală" a politicii. Însă, să fie vorba aici de o repudiere sau de o prelungire logică a eforturilor Partidului Reformei de a furniza o alternativă la modul obișnuit în care se face politică în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de preferință ideologică: cetățenii afiliați dreptei considerând că așa stau lucrurile, iar cei afiliați mișcărilor de stânga sau de centru-stânga susținând contrariul. Acest tip de judecată este legat de modul în care fiecare evaluează "vitalizarea" socială și economică a mișcării conservatoare și "devitalizarea" mișcării sociale de stânga susținătoare a "democratizării democrației". Aici, standardele privind democratizarea variază destul de mult, de aceea utilizarea sugestiilor din introducerea volumului se pot dovedi utile. Din punct de vedere procedural, a avut reforma vreun efect asupra capacității
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
radieze "interesele speciale" din procesul de fabricare al politicilor publice, nu există niciun fel de dovadă că Reformiștii ar fi intenționat să submineze fundamentele legale ale libertăților și egalității formale aparținând propriilor membri. Anumiți comentatori au argumentat că măsura Partidului Conservator, luată în 2011, de a elimina finanțările acordate partidelor politice (acestea ridicându-se la doi dolari pentru fiecare vot obținut la alegerile federale) este de natură să submineze, fie și în mod indirect, egalitatea formală între cetățeni (Conacher, 2011). Însă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației liberale (Nevitte & White, 2008). Strategia Reformiștilor de a stimula o adâncire a procesului de delegitimare a fost similară cu cea practicată de drepta din Statele Unite, unde subminarea încrederii în guvern a fost o parte esențială a ceea ce faimosul strateg conservator Grover Norquist numea "strategia înfometării bestiei "6. Bestia în cauză este statul, cu activitățile sale de reglementare, de intervenție sau de redistribuire. A-l înfometa înseamnă a reduce veniturile care finanțează aceste activități, tâind cât mai repede taxele (Hacker & Pierson
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
imite atitudinea Reformiștilor sau ca instituțiile guvernului să se vadă complet delegitimate în fața instrumentelor plebiscitului, mânuite abil de liderii politici. Canada nu este Venezuela și nici nu riscă să devină. Cu toatea acestea, discursul plebiscitar al Reformiștilor, preluat de Partidul Conservator, aflat la putere, a condus la o degradare a răspunderii și transparenței democratice (accountability) și la o erodare generală a reprezentării democratice (Fossum & Laycock, 2011). Partidul Reformei a vrut să redefinească viața publică a Canadei limitând accesul anumitor grupuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
voință adevărată". Însă, în ciuda acestei adecvări ideologice, propusă de Reformiști, între promovarea democrației directe și atacurile la adresa statului social, cu tot cu critica beneficiarilor "intereselor speciale", democrația directă a fost destul de repede marginalizată și înlocuită cu alte teme, în discursul Alianței Reformist Conservatoare, rămând și la periferia preocupărilor Partidului Conservator. În sfârșit, ar mai trebui să notăm legătura între raportarea plebiscitară la politică, impusă de Partidul Reformei și aplatizarea politicii pluraliste și inclusive a Canadei. Politica plebiscitară forțează o reducere a inevitabilei complexități
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propusă de Reformiști, între promovarea democrației directe și atacurile la adresa statului social, cu tot cu critica beneficiarilor "intereselor speciale", democrația directă a fost destul de repede marginalizată și înlocuită cu alte teme, în discursul Alianței Reformist Conservatoare, rămând și la periferia preocupărilor Partidului Conservator. În sfârșit, ar mai trebui să notăm legătura între raportarea plebiscitară la politică, impusă de Partidul Reformei și aplatizarea politicii pluraliste și inclusive a Canadei. Politica plebiscitară forțează o reducere a inevitabilei complexități și a pluralismului, care definește viața politică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
complexități și a pluralismului, care definește viața politică, recurgând la o foarte polarizată opoziție de tipul "noi versus ei". Orientarea plebiscitară a Reformiștilor a produs asemenea efecte, fapt care poate fi observat foarte bine în cazul succesorului acestui partid, Partidul Conservator care, chiar modificându-și agenda a reținut mesajul anti-elitist și anti-partide, care s-a combinat cu mai vechile înclinații plebiscitare. Așa cum s-a afirmat în capitolul introductiv, antielitismul populist, subminarea plebiscitară a instituțiilor alese și îngustarea spațiului democratic efectiv, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mesajele populiste s-au dovedit compatibile cu noua poziționare a Reformiștilor ca partid de dreapta, demonstrând forța deosebită a acestei sinteze în contextul nord-american. Am văzut de asemenea că o serie de revendicări populiste nu sunt absolut necesare, din moment ce Partidul Conservator, succesorul Reformiștilor nu a avut niciun fel de dificultate să adopte o atitudine plebiscitară față de chestiunile politice, abandonând în același timp elementele de democrație directă, anti-elitistă, care erau definitorii pentru populismul practicat de Partidul Reformei. Partidul Reformei nu a practicat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a devenit din ce în ce mai clar că populismul de dreapta trebuia să înceapă treptat să asume un discurs al includerii, cu un accent multiculturalist. Demonstrația cea mai clară a acestui lucru este legată de intensele eforturi, încununate cu succes, depuse de Partidul Conservator de a câștiga supremația politică în comunitățile de imigranți situate în zonele urbane ale Canadei. Conservatorii pornesc aici de la asumpția potrivit căreia recrutarea unui segment cât mai mare de minoritari reprezintă cheia pentru un guvern majoritar, imitând astfel comportamentul Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de minoritari reprezintă cheia pentru un guvern majoritar, imitând astfel comportamentul Partidului Liberal care, timp de două generații, și-a asigurat majoritatea zdrobitoare a voturilor "etnice" (Friesen, 2010; Friesen & Ibbitson, 2010). Faptul că, în mai 2011 la alegerile federale, Partidul Conservator a reușit să-și asigure guvernarea majoritară, succes electoral la care a contribuit și electoratul multiculturalist din Ontario și cel din Columbia Britanică, pare să confirme că este vorba de o strategie înțeleaptă. Imaginea Partidului Reformei pe care am obținut
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]