8,426 matches
-
Jean Marais) și Duprat (Sidney Chaplin), doi grenadieri rivali în război și în dragoste, se bat între ei, fiecare acuzându-l pe celălalt că i-a furat iubita. Sătulă de austriecii sobri și plicticoși, frumoasa Carlotta (Marilù Tolo), fiica unui conte italian, refuză să-și părăsească castelul la apropierea trupelor generalului Bonaparte, considerând că francezii sunt mai amuzanți. Dornici de distracții și de aventuri amoroase, Dorgeval și Duprat își părăsesc unitatea și se duc la castel unde sunt îmbătați de Carlotta
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
18 mai, 898) fiind o concubină a aceluia. Zwentibold și-a primit numele după nașul său, regele Svatopluk I din Moravia Mare (Zwentibold fiind transcrierea francă pentru Svatopluk). Zwentibold a intervenit în disputele pentru tron din Francia occidentală (Franța) dintre contele Odo de Paris și Carol cel Simplu, însă cei doi au început să coopereze împotriva lui Zwentibold, atunci când li s-a părut că acesta încerca să preia coroana Franciei apusene pentru sine. Pentru început, fiul mai mare al lui Arnulf
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
de pe urma minoratului fratelui său vitreg pentru a institui independența completă a regatului de Lotharingia. Cu toate acestea, după ce pierduse suportul din umbră al tatălui său, întreaga nobilime l-a susținut pe Ludovic și i-a solicitat acestuia intervenția. În 900, contele Reginar I de Hainaut s-a răsculat împotriva lui Zwentibold, asasinându-l în apropiere de actuala localitate Susteren, în provincia Limburg. Resturile sale au fost înmormântate în abația din Susteren. După moartea lui Zwentibold, fratele său vitreg, regele Ludovic Copilul
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
După moartea lui Zwentibold, fratele său vitreg, regele Ludovic Copilul din Francia răsăriteană a condus și asupra Lotharingiei. Cu toate acestea, sub domnia acestuia, regatul Franciei răsăritene s-a dezintegrat, iar din 903 regatul lui Zwentibold a fost administrat de către contele din Lahngau, Gebhard, un urmaș al dinastiei Conradinilor, care a primit titlul de duce de Lorena. În 897, Zwentibold a fost căsătorit cu Oda, o fiică a ducelui Otto I de Saxonia. Urmașii săi au fost:
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
Balduin al II-lea (n. cca. 865 - d. 10 septembrie 918), supranumit "Calvus" ("cel Pleșuv") a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Balduin al II-lea (n. cca. 865 - d. 10 septembrie 918), supranumit "Calvus" ("cel Pleșuv") a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului. Scopul imediat
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
în care doar puține teritoriile de la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia. Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus "flandransis" care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra. Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici. Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
făcut-o. În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat. În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege, care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900. Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia. Balduin a murit la 10 septembrie 918 la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I.
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia. Balduin a murit la 10 septembrie 918 la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul mai mic, Adelolf a devenit primul conte de Boulogne. Căsătorit cu Aelfthryth, fiică a lui Alfred cel Mare, Balduin a avut următorii urmași: en:Baldwin II, Count of Flanders
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Odo de Champagne (n. cca. 1040-d. 1115), a fost conte de Troyes și de Meaux între 1047 și 1066, apoi conte de Aumale între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Odo de Champagne (n. cca. 1040-d. 1115), a fost conte de Troyes și de Meaux între 1047 și 1066, apoi conte de Aumale între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Odo de Champagne (n. cca. 1040-d. 1115), a fost conte de Troyes și de Meaux între 1047 și 1066, apoi conte de Aumale între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo s-
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo s-a căsătorit cu Adelaida de Normandia, fiică a ducelui Robert I de Normandia și văduvă a contelui Enguerrand al II-lea de Ponthieu (totodată, senior de Aumale) și a contelui Lambert al II-lea de Lens. După moartea fiicei unice a lui Enguerrand, Adelaida, mama sa Adelaida de Normandia a devenit moștenitoare a sa și ca urmare
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo s-a căsătorit cu Adelaida de Normandia, fiică a ducelui Robert I de Normandia și văduvă a contelui Enguerrand al II-lea de Ponthieu (totodată, senior de Aumale) și a contelui Lambert al II-lea de Lens. După moartea fiicei unice a lui Enguerrand, Adelaida, mama sa Adelaida de Normandia a devenit moștenitoare a sa și ca urmare, prin căsătoria sa cu aceasta, Odo a achiziționat titlul de conte de Aumale
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
și a contelui Lambert al II-lea de Lens. După moartea fiicei unice a lui Enguerrand, Adelaida, mama sa Adelaida de Normandia a devenit moștenitoare a sa și ca urmare, prin căsătoria sa cu aceasta, Odo a achiziționat titlul de conte de Aumale, în cuprinsul Ducatului de Normandia prin dreptul soției sale. Adelaida (numită uneori Adeliza) era de asemenea soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia, iar Odo l-a însoțit pe cumnatul său în cucerirea normandă a Angliei
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu Adelaida: Ștefan, devenit apoi conte de Aumale și decedat în 1127.
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
(supranunmit cel Simplu) (n. cca. 1085 - d. cca. 1150) a fost conte de Blois și de Chartres între 1102 și 1107, precum și jure uxoris conte de Sully. Guillaume era fiul mai vârstnic al contelui Ștefan-Henric de Blois cu Adela de Normandia, fiică a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia. El a
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
(supranunmit cel Simplu) (n. cca. 1085 - d. cca. 1150) a fost conte de Blois și de Chartres între 1102 și 1107, precum și jure uxoris conte de Sully. Guillaume era fiul mai vârstnic al contelui Ștefan-Henric de Blois cu Adela de Normandia, fiică a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia. El a fost frate mai mare față de contele Theobald al II-lea de Champagne, regele
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
(supranunmit cel Simplu) (n. cca. 1085 - d. cca. 1150) a fost conte de Blois și de Chartres între 1102 și 1107, precum și jure uxoris conte de Sully. Guillaume era fiul mai vârstnic al contelui Ștefan-Henric de Blois cu Adela de Normandia, fiică a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia. El a fost frate mai mare față de contele Theobald al II-lea de Champagne, regele Ștefan al Angliei și episcopul Henric de Winchester. În lipsa
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
între 1102 și 1107, precum și jure uxoris conte de Sully. Guillaume era fiul mai vârstnic al contelui Ștefan-Henric de Blois cu Adela de Normandia, fiică a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia. El a fost frate mai mare față de contele Theobald al II-lea de Champagne, regele Ștefan al Angliei și episcopul Henric de Winchester. În lipsa unui urmaș pe linie masculină pentru regele Henric I al Angliei, Guillaume (William) ar fi fost cel mai în vârstă urmaș masculin legitim al
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
apreciat că neluarea lui Guillaume în seamă s-ar fi datorat deficienței sale mentale, care i-ar fi atras porecla de "Guillaume cel Simplu". Guillaume a fost mai întâi pregătit să moștenească scaunul comital de Blois și Chartres, fiind numit conte cu puțină vreme înainte ca tatăl său să plece pentru a participa din 1102 la Cruciada din 1101. Cu toate acestea, el a fost curând îndepărtat de la îndatoririle comitale de către mama sa, din cauza comportamentului său instabil. Cândva, el îl atacase
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
moartea pe episcopul de Chartres în cadrul unei dispute jurisdicționale. În consecință, atunci când cel de al doilea fiu al Adelei, Theobald al IV-lea de Blois a atins majoratul, în jurul anului 1107, ea l-a promovat pe acesta la rangul de conte de Blois-Chartres, și l-a silit pe Guillaume să se retragă pe moșia soției sale din Sully. În 1104, Guillaume a fost căsătorit cu Agnes de Sully, moștenitoare a senioriei de Sully-sur-Loire, o femeie de o admirabilă frumusețe. Din această
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
Odo I (Eudes) (n. cca. 950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
Odo I (Eudes) (n. cca. 950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]