7,769 matches
-
Dumnezeu-Demiurgul a creat lumina, cea care domină copios întreaga compoziție de față, a despărțit Cerul de Pământ, a conceput Soarele, luna și stelele. Mai mult decât atât, el a creat Omul, un personaj care caută să iasă la suprafața vârtejului cosmic ce domină activitatea demiurgică. Personajul divin este reprezentat conform iconografiei clasice, plutind peste nori, fiind îmbrăcat într-un veșmânt larg și cu barba căzând în valuri pe piept. Brațele sale sunt ridicate și arată, cu neprefăcută mândrie, spre minunile pe
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
Researcher" la Imperial College, el fiind și acum interesat de astronomie și implicat în Grupul Astrofizicienilor din Imperial College. El este coautorul, cu Patrick Moore și Chris Lintott, cărților întitulate "Bang! - The Complete History of the Universe" (2006) și "The Cosmic Tourist"(2012). Asteroidul 52665 Brianmay a fost numit în onoarea lui pe 18 iunie 2008, la cererea lui Patrick Moore, probabil influențat de denumirea . May a apărut în cel de-al 700-lea episod al emisiunii The Sky at Night
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
bordul stațiilor spațiale îi va feri de repetarea costisitoare a erorilor strategice sau tehnice. Raportul UȘ General Accounting Office (GAO) estimează reducerea costurilor prin colaborare de la 19,4 miliarde USD la 17,4 miliarde. În 16 decembrie NAȘĂ și Agenția Cosmică Rusă () (RKA), încheie un acord privind 10 zboruri ale navetei spre stația spațială Mir, iar în data de 23 iunie 1994 NAȘĂ este de acord cu plata unei sume de 400 de milioane USD. În 13 iunie 1995 costurile sunt
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
fost prima dată postulata de către Paul Dirac în 1928, ca o consecință a ecuației Dirac. În 1932 pozitronii au fost descoperiți de către Carl D. Anderson, cel care a și botezat această particulă. Pozitronul a fost descoperit prin trecerea de radiații cosmice prin "cameră cu ceață". Astăzi, pozitronii creați prin dezintegrare radioactivă, sunt folosiți în tomografia cu emisie de pozitroni(ȚEP), în spitale și în laboratoare, fiind folosiți la experimentele de ciocnire electron-pozitron. În cazul ȚEP, pozitronul arată suprafețele de activitate din
Pozitron () [Corola-website/Science/309854_a_311183]
-
și CO2 sunt incorporate independent în subst organice=>omare varietate de mol org oi:glucide, lipide, proteine 3.Importantă Fotosintezei-a)sursă principala de subs org-b)menține echilibru în comp aerului raportat la producători și consumatori de O2și Co2-c)rolul cosmic înmagazinează energia luminoasă de la soare-d)este sursa de hrană[stă la baza producției agricole]4.Influență Factorilor de Mediu asupra Fotosintezei-a)lumină:inf prin intensitate și comp spectrala;între 50.000 și 100.000 lucși ftramane const, petse 100
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
și trimită la simbolismul vasului care contine o comoară (viața, tinerețea, iubirea etc). A doua secvență a textului cuprinde versurile 5-13 și alătură mitului erotic, un alt mit specific lui N. Stanescu: mitul Cuvântului. Născute din iubire, cuvintele devin „obiecte cosmice", capată materialitate și chiar putere de stihie („ Vârtejul lor putea fi aproape zărit"). În fața acestui miracol, poetul îngenunchează (ca într-un ritual); căzute din lumea imponderabilă, cuvintele transfigurează realul prin forța lor primară (metafora ierbii înclinate „ca pe sub laba unui
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
este prima poezie-elegie de Nichita Stănescu din volumul 11 elegii, apărut în 1966. Academicianul Eugen Simion afirma despre „” în 1978, Pentru Ion Pop (1980), autorul primei monografii a operei stănesciene, „Elegia întâia (...) reactualizează o «schemă» mitică universală, aceea a eului cosmic...”. Exegetul consideră util să menționeze că „Simbolistica centrului, a punctului și a sferei a reprezentat încă din vechime divinitatea creatoare a lumii. Punctul care se mișcă în haosul originar, definițiile medievale ale lui Dumnezeu ca «sferă al cărei centru e
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
de găuri negre, sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense emise de unele tipuri de obiecte astronomice, cum ar fi nucleele galactice active sau microquasarii. Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației conduce la apariția efectului de lentilă gravitațională, prin care imaginile obiectelor cosmice aflate în spatele lentilei sunt distorsionate sau uneori chiar multiplicate. Relativitatea generală prezice existența undelor gravitaționale, care au fost măsurate indirect. O măsurare directă a acestora este scopul mai multor proiecte, între care și LIGO. În plus, relativitatea generală stă la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
liniare, aspect ce complică descrierea lor. Totuși, pentru câmpurile slabe, se poate face o aproximare liniară. Astfel de "unde gravitaționale liniarizate" oferă o descriere suficient de precisă a undelelor slabe care sunt așteptate să apară pe Pământ provenind de la evenimente cosmice îndepărtate și care au ca rezultat creșterea și scăderea distanțelor relative cu formula 11 sau mai puțin. Metodele de analiză a datelor folosesc faptul că aceste unde liniarizate pot fi dezvoltate în serie Fourier. Unele soluții exacte descriu undele gravitaționale fără
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
obținerea de informații despre găurile negre și despre alte obiecte dense, cum ar fi stelele neutronice și piticele albe, despre unele feluri de implozii supernova, și despre procesele ce se desfășurau la începutul genezei universului, inclusiv urmele unor ipotetice corzi cosmice. Când un obiect devine suficient de dens, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre, o regiune din spațiu din care nimic, nici măcar lumina, nu mai poate emerge (ieși). În modelele acceptate ale evoluției stelare, stelele neutronice cu aproximativ mase solare
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
evoluție a stelelor masive. Găuri negre supermasive, cu o masă de ordinul milioanelor până la ordinul miliardelor de mase solare, sunt considerate a fi în centrul fiecărei galaxii, iar prezența lor a jucat un rol important în formarea galaxiilor și structurilor cosmice mai mari. Astronomic, cea mai importantă proprietate a obiectelor dense este aceea că furnizează un mecanism deosebit de eficient de conversie a energiei gravitaționale în energie electromagnetică. Acreția, căderea de praf sau materie gazoasă într-o gaură neagră stelară sau supermasivă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
gravitaționale, care ar putea ajunge la detectoarele de pe Pământ, iar faza chiar de dinainte de unirea lor poate fi utilizată ca standard pentru a deduce distanța până la evenimentele de unire și ar putea astfel servi drept metodă de explorare a expansiunii cosmice la mari distanțe. Undele gravitaționale produse de o gaură neagră stelară ce se prăbușește într-o supermasivă ar trebui să dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Printre predicții, toate confirmate, se numără presupunerea existenței unei abundențe inițiale de elemente chimice formate într-o perioadă de nucleosinteză primordială, structura la scară mare a universului, și existența respectiv proprietățile unui „ecou termic” al cosmosului tânăr, și anume radiația cosmică de fond. Observațiile astronomice asupra vitezei de expansiune cosmologice permit estimarea cantității totale de materie din univers, deși natura acestei materii rămâne parțial acoperită de mister. Aproximativ 90% din toată materia pare a fi așa-numita materie întunecată, care are
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
gravitațională), dar nu interacționează electromagnetic și, deci, nu poate fi observată direct. Nu există nicio descriere general acceptată pentru acest tip de materie, în cadrul fizicii particulelor sau altfel. Studii asupra deplasării spre roșu a supernovelor îndepărtate și măsurătorile asupra radiației cosmice de fond arată și că evoluția universului este profund influențată de o constantă cosmologică, ce are ca rezultat accelerarea expansiunii cosmice sau, echivalent, de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării, energie numită "energie întunecată", a cărei
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de materie, în cadrul fizicii particulelor sau altfel. Studii asupra deplasării spre roșu a supernovelor îndepărtate și măsurătorile asupra radiației cosmice de fond arată și că evoluția universului este profund influențată de o constantă cosmologică, ce are ca rezultat accelerarea expansiunii cosmice sau, echivalent, de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării, energie numită "energie întunecată", a cărei natură încă este neclară. În 1980, a apărut ipoteza unei așa-numite faze inflaționare („de umflare”), o fază adițională de expansiune
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sau, echivalent, de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării, energie numită "energie întunecată", a cărei natură încă este neclară. În 1980, a apărut ipoteza unei așa-numite faze inflaționare („de umflare”), o fază adițională de expansiune cosmică puternic accelerată de aproximativ formula 15 secunde. Ea ar putea soluționa unele neclarități rezultate din observații, ce nu pot fi explicate de modelele cosmologice clasice, cum ar fi omogenitatea cvasiperfectă a radiației cosmice de fond. Măsurătorile recente asupra radiației cosmice de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
inflaționare („de umflare”), o fază adițională de expansiune cosmică puternic accelerată de aproximativ formula 15 secunde. Ea ar putea soluționa unele neclarități rezultate din observații, ce nu pot fi explicate de modelele cosmologice clasice, cum ar fi omogenitatea cvasiperfectă a radiației cosmice de fond. Măsurătorile recente asupra radiației cosmice de fond au avut ca rezultat primele dovezi în sensul acestui scenariu. Totuși, există o largă varietate de scenarii posibile, care nu pot să nu fie contrazise de rezultatele observațiilor. O chestiune și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
expansiune cosmică puternic accelerată de aproximativ formula 15 secunde. Ea ar putea soluționa unele neclarități rezultate din observații, ce nu pot fi explicate de modelele cosmologice clasice, cum ar fi omogenitatea cvasiperfectă a radiației cosmice de fond. Măsurătorile recente asupra radiației cosmice de fond au avut ca rezultat primele dovezi în sensul acestui scenariu. Totuși, există o largă varietate de scenarii posibile, care nu pot să nu fie contrazise de rezultatele observațiilor. O chestiune și mai dificilă este fizica universului dinainte de faza
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de regulă de forma așa-numitelor condiții de energie). Folosind geometria globală, se poate arăta că unele spațiu-timpuri conțin niște limite denumite orizonturi, care separă o regiune de restul spațiu-timpului. Cele mai cunoscute exemple sunt găurile negre: dacă masa obiectului cosmic este concentrată într-o regiune suficient de restrânsă din spațiu (după cum se specifică în conjectura inelului, scara de lungime relevantă este raza Schwarzschild), lumina din interiorul regiunii de materie densă nu poate părăsi regiunea. Potrivit postulatului al doilea din teoria
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
simetrie axială (folosită pentru a descrie o gaură neagră staționară și în rotație, și introducând anumite concepte specifice, cum ar fi ergosfera). Cu ajutorul geometriei globale, studiile ulterioare au arătat proprietăți mai generale ale găurilor negre. În ansamblu, ele sunt obiecte cosmice relativ simple, caracterizate prin unsprezece parametri, reprezentând energia, impulsul, momentul cinetic, poziția în timp și sarcina electrică. Aceasta este arătată de teorema unicității găurilor negre: nu există atribute distinctive diferite de la o gaură neagră la alte. Indiferent de complexitatea unui
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și la începutul unei clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont, și astfel sunt invizibile pentru observatorii de la distanță. Deși nu există nicio demonstrație pentru aceasta, simulările numerice aduc dovezi în sprijinul său
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Radek Wojtak de la Dark Cosmology Centre din cadrul Universității din Copenhaga a publicat la doar câteva zile după experimentul OPERA în revista științifică britanică "Nature" un studiu în care a confirmat că teoria relativității generale funcționează, fiind acum testată la scară cosmică.
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
singularitate în care densitatea materiei atinge valori infinite. Penrose a sugerat, că astfel de singularități nu pot să fie "goale": ele trebuie să fie ascunse de observatorul extern printr-un orizont de evenimente. Aceasta constituie așa numită ipoteză a cenzurii cosmice a lui Penrose. Aceasta permite izolarea singularităților de tip gaură neagră în Univers, fără a recurge la teoria cuantică. Doar în interiorul găurii negre legile fizicii clasice nu sunt valabile. În anul 1962, în colaborare cu Paul Newman, a propus un
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
În 1983 Frieder Schuller, emigrat în 1978 din Sibiu la Bonn, a realizat pentru televiziunea austriacă un film documentar despre Conrad Haas. HAAS este numele unei rachete proiectată la Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică să transporte sateliți în spațiul cosmic. În prezent există o stradă în Sibiu care-i poartă numele.
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
organizate în cinstea zilelor de 24 Ianuarie, 9 mai și 1 Decembrie, sărbătorirea Centenarului Eminescu, a unor personalități românești. 15. Volumul de versuri "„Sonete Sentimentale”" (272 p.)"," structurată pe patru cicluri "„Răpirea Sabinelor”, „De când ne știm pe-acest pământ”, „În cosmic joc pământul se-nvârtește”, și „Oameni și clepsidre”," cuprinde 230 de sonete de dragoste, patriotice și filosofice. 16. Un alt volum al lui Petre Gigea-Gorun, intitulat "„Amintiri despre scriitori și alți oameni de cultură”" (524 p., anul 2003), constituie o
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]