8,648 matches
-
cele libere, continua să se păstreze. Dacii liberi treceau peste granițele impuse de romani și mergeau la frații și rudele lor și viceversa. Produsele romane: unelte, veșminte, podoabe, moneda romană, anumite deprinderi, limba vorbită de romani, pătrund și în lumea dacilor liberi. La rândul lor, romanii își însușesc anumite deprinderi, cuvinte și mai ales dorința de libertate, dorința de nesupunere la impozitele administrației romane. Acest fapt l-a determinat pe Traian, să construiască limesul Alutanus (drum de apărare a părților cucerite
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
apărare: limesul Alutanus ? Transalutanus ? ) Pe de altă parte, atât populația supusă cât și cea nesupusă, își continuau modul lor de viață: păstoritul, agricultura, pescuitul, etc. și totdeodată nutreau ideea de libertate. Timp de peste 200 de ani dorința de libertate a dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
cât și cea nesupusă, își continuau modul lor de viață: păstoritul, agricultura, pescuitul, etc. și totdeodată nutreau ideea de libertate. Timp de peste 200 de ani dorința de libertate a dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat cu frământările dacilor supuși. În această perioadă are loc incendierea părții lemnoase a Podului de la Drobeta, construit de arhitectul grec Apolodor din Damasc. Dorința de libertate a dacilor supuși asociată cu dorința de a gusta din civilizația romană și cu dorința popoarelor migratoare
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat cu frământările dacilor supuși. În această perioadă are loc incendierea părții lemnoase a Podului de la Drobeta, construit de arhitectul grec Apolodor din Damasc. Dorința de libertate a dacilor supuși asociată cu dorința de a gusta din civilizația romană și cu dorința popoarelor migratoare pentru un trai mai bun, au făcut ca hotarele impuse de administrația romană să fie adesea încălcate. Pentru acest motiv Imperiul Roman,în vremea împăratului
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Dunării ( a. 271 d. H. ). Pe linia de sud a Dunării, Imperiul Roman a continuat să administreze teritoriile numite respectiv: Moesia Prima, Dacia Mediteranea, Dacia Ripensis, Moesia Secundară, Scithia Minor. Locuitorii acestor teritorii erau în majoritate urmași ai tracilor. Cu toate că dacii din sudul Dunării erau administrați de romani, totuși dacii din părțile nordice ale Dunării au continuat să păstreze și să amplifice relațiile cu dacii din sud. Un rol important în dezvoltarea relațiilor la „nord-sud de Dunăre” a avut-o răspândirea
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
a Dunării, Imperiul Roman a continuat să administreze teritoriile numite respectiv: Moesia Prima, Dacia Mediteranea, Dacia Ripensis, Moesia Secundară, Scithia Minor. Locuitorii acestor teritorii erau în majoritate urmași ai tracilor. Cu toate că dacii din sudul Dunării erau administrați de romani, totuși dacii din părțile nordice ale Dunării au continuat să păstreze și să amplifice relațiile cu dacii din sud. Un rol important în dezvoltarea relațiilor la „nord-sud de Dunăre” a avut-o răspândirea creștinismului. În anul 313 după Hristos, împăratul roman Constantin
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Dacia Ripensis, Moesia Secundară, Scithia Minor. Locuitorii acestor teritorii erau în majoritate urmași ai tracilor. Cu toate că dacii din sudul Dunării erau administrați de romani, totuși dacii din părțile nordice ale Dunării au continuat să păstreze și să amplifice relațiile cu dacii din sud. Un rol important în dezvoltarea relațiilor la „nord-sud de Dunăre” a avut-o răspândirea creștinismului. În anul 313 după Hristos, împăratul roman Constantin Cel Mare legiferează cultul creștin. Cu acest prilej are loc o revigorare economică a regiunilor
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
făceau parte din neamul tracilor, care la rândul lui era format dintr-un mare număr de triburi întinse într-o bună parte a Europei și în partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați membri. În memoria șefilor de trib se
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
în acest sens sunt mormintele descoperite la Agighiol, Peretu. Pe de altă parte, popoare din centrul și din sudul Asiei, împinse de nevoia de condiții mai bune de trai, au năvălit în părțile Europei, inclusiv în locurile ocupate de urmașii dacilor. Populațiile migratoare se așezau de obicei pe văile cursurilor de apă alături de satele băștinașilor. Relațiile dintre populațiile migratoare și cele băștinașe erau ca cele de la stăpân(populația migratoare) la supus(populația băștinașă). Populația băștinașă prefera relațiile cu populația migratoare care
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum Cohors I Cannanefatium. Retragerea aureliană nu a însemnat nici părăsirea acestor locuri decât de administrație, armată, pe când civilii care trăiau pe lângă castru au rămas, iar peste Someș erau dacii liberi. Atestarea documentară a satelor comunei în secolele XIV - XVI nu poate conduce la concluzia că neapărat atunci s-au înființat satele, ci mult mai devreme. La recensământul populației din 18 martie 2002 populația comunei Surduc se cifra la 4
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
tamburi de calcar. În partea dinspre nord a sanctuarului, în zona unde stanca masivă urcă mult, lăcașurile de sprijin ale coloanelor au fost amenajate în ea.Cercetările întreprinse în anul 1977 au dovedit ca acest sanctuar a fost demontat de către daci în preajma celui de-al doilea razboi daco-roman, probabil distrus la acea dată. De la acest sanctuar, se coboară o mică pantă, pentru a ajunge pe o terasă de pe latura nordică a dealului, unde găsim un alt sanctuar descoperit imediat după începerea
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
practicată, desi calitatea și cantitatea pământului din această zonă deluros-muntoasă nu permite decât atât cât să satisfacă necesitățile individuale ale locuitorilor. Majoritatea sătenilor din ziua de azi (cam 700) sunt români, probabil descendenți ai populației originale române și a băștinașilor daci. Limba vorbită (Ardeleneasca) este o variațiune a limbii române, care include elemente latine că "ai" (lat. alium = usturoi) sau "fărină" (lat. farina = făină) negăsite în afara bazinului carpatin, susținând astfel teoria continuității românilor pe aceste meleaguri. Potra este numele de familie
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
turistică datorită zonei deosebit de frumoasă, partea de vest fiind practic înconjurată de pădure, și a apropierii de Stațiunea Băile Cojocna, unde există băi cu apă sărată din fostele Ocne de sare de la Cojocna, exploatate și de romani. Încă din timpul dacilor, prin Dâmburile trecea drumul sării din Cojocna spre Dej și partea de nord a țării, respectiv spre Târgu Mureș. Satul Dâmburile are o economie preponderent agrară. Alături de culturile vegetale tradiționale cum ar fi: porumb, grâu, orz, ovăz, secară, cartofi, sfeclă
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
așa după cum reiese din mărturiile celor mai vârstnici locuitori ai satului, populația o formau numai românii cu exceptia a 2-3 familii de evrei stabiliți aici că negustori. Că toate satele, Bobohalma își are legendă ei care spune că, încă din vremea dacilor, pe când erau atacați de români, o parte a locuitorilor din inimă Munților Apuseni s-ar fi retras pe meleagurile acestea, asezandu-se în pădurea Clonțului. Cu timpul, cei retrași din calea atacatorilor străini s-au statornicit aici, în valea îngustă
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
satului de peste 2.000 hectare a fost ocupată,încă din neolitic, de cel puțin două grupuri de oameni, așezați în partea de est și de vest a satului (ambele descoperite arheologic la "Măzăriști" și "Cremeniș"). Ocupația română, după războiul cu dacii, a ajuns și în Aruncuta prin subunitatea de militari din Legiunea a V-a Macedonica care s-a așezat în partea de vest a satului,în zona Ciurgău și Cremeniș, și unde au staționat circa 100 ani (168-274), conform descoperirilor
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
dar și în funcție de propriile lor interese economice și militare,respectiv vatra inițială a satului din Zona Ciurgău - Cremeniș a fost păstrată pentru corpul de armată, iar locuitorii au fost nevoiți să se retragă circa 2 km spre est. Concomitent locuitorii daci din Zona " Razoare - Măzăriști ", aflată în partea de sud-est a satului, s-au mutat și aceștia în noua vatra a satului sau au plecat spre sud, în vatra actuala a satului Soporu de Câmpie. În felul acesta românii au reorganizat
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ale muntilor Bârsei, precum și culmile înalte ale acestor munti. Municipiul se află pe locul vechilor sate ce au devenit, mai nou, cartiere: Baciu (Bacsfalu), Turcheș (Türkös), Cernatu (Csernátfalu), Satulung (Hosszufalu). Celei mai vechi așezări din această zonă datează din vremea dacilor. Orasul Săcele a fost construit administrativ în anul 1950 din teritoriul primelor 4 din cele 7 comune săcelene : Baciu, Turches, Cernatu, Satulung, Tarlungeni, Purcareni, Zizin. Săcele a fost declarat municipiu în data de 6 iunie 2000. În timpul stăpânirii maghiare, satele
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
în această perioadă este apariția panteonului, chiar dacă in cadrul anumitor populații au dăinuit credințe ancestrale, cum ar fi animismul, cultul naturii. Panteonul se caracterizează prin asocierea unor expresii umane cu principii naturale, sociale, economice. S-a manifestat la celți, traci, daci, iberici. În privința ritualurilor funerare, înhumarea devine preponderentă, înlocuind, cu timpul, incinerarea. Fenomenul de stratificare socială a dus la o dezvoltare fără precedent a artelor minore. Importanța persoanei era adesea sugerată prin purtarea de obiecte de prestigiu, cel mai adesea confecționate
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
Regatul lui Burebista este statul dac creat prin unirea triburilor geto-dace și condus de Burebista între 82 î.Hr. și 44 î.Hr.. În sec. I î. Hr., societatea geto-dacă trece printr-un proces amplu de modernizare, care a condus la apariția statului dac centralizat, care era o monarhie militară. Primul rege dac a fost Burebista (82-44 î. Hr.). Acesta a unit triburile geto-dace, prin diplomație și lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) și a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa Regia, în Munții
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
acest context vine la putere Decebal (87-106 d. Hr.). Regatul lui Decebal este statul dac condus între 87 - 106 de Decebal care, deși nu avea întinderea regatului creat de Burebista, unifica marea majoritate a triburilor dacice. Acesta reface unitatea statului dac, pe un teritoriu mai mic decât statul lui Burebista, însă mai centralizat și mai puternic. Încă din 87, trebuie să respingă atacurile romanilor, mai întâi la Turnu Roșu, unde înfrânge o armată romană condusă de Cornelius Fuscus, la Tapae. În
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
Decebal fiind silit să încheie o pace zdrobitoare. De aici și până la înfrângerea din 105-106 mai era doar un pas, facilitat de construirea podului peste Dunăre de la Drobeta de către Apolodor din Damasc Statul dac fiind ocupat, triburile dacice de la nord (Dacii liberi) au rămas cu o organizare gentilică, aliindu-se uneori cu carpii pentru a prăda în provincia romană Dacia.
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
funcții importante. În urma unei orgii bahice, Pomponius Flaccus devine guvernator al Siriei, în timp ce Lucius Piso devine prefect al Romei. În timp ce se afunda în orgii și desfrâu, Spania rămânea fără legați consulari, în timp ce Galia era invadată de triburile germanice, Moesia de daci și Armenia de parți. În același timp, Africa era cuprinsă de o puternică răscoala antiromană. Problema succesiunii nu a fost rezolvată, izbucnind o dispută dintre Caligula, fiul lui Germanicus, și Tiberius Gemellus, fiul lui Drusus. Tiberius bănuia că Gemellus era
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
a afișat, inițial, o politică de expansiune accelerată, până la Hadrianus, în primele decenii ale secolului al II-lea d.Hr. Maxima extindere teritorială s-a atins sub Traianus, când s-au conștientizat definitiv și cele trei amenințări de la frontiere: germanii, dacii și parții ( În Europa de Vest, Centrală li de Est și în Orientul Apropiat); tot cam în aceeași perioadă s-a cristalizat și concepția „frontierelor naturale“ (Rin, Dunăre, Eufrat), sprijinite pe fluvii și munți și întărite prin sistemul limesurilor. Din secolul al
Pax Romana () [Corola-website/Science/298684_a_300013]
-
numai tracilor sudici aflați sub influența grecilor, făcând de Gebeleizis un zeu specific trac. Însă, rudenia geților și tracilor rămâne subiect de alte discuții. Nicolae Densușianu a argumentat că numele vine de la „Zeul moș”. Mircea Eliade afirmă ca numele zeului dac venea din frigianul "zalmos" care însemna lup, din acestea putem spune că numele zeității este de fapt Zalmoxis, și nu Zamolxis. Însă, fiind că limba getică nu a fost scrisă, lingvistica getică rămâne o încercare foarte riscantă. Alături de forma "Zalmoxis
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]