8,674 matches
-
nepoții Anca Israil și Radu Palade, toți sub Jurământul aceluiași Hipocrate. Revenea În romanticul peisaj natal... „unul din nemuritorii acestui secol”, apreciat de biografii destinelor privilegiate. Faptul că mă situez genealogic În arborele unui laureat al Premiului Nobel este o delicată mândrie, o vibrare de spirit inefabila. Dar detașându-mă de imaginea descendentei, Îmi Îngădui să mărturisesc felul cum l-am perceput inedit. Înalt, frumos, distins, elegant, cu privirea penetranta și Încântătoare. Faustic Într-un halou de magii galopante. Dominator modest
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Acest lucru poate fi interpretat ca o discordanță între comportamentul emoțional spontan și reactivitatea emoțională care poate evoca o disconexiune frontală. b2. Depresia este descrisă ca simptom întâlnit în SM, în lucrări mai recente. Studiul ei ridică probleme metodologice deosebit de delicate, care privesc validitatea definițiilor depresiei și instrumentele folosite pentru a măsura simptomatologia depresivă la pacienții purtători de leziuni organice cerebrale, a căror semiologie o copiază parțial pe aceea a depresiilor primare. Frecvența depresiei variază astfel de la 6% până la 54% la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mai scris o metaforă ca asta?!“... Nici o peniță nu îndrăznea să întrerupă liniștea... „Mihai Eminescu?!“, a întrebat o voce timidă din mulțime... „Mihai Eminescu - a tunat profesorul - a scris multe metafore - s-a mai calmat, dându-și seama de situația delicată -, dar pe asta am scris-o eu!“... Îl priveam tâmp fără să știm ce vrea de la noi... „În picioare! Aplauze!“, ne-a sugerat el... O parte dintre noi s-au conformat. Am martori că nu mint. Sper că examenele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
războiul de gherilă și nenorociții ăia de americani, mai bine mă uit la ea, cum stă goală în fața oglinzii, cu picioarele înălțate și subțiate de tocurile ciudate din anii ’50, cu brațele ridicate, aranjându-și părul, cu linia gâtului atât de delicat desenată. E o Simone mai mult femeie decât feministă, trup natural cu o senzualitate firească, siluetă familiară într-un decor ca oricare altul. Singura problemă, semnalată prompt de jurnalistul de la „Die Zeit“, e că liniile trupului ei au cam fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
plânge cu glasul istovit,/ Așa, zvârlit departe, pe geticele țărmuri,/ Jelesc și eu în versuri (Tristele, V 1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al iubirilor frivole, cel numit de Eminescu rege-al poezie veșnic tânăr și ferice, veselul Alecsandri își încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui discipol : Cine i-a strecurat în suflet prietenului meu, Eurites, îndoiala în fața destinului său, neîncrederea în părintele său, singurul care-i voia binele ? Cine l-a îndemnat pe Eurites să-și dorească altă soartă ? [...] Oare un suflet sensibil și delicat ca acela al lui Eurites putea să reziste acestei neputințe de realizare, acestei himere a unui destin care nu-i aparținea ? (p. 86- 87). Modificând traiectoria personajului Eurites, autorul român sporește intensitatea dramatică a evenimentelor, explică decizia autorităților de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru a le acorda atribuții și competențe diferite. După cum rămân convins că esențială este crearea unui echilibru între puterea executivă și cea legislativă, în condițiile în care vom reuși să garantăm independența puterii judecătorești. Revizuirea Constituției este, însă, un subiect delicat, care riscă să devină prea ușor ținta unor facile manipulări politice. De aceea, în calitatea pe care am avut-o, de președinte onorific al acestei Comisii, îmi îngădui să invit opinia publică să privească recomandările ei doar ca puncte de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
majoritară. Aceasta este, evident, o concepție greșită a democrației. Democrația nu poate fi redusă la regula majorității, aceasta fiind necesar a fi limitată prin Constituție și prin lege, în primul rând, în scopul de a proteja interesele minorităților"5. Situația delicată creată de această tiranie a majorității este confirmată și de alte analize, precum raportul emis în decembrie 2012 în cadrul "World Justice Project"6. Datele ce vorbesc despre dezvoltarea instituțională spun adevăruri mult mai dure: nu există un control al legii
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Consiliul Procurorilor ar trebui să decidă asupra legalității acestui ordin. 16. Amenințările cu transferul procurorilor pot fi folosite ca un instrument de presiune asupra procurorului sau poate fi un mijloc ca un procuror "neascultător" să fie îndepărtat dintr-un caz delicat. De aceea, trebuie să fie disponibilă o cale de atac la un organism independent, precum Consiliul Procurorilor sau altul similar. 17. Procurorii nu ar trebui să beneficieze de imunitate generală. 18. Un procuror nu ar trebui să ocupe alte posturi
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
inconvenient. Dalila (nume ce a avut totdeauna legătură cu părul) a învățat prin corespondență coafura, la ea, în Kabylia, dar nu a practicat-o niciodată. Are acum ocazia să-și pună în aplicare cunoștințele teoretice. Infirmierele aduc o forfecuță și delicata operațiune începe. Când se termină, toată lumea admiră rezultatul, iar cineva bun la suflet ajunge să spună că tunsoarea scurtă o întinerește. Îi întind o oglindă. De mult nu s-a mai uitat într-o oglindă. Riscă să arunce o privire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încheieturile legate, ea are relații bune cu aproape toată lumea, pe Aurélie, care îl scoate totuși pe ușă fără multă vorbă pe soțul ei seara, când stă prea mult, chiar o simpatizează. Are felul ei, Aurélie, de a-i da îngrijiri, delicat, cu degetul mic ridicat, și hop, și hai, și super! Ca și cum n-ar fi fost vorba decât de pus cireașa pe tort. Și apoi Brigitte, o tânără de culoare, care zâmbește cu tot albul dinților. Când are puțină vreme, vine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lătră de două ori, calm, în semn de avertisment: păzea copilul care, stând pe vine, aduna galete într-o găletușă viu colorată. Era o fetiță. Absorbită în ocupația ei, nu a ridicat capul când a trecut pe lângă ea. Ceafa ei delicată culegea ultimele raze ale soarelui ca un caliciu. Fermecat și înciudat totodată, gândesc eu, de singurătatea locului, își continuă expediția în direcția sanatoriului de tuberculoză osoasă, cutezător ridicat pe un promontoriu, deasupra mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înotător? Punctul întunecat apărea și dispărea, dar era tot mai aproape. Putea deja desluși un crawl regulat. Distanța care îl separa de mal pe înotător nu înceta să se micșoreze. Iată că a atins cu picioarele fundul și se scutură delicat, își șterge fața cu mâinile și iese din apă. O femeie. Goală! Și când zic goală, înseamnă că era chiar goală! Luna o lumina ca o lanternă ridicată prea sus. Măsură, cu un ochi format la școala celor mai buni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o cămăruță de lângă bucătărie, unde ținea mașina de cusut, iar seara, când se instala în salon, cosea cu nasul în lucru. Doar Motea nu-și pierduse uzul vorbirii, dar locotenentul nu îndrăznea să abordeze cu ea un subiect așa de delicat, strigând de să-și spargă urechile. Incapabil să le consoleze pe aceste femei, pleca și se întorcea în vârful picioarelor, își cerea cafeaua cu voce joasă, închidea cu grijă ușile, îl punea pe Ion să aducă pește, fructe, icre negre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și să aranjeze pietricelele în cutie. Ziua, spre apusul ei, lăsa să pătrundă în cameră umbrele care se înstăpâneau mai întâi peste colțuri, apoi înaintau încet spre mijloc, unde se juca Nel și unde lumina dădea ultima ei bătălie. Ceafa delicată a fetiței rămânea pentru o clipă singurul punct luminos, amintindu-i locotenentului de prima lui zi la Bugaz, când, ieșind să se plimbe pe plajă, trecuse pe lângă Nel, ocupată să strângă pietricele acolo unde veneau să se spargă valurile. Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei. Herr Oberst își făcea apariția totdeauna după masă, ras proaspăt și răspândind o ușoară mireasmă de apă de colonie, ca să-și bea cafeaua cu gazdele. Răsturnat în fotoliu, picior peste picior și cu o țigară între degete, își ducea delicat la buze ceașca de cafea, cu degetul mic ridicat. Conversația nu era prea însuflețită, mai ales că invitatul obligatoriu nu înceta să laude isprăvile Führerului, căruia părea să-i reușească totul. Într-o zi, când Nel, preocupată de tema la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mireasmă cu urme de tămâie făceau din cămăruța asta alcovul unei curtezane sau chilia unei călugărițe? Și cea care o locuia, chiar ea, cu veșnicele mătăsuri negre și cenușii, cu lungul șirag de perle false, cu ciorapii fini și pantofii delicați, de ce anume atârna mai tare? De sobrietatea hainelor sau de rafinamentul toaletei moderne? Dacă nu crezi în Dumnezeu, în fine, dacă nu crezi în El, de ce ai venit la noi?" Așa a decis tutorele meu, doamnă." "Nu ai părinți?" Un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dezolat... se vor înțelege dacă trebuie să se înțeleagă, mijloacele contează prea puțin! Odată întâlnirea fixată, Margareta îl duse, la căderea nopții, într-un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului pe care îl pretindea o discuție atât de delicată. Se opriră în prag și Arcadi îl descoperi fără greutate pe singurul client stând la o masă fără tovărășie: "Uite-l!" Exclamația răsună ca identificarea acuzatului. Cu o expresie neclintită, fără a trăda vreo emoție specială, Ahile, care îi văzuse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un cod, nu puteau comunica unul cu altul? "Poezia e un cod", admise somnolent Arcadi. Ofițerul, care vorbea rusește, se interesă pe un ton monden: "Și despre ce discutați în acest cod, dacă îmi pot permite?..." "Ah, despre o problemă delicată. Omenește, foarte complexă..." "Îmi închipui. O să dați explicații mai pe larg la ambasada dumneavoastră. Dar cazul însoțitorului dumneavoastră e de resortul nostru." Și făcu semn unui subordonat. În vreme ce-l târau afară din încăpere, Ahile își regăsi rusa din școală: "Prașceai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o infracțiune ideologică. Există miniștri care își părăsesc soțiile, foste militante cu siluete greoaie, pentru tinere actrițe cu talii de viespe. În cazul lui, divorțul ar căpăta chiar semnificația unei adeziuni fără rezerve la politica națională a partidului. Un subiect delicat totuși. Pentru a-l dezbate, își invită soția la o plimbare prin parc, rezervat, la căderea nopții, tocmai cuplurilor legitime. Îi ține un discurs ferm, dar echilibrat, pregătit dinainte. Moara stricată, care adulmecase deja mireasma de viorele, îl ascultă roșie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vizuală a computerului devine o scenă populată de oameni, de peisaje puse în mișcare, parcă pentru ea, într-o demonstrație a resurselor apte să țină la respect halucinațiile, incomod balast pentru bunul mers al narațiunii. O problemă de echilibru, foarte delicat, nu dă astâmpăr conștiinței de prozatoare experimentată. Oricât de obișnuită, acum, cu urmările tranchilizantelor, inclusiv cu lunecarea spectrală în vis, ea nu vrea să piardă nimic din substanța vitală de care sunt impregnate segmentele autobiografice recuperate din zborul anilor. Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările melancolice din restaurantul gării, unde ofițerul tapează pe clapele pianului de pripas un delicat repertoriu mozartian. Într-un registru identic este restituită imaginea orașului nordic de la gurile Nevei, învăluit în cețuri, ceea ce-i conferă o aură poetică, misterioasă, sugestiv preventivă. Exuberanța juvenilă, inițială, se va dovedi de rău augur pentru cuplul de îndrăgostiți. Adversitățile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a povestirii nu constă desigur în firul epic, aproape inexistent, de altfel, ci în poeticitatea fără egal a limbajului (specifică lui Ion Druță) și mai ales în puterea de simbolizare a întregii imagini, care nu este în fapt, decât o delicată metaforă a existenței omenești. Un rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe, compasiune și o imensă iubire de oameni. Au nu suntem noi oare, cu toții, acea furnică, alergând cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
felul, reclamațiilor de la vecini le-am răspunde cu un zâmbet tăcut, iar reclamele am alege să le ignorăm, anul nostru drag, pe care singuri am ales să-l întâmpinăm cu atâta bucurie, ar rămâne mai curat, mai pur, fraged și delicat ca primele sale zile. Sfântul Isaac Sirul spunea că „tăcerea este o taină a vremii viitoare, pe când cuvintele sunt numai unelte ale acestui pământ”. Tăcerea este ea însăși un mod de comunicare, nici pe departe negarea acesteia. Tăcerea este pauza
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]