8,422 matches
-
continuității dintre generații, pe care anumiți membri cu vederi radicale din anii '60 au dorit să o distrugă. În filmele Poltergeist, deceniul șase este doar amintire: tradiționalismul implacabil și triumful valorilor familiei și-au luat revanșa, iar Hollywood-ul se întoarce fericit la acele instituții conservatoare precum familia burgheză. Cu toate acestea, fericirea nu este deplină în căminul celor curajoși și în patria libertății; pentru a descoperi modul în care se articulează dinamica claselor în cinematografia hollywoodiană, trebuie studiate genuri precum filmele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
întotdeauna spre a fi răsplătit cu un portofoliu. și totuși, omul acesta se ridica deasupra comunului și ieșea din linia mediului cu relieful unui om superior. Dar în calitate de ministru de Externe în cabinetul lui Ion Brătianu, n-a avut inspirațiuni fericite în ches tiunea Dunărei. De aceea n-a murit în plină glorie ca om de stat și diplomat, ci acoperit de umbra în care intră oamenii în urma unei înfrângeri după care nu se pot reculege. Fiindcă nu înfrângerile doboară, ci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
era încântat de ceea ce i se întâmpla. și, firește, primi. Cu chipul acesta toată lumea fu mulțumită: politicianii de la Târgoviște că au scăpat de Politimos, Politimos că a primit o slujbă așa de înaltă, iar Brătianu că a rezolvat așa de fericit o chestie care putea să-i provoace neplăceri politice într-un județ. Aceasta era maniera lui Ion Brătianu de a mânui oamenii. Alături de Ion Brătianu era C.A. Rosetti. Pe cât era de iubit Ion Brătianu, pe atât era de urât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
totuși incapabili de sentimente de iubire). Ultimul simptom din acest grup se referă la sentimentul de viitor îngustat (C7); ideea de mortalitate a persoanei a devenit atît de copleșitoare, încît îi este imposibil să-și imagineze o viață lungă și fericită în viitor. Deși DSM-IV include evitarea activă și paralizia emoțională în același grup de simptome, există din ce în ce mai multe argumente care arată că acestea sînt constructe distincte (Foa et al., 1995b). De asemenea, acești autori au emis ipoteza că simptomele de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
frumusețea: trebuie să fie predicat mai mult cu viața decât cu vorba. Cine continuă să caute comoditățile și răsfățurile, cine evită truda și durerea, cine se teme de persecuție și moarte nu este capabil să predice popoarelor îndemnurile Sfintei Evanghelii: «Fericiți cei săraci, fericit cel care plânge, fericit cel calomniat, fericit cel persecutat pentru dreptate». Pentru a predica cât mai eficient despre datoria de a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima și peste orice lucru, trebuie să-l avem pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sănătate îți dorește oastea, De la secretare, până la colegi. Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți. Fie ca norocul să te fericească, Cinste și credință, cuget românesc, Multă sănătate, tihnă sufletească, Mișule bădie, asta îți doresc! LA ANIVERSARE Ioan Mercheș Într-o zi cu har Prinsă-n calendar, Și-ntr-un colț de rai, S-a născut ... Mihai Fețișoara lui, Spicul grâului
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de Externe, profesor la Facultatea de Drept din București, unul din oamenii fruntași ai epocii sale. Când a murit stetea de câtva timp în neactivitate, atât din cauza nefritei de care suferea, cât și din cauză că în chestiunea Dunării nu avusese mâna fericită în calitate de ministru de Externe. începând în Cameră dezbaterile asupra revizuirii Constituției, agitația începe și afară. Dumitru Brătianu, ales deputat de Colegiul I de Argeș, refuză din nou mandatul, sub cuvânt că acea Cameră erea aleasă prin fraudă. Adresează țării un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de la răsărit de Silistra spre a atinge fruntaria actuală ar putea să fie consimțită o oarecare sporire de teritorii de către guvernul său. Principele de Bismarck dorește, ca și principele Gorceakoff, ca această cestiune să poată fi terminată astăzi; ar fi fericit dacă sporirea propusă, și a cărei acceptare ar garanta unanimitatea Congresului în favoarea independenței române, ar satisface pe români. Pe de altă parte, opera Congresului n-ar putea fi, după opiniunea sa, durabilă, precum a observat-o deja, dacă ar subzista
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
primit felicitările d-lor miniștri cu soțiile d-lor, precum și ale d lor șefi de misiuni diplomatice române prezenți în Capitală. D. D. Brătianu, președintele Consiliului, a adresat Majestăților Lor, în numele guvernului, următorul discurs: Sire, Colegii mei și eu suntem fericiți, ne simțim mândri de a fi consilierii Tronului și de a putea prezenta Majestății-Voastre omagiul devotamentului nostru și al respectuoaselor noastre felicitări în această zi mare a încoronării. Trăiască Majestatea-Voastră, Sire! Trăiască M.S. Regina! Trăiască dinastia Majestății-Voastre, scumpă inimii românilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
veci tristă soartă nu va fi lîngă el, lîngă părinții mei. 5 Sora mea, Margareta, mai mare ca mine, care moștenise talentul mamei la pian, și-a făcut studiile la pensionatul Notre Dame de Sion, la Galați. N-a fost fericită în viață. Încă de la primul ei bal de domnișoară, a contractat o dublă pneumonie, care i-a îmbolnăvit plămînii pentru toată viața. Ani după ani, de atunci, și-a petrecut zilele prin diferite sanatorii, fără să-și poată recăpăta sănătatea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Telefon: 972/40896. Cam asta ar fi. Negru. Negru. Negru. Sînt foarte obosit. Radu (Florescu n. red.) a revenit la Borca. Ieri am jucat fotbal vreo trei ore. Am febră. Trece cu "Deep Purple" azi! Am primit discuri și sînt fericit. Fără muzică, aici, chiar că mi-aș lua cîmpii. Precizez că-n intervențiile mele din ATENEU (revista din Bacău n. red.) sînt scoase toate zicerile mai serioase, că acolo sînt și cuvinte ce nu-mi aparțin, ba chiar și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de cît, să protestez împotriva interdicțiilor impuse scriitorilor noștri importanți Doinaș, Pleșu, Paler, Paleologu, Dinescu etc. Mă simt profund jignit și sînt profund solidar cu ei. Ar trebui să nu ne mai lamentăm. Lucrurile au devenit foarte grave. Aș fi fericit să ajung la Eminescu (Festivalul de la Ipotești și Botoșani n. red.) în iunie! În prima zi de București, m-am dus la mormîntul lui. Găsește o soluție să mă inviți atunci! Dacă D.R.-ul (D.R. Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fronturi. Haz! Mi-e greață de politică! Ce penibilisme! Am fost pe la Iași! N-am fost la București. Tu ce mai faci?! Scrie-mi, chiar dacă sînt plecat! Sava (Nicolae n. red.) va veni corector la ziar! E bine! Sînt tare fericit că Liviu Stoiciu e la Contrapunct. L-am văzut dezabuzat pe la TV (fiind șeful FSN-ului în Vrancea). Am vorbit și la telefon! Mai scrie-mi tu! N-ai prins o VATRA în care se spune c-aș avea niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
simptomuri ale obișnuinței, dacă nu și ale ireversibilității pierzaniei. Două cărți rare sînt pe masă. De aceea mă abțin încă să le încep. Ți-am spus, cred, și la Suceava că le caut: "Un veac de singurătate" și Lautrémont. Sînt fericit! Te-am căutat prin revistele din anii trecuți. Mi-a plăcut tot ce-am găsit de tine! Nu o spun de complezență. În poezie nu știu să fiu amabil. Pentru că o cultură nu se face din amabilități. Și nici prieteniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lui Isus mi se pare tristă și copleșitoare. Poate și pentru că noi nu sîntem în nici un fel fanatici, poezia fiind mai mult decît fanatism și descumpănire. Termin și "Maitreyi" și ți le înapoiez cu recunoștință. Nu știu dacă mă mai fericește ceva cum o fac cărțile!? Pînă la Anul Nou voi fi cam liber. Pentru că după 3 ian. voi fi la "recensămîntul animalelor" și voi fi ocupat de dimineața pînă seara. Voi încerca să profit de zilele lungi și liniștite. Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aceasta e sinonim cu "sindromul de cui", adică moartea. Iartă-mă că-ți spun toate aceste mizerii care te-ar mîhni chiar și dacă ți-aș fi doar un simplu cunoscut! Dar asta-i, dragul meu! Nu, nu voi fi fericit că apar la ALBATROS! M. Sântimbreanu mi-a trimis o epistolă dizgrațioasă de la înălțimea funcției sale, desolidarizîndu-se de actualul meu manuscris (dar nu eu am adus manuscrisul în halul acesta!) și spunîndu-mi că vor tipări cartea mea din motive... juridice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mihai automobilul dăruit de Carol ca fiind un dar din partea ei. 5 ianuarie 1929. În scrisoarea trimisă lui Carol de la Cotroceni, Regina Maria își exprima nemulțumirea legată de modul în care era educat Mihai și de persoanele responsabile: „Sunt oare fericită cu Mihai ? Nu e chiar pe deplin. E păzit cu o gelozie nejustificată. Este, cred, bine instruit, dar nu zâmbește niciodată. Cred că este fericit, dar într-un mod solitar și lipsit de veselie. Au tendința să facă din el
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nemulțumirea legată de modul în care era educat Mihai și de persoanele responsabile: „Sunt oare fericită cu Mihai ? Nu e chiar pe deplin. E păzit cu o gelozie nejustificată. Este, cred, bine instruit, dar nu zâmbește niciodată. Cred că este fericit, dar într-un mod solitar și lipsit de veselie. Au tendința să facă din el un automat, să-i suprime impulsurile umane, naturale, sub o haină a manierelor desăvârșite, suprimând bucuria spontană de a trăi ... Lui Micky nu i se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fost după masă, amândoi la mine. Atmosferă tristă”. Duminică, 30 mai. Înmormântarea lui Dan Mavros. ,,Toți simțim în noi o nesfârșită tristețe <...> Stăm de vorbă toată după amiaza cu Mihăiță până ce pleacă el la București cu noul Bentley, e foarte fericit cu noua mașină”. Seara, la București, a avut loc înmormântarea lui Dan Mavros, dar nu știm dacă a fost prezent și Mihai. E puțin probabil să fi lipsit. Bentley-ul era un automobil decapotabil, de patru locuri, cumpărat de Mihai în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
m-am format” pentru a pregăti și educa generații de elevi. Câte renunțări! Câte vise au rămas doar năzuințe! Acum, la vârsta plină de înțelepciune și demnitate, sufletul meu păstrează cu dragoste icoana sfântă a chipului părintesc și aș fi fericită, ca la rândul meu, să fiu pildă de viață copiilor mei.
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
A doua zi la școală mă dădeam mare, cerându-i doamnei să rezolvăm exerciții și probleme cu fracții. Doamna m-a măsurat cu ciudă și m-a întrebat: Dar, ce-ți veni și ție acum? Bine. Să rezolvăm! Copiii erau fericiți c-au învățat ceva în acea zi. N-a trecut degeaba. Eu am luat la oră multe mere, un cuțitaș și-am procedat cum mi-a arătat tata. Dar... câte au rămas neelucidate! Timpul și anii de școală ce-au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
masă serveam bucate pregătite special din miel (drob, friptură) deoarece mielul reprezintă victoria vieții asupra morții. Îl simbolizează pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mieii sunt membrii turmei lui Dumnezeu. Ciocneam ouă roșii cu familia și eram tare fericiți toți împreună: Tata îmi spunea că "oul a fost mereu simbolul renașterii lui Hristos". Tradiția și la Costișa cerea ca în Ziua de Paște cei care mergeau la biserică să poarte cel puțin o haină nouă pentru a le aduce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat definitiv la noi. Aurel și Vasile luau de pe prund câte o lespede și-o aruncau pe suprafața lină a apei să vadă de câte ori reușeau să atingă albia. Erau parcă într-o întrecere. Eu cu Maria
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lacrimă spăla obrajii supți de griji și de vreme. Îmi făcea o deosebită plăcere să-i ascult secvențe din viața ei împovărată... Nu se descuraja însă și cu multă voință se îmbărbăta și se avânta în vâltoarea vieții. Trăia clipe fericite alături de noi și de tata care a prețuit-o nespus. Preferata mamei era Oltea, dar cu mine discuta uneori lucruri mai gingașe, mai sensibile. I se părea că eu o înțeleg mai bine, că pătrund mai profund în miezul lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
România pentru întregirea familiei. Răspunsul a venit favorabil și la începutul lunii martie 1941 a ajuns în țară, stabilindu-se la Faregova unde era și tata, fiind încadrată ca învățătoare. În vacanța de Paști 1941, eu și frații mei eram fericiți alături de părinți. După recucerirea Basarabiei de trupele aliate, în baza unor dispoziții categorice ale autorităților, întreaga familie s-a întors la casa noastră în comuna Sturzești unde părinții și-au reluat vechiul servici iar noi copiii școala din orașul Bălți
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]